De ce s-a oprit Ilie Bolojan cu transparența la avioanele lui Klaus Iohannis? De ce televiziunile nu întreabă niciodată despre contractele secrete semnate cu Marcel Ciolacu

A fost o răzbunare politică desecretizarea „avioanelor lui Iohannis” sau intrăm într-o epocă de normalitate? E important să conștientizăm că transparența cheltuirii banului public nu este un cadou oferit societății de Ilie Bolojan, ci ar trebui să fie în ADN-ul unui stat civilizat. De ce dezvăluirile se opresc însă aici? De ce contractele secrete semnate de Marcel Ciolacu cu presa, vorbim de zeci de milioane de euro, nu sunt scoase la lumină? Dar contractele PNL? Interesul societății și al presei ar trebui să fie egal și permanent când în joc este banul public.

O poveste recentă din PSD spune că liderii partidului s-au declarat șocați când au aflat că Ilie Bolojan, președinte interimar, va dezvălui plățile făcute de Klaus Iohannis pentru avioanele de lux cu care a zburat în ultimii zece ani. În mentalul din Kiseleff, astfel de lucruri nu se fac, codul tăcerii funcționează și primează. Social-democrații sunt adepții politicii că o mână spală pe alta. Presa și publicul nu trebuie să afle nimic, deși banii utilizați sunt de la buget. Marcel Ciolacu a făcut din asta politică de partid în ultimii cinci ani.

Pe de altă parte, ar trebui aplaudat excesiv Ilie Bolojan pentru această decizie? Unii ar putea spune că desecretizarea face parte din planul său de a se răzbuna și distanța de Klaus Iohannis. Ce putem constata, din perspectiva celor interesați de ce fac autoritățile cu banii publici, este că a răspuns așteptărilor societății. Cu siguranță este o bilă albă, putem cataloga măsura drept un lucru pozitiv în scurtul său mandat. Mi-e teamă că am ajuns însă să ne bucurăm prea mult de normalitate în aceste vremuri tulburi.

Klaus Iohannis a pierdut atât de mult contactul cu societatea încât orice acțiune a noului președinte interimar pare ceva senzațional: ține conferințe de presă, dă interviuri, oferă informații despre banul public sau lasă poporul să se plimbe prin curtea Palatului Cotroceni. Lucruri aflate totuși în fișa postului. Este vina lui Klaus Iohannis că a dus instituția prezidențială atât de jos ca nivel de încredere, fără să îi pese vreodată că aroganța și luxul afișat vor deranja orice om cu bun simț.

Să explic puțin mai concret de ce gestul lui Ilie Bolojan este făcut doar pe jumătate și de ce trebuie continuat. Într-un răspuns pe care l-am primit pe 23 ianuarie 2025, PNL, condus interimar de același Ilie Bolojan, îmi transmitea că toate contractele semnate de liberali cu presa în 2024 „sunt confidențiale”. Practic, mă trimitea la plimbare după modelul patentat de PSD și nu a oferit vreun răspuns la solicitare.

„Nu a dorit să facă rău partidului, vrea să îl protejeze. Știe ce au făcut Bode și Ciucă, dar nu e timpul să dea aceste informații acum”, au sărit cei din jurul său să îmi explice.

Deși atrăgeam atenția că publicitatea politică nemarcată denaturează procesul democratic, iar sumele primite de la stat sub formă de subvenție reprezintă tot bani publici, PNL-ul condus de Ilie Bolojan a ascuns de opinia publică informații de interes public.

Singura mențiune importantă a noului PNL este că, din ianuarie 2025, nu a mai încheiat contracte cu presa. Nu știu dacă hotărârea face parte din politica noii conduceri sau reprezintă doar o consecință directă a crizei financiare prin care trece partidul. Datoriile sunt de peste 170 – 180 de milioane de lei, creditorii bat la ușă.

Dacă vrea să fie credibil în continuare, prima măsură pe care Ilie Bolojan ar trebui să o ia la întoarcerea în PNL este să repete experimentul de la Palatul Cotroceni: să prezinte public toate contractele încheiate de partid.

În lipsa unei acțiuni de acest tip, înseamnă că decizia luată ca președinte interimar a fost doar un exercițiu de PR. Atunci va arăta ce soi de politician este, iar dublul standard nu poate să fie acceptat. Prin auditul financiar pe care l-a comandat în PNL are șansa să scoată totul la lumină, să demonstreze transparență totală.

Să mergem puțin mai departe, la problema de fond și capii ei. Ilie Bolojan abia a aterizat la București, părinții sistemului sunt alții. Vă aduceți aminte ce personaje spuneau că nu pot dezvălui contractele pentru că le interzice legea? Klaus Iohannis și Marcel Ciolacu.

20 de milioane pe zborurile lui Iohannis în 10 ani, 50 de milioane de euro pentru propaganda lui Ciolacu în cinci ani

Peste 110 milioane de lei au costat avioanele lui Klaus Iohannis, aflăm cu mare greutate după zece ani de mandat.

Peste 250 de milioane de lei a plătit Marcel Ciolacu pentru presă și propagandă în ultimii cinci ani. Tot niște avioane, cu care Ciolacu a zburat prin presa din România. Nimeni nu știe unde s-au dus banii, deși sunt tot fonduri de la bugetul de stat.

Dacă PNL a răspuns solicitării pe care am trimis-o în luna ianuarie, PSD-ul condus de Marcel Ciolacu nici măcar nu s-a deranjat să o facă. Legea obligă partidele să ofere răspunsuri în termen de 10 zile. La comanda premierului, legea este încălcată cu bună știință, fără să existe vreo sancțiune.

Televiziunile – vocale pe subiectul banilor cheltuiți de Iohannis, tăcere când vine vorba de Ciolacu

Dar de ce își permite Marcel Ciolacu să se manifeste așa? Spre exemplu, televiziuni precum Antena3, Digi24 sau RTV au acordat spații importante subiectului privind avioanele lui Klaus Iohannis. Justificat, cu argumente solide, au explicat că transparența în cheltuirea banului public este absolut necesară.

Subit, dar deloc întâmplător, niciodată aceste posturi tv nu au ridicat problema transparenței când a fost vorba despre contractele secrete încheiate de Marcel Ciolacu. Transparența s-a oprit la Klaus Iohannis aflat la final de mandat, deși problema este absolut identică. Subiectul contractelor lui Ciolacu nu îl găsești la televiziunile menționate.

Ați putea spune că fiecare este liber să trateze ce problemă dorește. Dar când clamezi transparența, principii sănătoase, nu poți să taci complice și să te uiți într-o singură direcție. Nu poți să te duci seara acasă, să te privești în oglindă și să spui că ai făcut tot ce era posibil pentru a afla adevărul.

Sistemul toxic are întotdeauna două părți. Politicienii nu ar putea păstra secretele dacă cei cu care semnează și primesc bani ar vorbi.

Știm deja că în ultimii ani articole plătite de PSD sau PNL au fost publicate pe site-urile televiziunilor fără să fie marcate ca publicate politică. De ce a fost posibil? Pentru că banii partidelor au alimentat conturile, iar jurnalismul onest a trecut în plan secund pentru a face loc știrilor scrise direct de consultanți.

Jurnalism nu înseamnă să publici articole comandate de partide, ci să ai libertatea să întrebi și despre avioanele lui Iohannis, dar și despre contractele partidelor. O temă nu o exclude pe cealaltă. Cenzura sau autocenzura există și se vede.

Sunt sute de milioane de lei care s-au folosit în secret, într-o relație în care cel păcălit a fost cetățeanul. Am fost manipulați pe banii noștri. Procesul este în continuare în desfășurare.

Publicul avea dreptul să știe că articolele sunt comandate de partide, să fie marcate corect. Un articol plătit de partid trebuie să aibă semnul de P. Din păcate, prea mulți au făcut prea multe compromisuri. 

Dacă ne vom limita la bucuria că s-au desecretizat „avioanele lui Iohannis” și cu asta s-a rezolvat problema transparenței ne păcălim singuri. Politicienii trebuie să răspundă zilnic pentru ceea ce fac cu banii publici.

Câți ani trebuie să așteptăm să aflăm ce site-uri au avut contracte cu PSD în ultimii cinci ani, unde s-au dus banii și ce s-a plătit pentru ei? Avem dreptul să știm, nu? Sau legea tăcerii va funcționa în cazul „avioanelor” lui Marcel Ciolacu, protecția va continua să existe?