De ce să-ți încurajezi copilul să se uite la desene animate din anii ’90

Desenele animate din anii ’90 sunt mult diferite de cele la care se uită copiii azi. Inocența lui Sandy Bell, curajul Țestoaselor Ninja ori poantele veverițelor Chip și Dale sunt greu de regăsit în scenariile desenelor cu super-eroii care fascinează generațiile actuale. Totuși, copiilor de acum, expuși de mici la o sumedenie de stimuli și la conținut video cu ritm alert, le e tot mai greu să rămână ancorați într-o poveste simplă, liniștită, fie că vorbim despre o poveste citită sau despre un episod de desen animat. Jurnaliștii de la parents.com au observat o tendință în rândul familiilor de americani: părinții au început să le ofere copiilor desenele animate ale anilor ’90. Ei revin astfel la ceea ce numesc „gentle TV”, adică un conținut blând. Iar o astfel de decizie ar putea fi potrivită și pentru familiile din România.

Multe dintre desenele urmărite de copiii anilor ’90 din România (Sandy Bell, Țestoasele Ninja, Ciocănitoarea Woody, Ștumfii, Sandy Bell etc) sunt disponibile online, majoritatea pe Youtube. Iar pe platformele de streaming se găsesc, ocazional, și seriale precum Autobuzul magic, Chip și Dale, Powerpuff Girls.

Ce este, de fapt, „gentle TV” și de ce revine în atenția părinților

„Gentle TV” desemnează un tip de conținut pentru copii construit într-un ritm lent, cu povești clare, fără suprastimulare vizuală sau sonoră, în care accentul cade pe emoții ușor de înțeles, relații simple și situații din viața de zi cu zi. Spre deosebire de multe producții actuale, care mizează pe schimbări rapide de cadru, culori intense și acțiune continuă pentru a menține atenția, acest tip de programe lasă spațiu pentru liniște, pentru urmărirea firului narativ și pentru procesarea a ceea ce vede și simte copilul, contribuind astfel la dezvoltarea atenției și a reglării emoționale.

Citește continuarea articolului AICI.