De ce vrea Kremlinul ca Ucraina să organizeze acum alegeri? Explicațiile unui important analist politic german
Începând din 2023, politicienii și publiciștii ruși și pro-ruși cer Ucrainei să organizeze alegeri naționale chiar și în condițiile unui război total. În acest fel, Moscova & Co. repetă o rețetă pe care au folosit-o deja după începerea războiului, în urmă cu unsprezece ani. În scenariul ideal al Moscovei, o campanie electorală grăbită și insuficient securizată, organizată în condiții dificile, ar oferi multiple oportunități de perturbare, scrie pe Contributors.ro analistul german Andreas Umland care a studiat științe politice și istoria la Berlin, Oxford, Stanford și Cambridge.
Astfel de circumstanțe ar facilita sprijinul Kremlinului pentru candidați anti-occidentali, ar intensifica tensiunile politice, ar semăna neîncredere între alegători și observatorii străini, ar permite infiltrarea infrastructurii electorale și așa mai departe – așa cum s-a întâmplat în alegerile recente din Georgia, Moldova și România.
Noile evoluții semnificative din Statele Unite din ultimele două luni indică faptul că a doua inaugurare a lui Donald J. Trump ca președinte al SUA, în ianuarie 2025, deschide o nouă eră în istoria civilizației occidentale, dacă nu chiar în politica mondială.
Un aspect al recentei transmutații a afacerilor externe și interne americane este adoptarea și reproducerea publică de către noua administrație americană a anumitor narațiuni ale Kremlinului despre relațiile internaționale actuale. Acest lucru se aplică în special explicațiilor excentrice și așa-ziselor soluții pentru conflictul ruso-ucrainean.
Apariția unei narațiuni ciudate
Chiar înainte de victoria electorală a lui Trump din octombrie 2024, teza conform căreia o schimbare de conducere în Ucraina ar fi fost o condiție prealabilă pentru încheierea războiului ruso-ucrainean devenise subiect de dezbatere publică în afara Ucrainei.
În urmă cu trei ani, mass-media influențate sau apropiate de Kremlin au început să vehiculeze ideea că legislativul și executivul Ucrainei ar trebui să fie realeși în mod regulat în octombrie 2023 și, respectiv, martie 2024, altfel își vor pierde legitimitatea politică. În 2023, comentatori occidentali influenți, de la Tucker Carlson , pe atunci expert la FoxNews, la președintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Tiny Kox, au început, de asemenea, să adopte și ei această poziție rusească.
Dacă nu ar fi existat războiul Rusiei împotriva Ucrainei, alegerile parlamentare și prezidențiale regulate ar fi trebuit, într-adevăr, să aibă loc în 2023/24, în conformitate cu legislația ucraineană privind pacea.
Legea ucraineană „privind regimul juridic în stare de război ” adoptată în 2010 și reînnoită în 2015, a interzis însă alegerile prezidențiale, parlamentare și locale în timpul stării de urgență. În conformitate cu această lege și cu Constituția Ucrainei, alegerile obișnuite programate pentru 2023-24 au fost amânate până după încheierea luptelor și ridicarea legii marțiale introduse în 2022.
Alegeri în Ucraina nu pot avea loc imediat după încheierea războiului
O astfel de suspendare a proceselor democratice normale într-o stare de urgență militară a fost și este o practică obișnuită în întreaga lume. Ea este acum consacrată în legislația multor democrații, inclusiv în Legea Fundamentală a Germaniei.
În plus, alegeri semnificative în Ucraina nu pot avea loc imediat după încheierea războiului. Având în vedere impactul grav al războiului asupra societății ucrainene în general și asupra infrastructurii electorale în special, un proces electoral democratic legitim ar necesita o pregătire adecvată. În conformitate cu „Foaia de parcurs pentru asigurarea organizării alegerilor postbelice în Ucraina”, publicată în ianuarie 2025 de către renumitul grup ucrainean de monitorizare a alegerilor Opora (Basis), alegerile nu vor avea loc timp de cel puțin șase luni de la încetarea legii marțiale.
Având în vedere unele aspecte dificile ale unei pregătiri adecvate a alegerilor, acestea ar putea fi posibile abia după aproximativ un an de la încheierea luptelor. Încă din 2023, liderii fracțiunilor din Verkhovna Rada ajunseseră la concluzia că este necesară o lege electorală complet nouă pentru a lua în considerare schimbările numeroase și profunde care au avut loc în Ucraina de la începutul invaziei la scară largă a Rusiei în 2022.
Printre acestea se numără strămutarea a milioane de cetățeni ucraineni în interiorul și în afara Ucrainei și distrugerea clădirilor publice, inclusiv a școlilor, care au fost folosite anterior ca secții de votare.
Acestea și alte provocări ar necesita noi forme de vot, o actualizare a listelor electorale ucrainene, un număr mare de oportunități de a vota în străinătate și o serie de alte ajustări logistice, juridice și organizaționale.
Cu toate acestea, în ultimii doi ani, Kremlinul a reușit să transforme presupusa lipsă de reprezentare democratică a conducerii ucrainene într-un subiect de discuție privind presupusele motive ale continuării și presupusele modalități de a pune capăt războiului ruso-ucrainean.
Alegerile ca instrument de manipulare
Începând din 2023, politicienii și publiciștii ruși și pro-ruși cer Ucrainei să organizeze alegeri naționale chiar și în condițiile unui război total. În acest fel, Moscova & Co. repetă o rețetă pe care au folosit-o deja după începerea războiului, în urmă cu unsprezece ani.
În timpul primei faze a războiului ruso-ucrainean, din 2014 până la începutul anului 2022, Kremlinul și colaboratorii săi au cerut Ucrainei să organizeze alegeri regionale și locale în așa-numitele „republici populare” Donețk și Luhansk, existente la acea vreme, pe care Rusia le-a creat artificial în primăvara anului 2014 în estul Ucrainei printr-o operațiune militară secretă.
Cererea Moscovei privind alegerile din estul Ucrainei a fost făcută în ciuda faptului că guvernul ucrainean nu mai avea acces la teritoriile celor două entități susținute de Moscova din bazinul Donețk (Donbas), unde Kievul ar fi trebuit, teoretic, să organizeze campanii electorale și procesul de vot.
În realitate, Kremlinul exercita un control efectiv asupra celor două regimuri de facto din regiunile Luhansk și Donețk. Până la anexarea acestora în 2022, Moscova nu a arătat niciodată vreo dorință de a-și reduce influența asupra celor două autoproclamate „republici populare”.
Cu toate acestea, Kremlinul a insistat ca Kievul să organizeze alegeri pe teritoriul lor. Moscova a reușit chiar să impresioneze diplomați și politicieni occidentali precum francezul Pierre Morel și germanul Frank-Walter Steinmeier cu ideea sa kafkiană, ceea ce i-a determinat să propună așa-numitele „Plan Morel” și „Formula Steinmeier”.
Totuși, o campanie electorală reală, un proces de vot corect, numărarea voturilor și observarea alegerilor, conform legislației ucrainene, nu au fost niciodată posibile în zonele ocupate din Donbas.
Autoritățile statului ucrainean, partidele politice (inclusiv cele pro-ruse), mass-media și organizațiile societății civile erau complet absente din aceste teritorii din 2014. Prin urmare, guvernul ucrainean nu a putut și nu a dorit să organizeze alegeri în teritoriile ocupate, înainte de eliberarea acestora, conform acordurilor de la Minsk din 2014/15.
Acordurile de la Minsk au fost subiectul unor discuții intense pe plan politic și diplomatic internațional, dar și în mediile academice și alte cercuri, fiind considerate o oportunitate ratată pentru pace. Aceste dezbateri, în esență absurde, continuă într-o anumită măsură și astăzi, deși implementarea acordurilor fără demilitarizarea rusă a Donbasului a rămas mereu un mister.
Rusia folosește diverse combinații de război cinetic și non-cinetic
Solicitările Moscovei ca Ucraina să organizeze alegeri nu au fost determinate de preocuparea Rusiei pentru voința populară și legitimitatea democratică, nici în perioada 2014–2021, nici după 2023. Până la urmă, Kremlinul suprimă partidele de opoziție, alegerile libere, statul de drept, pluralismul politic, activismul civic și libertatea de exprimare chiar în Rusia – uneori recurgând la forță letală. Cu totul alte motive determină comportamentul extern al Moscovei în general și insistența sa privind alegerile ucrainene în special.
În funcție de situație, Rusia folosește diverse combinații de război cinetic și non-cinetic pentru a-și atinge obiectivul suprem: subminarea și subjugarea statului ucrainean independent. Kremlinul speră că un proces electoral autentic, liber și deschis în Ucraina – spre deosebire de cele din Rusia – ar oferi posibilități de intervenție sub acoperire pentru actori, agenții și agenți ruși.
Astfel de operațiuni, desfășurate într-o perioadă de tranziție politică în Ucraina, ar fi concepute pentru a polariza societatea ucraineană, escalada conflictele interne și deruta observatorii străini.
Solicitarea Moscovei de a organiza alegeri în condiții imposibile este unul dintre instrumentele din panoplia hibridă a Kremlinului, care mai include război cibernetic, campanii de dezinformare, presiuni economice, simulacre de negocieri, acte de terorism, coruperea politicienilor etc. Într-un apel comun, ONG-urile ucrainene avertizează că „cea mai mare provocare pentru democrația electorală din Ucraina va fi interferența Rusiei, care va fi gata să folosească orice mijloace pentru aceasta – de la atacuri cibernetice la mituirea directă a alegătorilor, de la răspândirea dezinformării și utilizarea acesteia pentru a diviza societatea până la discreditarea candidaților care sunt «inacceptabili» pentru liderii ruși și finanțarea campaniilor politicienilor loiali Kremlinului”.
Concluzii
Comentatori străini neavizați, inclusiv politicieni occidentali și echipele lor, sunt în mod deliberat induși în eroare de mașinăria de propagandă a Kremlinului cu privire la cauzele războiului ruso-ucrainean și la posibilele căi de ieșire din acest conflict.
În spatele cererii ca Ucraina să organizeze alegeri naționale înainte ca o pace stabilă să fie posibilă nu se află o preocupare reală pentru democrația ucraineană, ci intenția Kremlinului de a destabiliza Ucraina.
În scenariul ideal al Moscovei, o campanie electorală grăbită și insuficient securizată, organizată în condiții dificile, ar oferi multiple oportunități de perturbare. Astfel de circumstanțe ar facilita sprijinul Kremlinului pentru candidați anti-occidentali, ar intensifica tensiunile politice, ar semăna neîncredere între alegători și observatorii străini, ar permite infiltrarea infrastructurii electorale și așa mai departe – așa cum s-a întâmplat în alegerile recente din Georgia, Moldova și România.
Observatorii cu adevărate convingeri democratice, care analizează războiul de exterminare purtat de Rusia, nu ar trebui să se lase impresionați de retorica pseudo-democratică a Kremlinului și a apologeților săi internaționali.
INTERVIURILE HotNews.ro