În culisele puterii, există numeroase explicații pentru declanșarea crizei politice actuale.
„E vorba despre afacerile din energie”, susțin doi oameni din Guvernul Bolojan.
„Nu. Totul a pornit de la reforma companiilor de stat. Faptul că Ilie Bolojan a intrat în ele a enervat PSD”, spune un lider PNL.
„E vorba despre banii din SAFE legați de dotarea Armatei”, sună o altă explicație.
Recent, un eveniment care s-a petrecut destul de discret în SUA ridică un alt colț al cortinei.
Iar ceea ce se întâmplă îi afectează nu doar pe oamenii din partidele de la noi sau pe funcționarii de la stat, ci și pe acționarii, managerii și angajații din mediu privat.
Când eram mici ne-au învățat ca, după ce vedem fulgerul, să numărăm în gând până când auzim tunetul. Cu cât trec mai puține secunde între fulger și tunet, cu atât furtuna este mai aproape.
În criza politică, noi ne uităm la fulger. Îi urmărim mai ales pe Dan, Bolojan, Grindeanu, Simion, Fritz, Kelemen și Georgescu. Dar poate că tunetul a venit, nebăgat de seamă. Și efectele le vom resimți, în curând.
Cine este Scott Bessent
Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, ocupă una dintre cele mai importante funcții publice din SUA. Este plasat pe poziția a cincea în succesiunea puterii din America, dovadă a semnificației funcției sale.
Scott Bessent. Foto: Profimedia
Bessent este echivalentul european al unui ministru de finanțe. Dar e ministrul care adună impozitele din cea mai bogată economie a lumii și care dictează regulile fluxurilor de investiții străine în SUA.
Datorită poziției dolarului, influența măsurilor sale se propagă, masiv, în toată lumea.
Avertismentul Secretarului Trezoreriei
Pe 23 iunie, Scott Bessent a ținut un discurs la Clubul Economic din New York. L-a intitulat simplu și clar: „Strategia economică americană în secolul XXI”.
Conținutul este de asemenea fără echivoc. Este un anunț-avertisment care spulberă orice îndoială. Bessent ne înștiințează că evenimentele pe care le trăim nu sunt separate.
„În această seară, aș dori să fac următorul pas și să descriu strategia noastră privind arta guvernării economice”, a spus Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent în debutul discursului.
De ce e fundamental ce se întâmplă? Poate că popularitatea lui Trump va păli. Poate că MAGA se va diviza. Dar forțele economice și nemulțumirile votanților din toată lumea, care ne-au adus aici, nu vor dispărea. Iar ceea ce a început în SUA are consecințe imediate în România. Nu e nimic teoretic. Le trăim deja.
Mâna grea a statului
Potrivit lui Bessent, statul viitorului, reprezentat de SUA, va fi definit prin „utilizarea disciplinată a puterii economice în slujba suveranității”.
Statul nu va mai accepta „migrarea industriilor strategice în străinătate” sau „concentrarea lanțurilor de aprovizionare critice în jurisdicții care nu împărtășesc interesele noastre”.
Bessent descrie un stat mult mai puternic și intervenționist. Un stat a cărui mână se îngreunează. Un stat care decide nu doar în relațiile economice internaționale, ci decide și pe propria piață.
„Timp de ani de zile, întrebarea care părea să preocupe atât clasa noastră politică, cât și cea de business a fost: Unde se găsește cel mai mic cost? Această întrebare rămâne importantă, dar nu mai este suficientă. Trebuie să ne întrebăm și: Poate acest lanț de aprovizionare să supraviețuiască unei crize? Poate rezista la constrângeri? Poate continua să funcționeze în timpul unei pandemii, al unui atac cibernetic, al unui război sau al unui șoc financiar? Acest stat lasă armata, spitalele, sistemul energetic sau sistemul financiar vulnerabile?”, a spus Secretarul Trezoreriei.
Securitatea economică
Pentru Bessent, „securitatea economică începe acasă”.
„Ea începe cu capacitatea de a construi, inventa, finanța și dezvolta industriile care vor defini următorul secol, printre care se numără semiconductorii, inteligența artificială, calculul cuantic, producția avansată, construcțiile navale, mineralele critice și produsele farmaceutice, pentru a numi doar câteva”, a spus el.
Vectorii de putere din sectoarele public și privat se îngemănează. Este încununarea brutală a unui proces în care, în doar 50 de ani, statele dezvoltate europene, de pildă, au crescut de la a consuma 38% din PIB până la o cheltuială de aproape 50% din PIB astăzi.
Ce treabă are asta cu România
Peste Ocean a fost remarcată importanța discursului lui Bessent. O lume moare și alta se naște.
„Liderii de mâine, fie că sunt destinați funcțiilor de conducere sau serviciului public, în America și nu numai, trebuie să se adapteze la această nouă lume. Este o lume în care considerentele legate de securitatea națională, politica internă și geopolitica nu mai joacă un rol secundar față de interesele comerciale tradiționale în determinarea rezultatelor corporative și economice”, a sesizat în The New York Times profesorul de la Wharton, Mohamed A. El-Erian. Acesta este și consultant economic la Allianz.
Ce legătură are asta cu situația din România? Probabil că totul.
„Fie că ești o țară, o companie, o gospodărie sau un investitor, bunăstarea ta este dictată din ce în ce mai mult de un calcul fundamental diferit”, crede același profesor.
Unde Nicușor Dan și Ilie Bolojan sunt împreună
Recent, Nicușor Dan a stârnit rumoare când a spus că el nu luptă cu sistemul. A enervat, dar nu a retractat.
Președintele nu este sindicalistul-șef al României. Președintele este cel care, împreună cu alții, conduce sistemul. Acesta a fost sensul onest al vorbelor sale.
La rândul său, Ilie Bolojan nu este un rebel, un flower power întârziat. Nu este haiducul care ia de la bogați și dă la săraci. Este decident în același sistem.
Asta îi unește. Mai departe însă, cei doi se separă.
Nicușor Dan și Ilie Bolojan, la consultările președintelui cu partidele de la Palatul Cotroceni. Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Probabil că amândoi au înțeles de ceva vreme, pe canale oficiale, ceea ce lumea a aflat odată cu discursul lui Scott Bessent. E o exagerare să considerăm intervenția de la New York drept „momentul zero”, dar ar fi o ignoranță să nu luăm act de faptul că SUA și-a explicat oficial și în clar politica economică. Asistăm la sistematizarea negru pe alb a multor anunțuri anterioare.
Când statul decide
Într-o astfel de lume, în care statul își reconsideră rolul, importanța celor care conduc țara se multiplică. Pentru că ei pot ajunge să influențeze cine sunt firmele campioane ale unor industrii întregi.
Ne va durea și mai tare faptul că avem, ca medie, o clasă politică mediocră. Capacitatea unei țări de a progresa este echivalentă cu discernământul de a-și alege lideri competenți. Suntem restanți la acest capitol.
România a avut la summitul NATO de la Ankara cinci firme. Le-a numit statul fără să anunțe pe nimeni. E doar începutul.
Nu vom importa doar armament, ci vom avea mai mulți colonei și generali. Mai mulți șefi mari și șefi foarte mari.
Vom crea întreprinderi, comisii și structuri de securitate națională. Armata, MAI și alte structuri de forță vor crește. Vor înflori multe funcții cu putere de decizie asupra bugetelor de miliarde. Și nu doar la stat.
Când SRI a dat un contract de 196 de milioane de euro către Digi, o parte a statului a stabilit cine e performant pe piața telecomunicațiilor.
Schimbarea în versiunea președintelui
Criza politică nu este doar o cutremurare a partidelor. Este o criză a unui uriaș aparat bugetar care își rearanjează interesele în condițiile în care puterea statului va spori.
Sigur, teoretic totul rămâne stimulat de piață. Secretarul Trezoreriei din SUA a elogiat spiritul antreprenorial și „îndrăzneala de a transforma o idee într-o întreprindere”. Cum va arăta totul la noi? O economie cu „generali Ciucă” este exact ce ne lipsea.
Și aici apare o diferență majoră între Nicușor Dan și Ilie Bolojan. Președintele își dorește o dezbatere largă, cu o participare a tuturor „stakeholderilor” din stat și, susține el, din societate.
Tranziția va fi graduală. Dan nu e omul termenelor scurte. Raportul privitor la alegerile din 2024 sau numirile de la SRI și SIE oscilează între „în lunile care vin” și „în perioada următoare”, trecând prin iminentul „în scurt timp”. S-a scurs un an și jumătate.
În versiunea propusă de președintele Dan, se pune de o masă mare de discuții, la care să stea de la șefii magistraților și până la directori precum George Niculescu de la ANRE.
Niculescu e plătit cu 15.000 de euro pe lună, cu 50% mai mult decât un post asemănător din sistemul public din Spania, potrivit unei documentări jurnalistice transfrontaliere realizată de Pulse. E doar un exemplu, nimic punctual. La cum e desenat statul nostru, interesul firesc al „tipului de manager” de la ASF, ANRE sau ANCOM e să se discute până se termină mandatul.
Bolojan nu vrea asta.
Schimbarea în versiunea șefului PNL
Un sentiment brutal al urgenței și o altă cheie de citire a situației îl fac pe Ilie Bolojan să aibă o viziune diferită de a președintelui. Premierul a operat tăieri de la un stat care oricum va crește ca pondere în viața oamenilor.
Pentru liderul PNL, bugetul a fost Constituție, busolă și, în final, pierzanie în Parlament. E locul unde se exprimă voința electoratului.
Bolojan nu se gândește decât la tăierea costurilor, fără să reflecteze la costul tăierilor. El speră că vom avea timp apoi să vedem „și altele”. Dar numai după ce scăpăm de amenințarea apei care acum ne ajunge la gură.
Această strategie a lui Bolojan întâmpină o rezistență uriașă.
Nu „s-au luat” de la ceva. Îi desparte concepția
Deciziile în serie din justiție contra Congresului PNL atestă, probabil, și falia dintre profesii, deși nu asta se presupune că ar trebui să găsești într-o sală de judecată. Magistrații îi plătesc premierului felul contodent în care a vorbit despre ei.
Dar diferența nu stă în simpla polemică. Conflictul de astăzi din România e mult mai înverșunat și mai profund decât un schimb prelungit de replici sau decât o criză politică. Însăși întârzierea extenuantă a formării unui cabinet este semnul că taberele, care nu sunt două, ci mai multe, înțeleg diferit nu Guvernul, ci guvernarea.
Nicușor Dan și Ilie Bolojan „nu s-au luat” de la un domeniu, un TVA, o suită de companii de stat, conform informațiilor care pot fi verificate și corelate în acest moment. Ei doi și cei care-i înconjoară văd soluții diferite pentru țară.
O luptă pentru direcția României
Nu este, probabil, nici o exagerare să spunem că trăim un moment unic. E vorba despre control, despre bani, dar și despre direcția generală a României.
Un exemplu: există măcar o instituție publică din țară care face eforturi să anticipeze cum va impacta AI pozitiv, dar și negativ? Suntem o societate ca a noastră, unde teoriile conspirației prind imediat, iar AI este ținta propagandei.
Sigur că, în democrații, chiar și marile probleme se tranșează conformist. Și e bine că e așa. Soluțiile la crize sunt deseori banale și întotdeauna constituționale.
Dar, chiar și după instalarea unui guvern, lupta din interiorul societății va continua. În aceste zile noi vedem strălucirea fulgerului. Numărând în gând, vom auzi destul de repede și tunetul.
