De la stanga la dreapta, fara patima (I)

Se discuta mult, pasional si teoretic, despre stanga si dreapta, despre statul social vs statul liberal minimal.

Pentru uzul cititorilor nefamiliarizati cu dispute teoretice, incerc sa simplific discutia, reducand-o la ce mi se pare mie esential.

Iata o descriere succinta in „Introducere in studiul politicilor sociale”, de Lector dr. Valentin Naumescu, a celor trei modele dominante:

“Modelul social-democrat se bazeaza, asa cum am vazut, pe spiritul keynesian al anilor`40-50 si incorporeaza urmatoarele elemente: universalitatea drepturilor sociale (sustinuta de sociologul englez T.H.Marshall in 1950), egalitatea beneficiilor sociale (indiferent de nivelul veniturilor realizate in timpul vietii active), interventia planificatoare a statului in economie pentru asigurarea ocuparii depline a fortei de munca, finantarea predominant bugetara a beneficiilor sociale (pe baza unui nivel general inalt de impozitare) si o puternica birocratie care sa deserveasca reteaua serviciilor publice.

Modelul conservator, aplicat in majoritatea tarilor europene in frunte cu Germania, are o pronuntata baza ocupationala si asigura proportionalitatea beneficiilor sociale cu veniturile directe obtinute din munca. Avand in centrul sau sistemul traditional al asigurarilor, securitatea sociala este finantata nu din impozite platite statului ci din contributiile angajatilor si angajatorilor la fondurile autonome de asigurari. Fiscalitatea este rezonabila iar politicile economice au un pronuntat caracter liberal.

Modelul liberal este caracterizat de o responsabilitate mai redusa a statului in garantarea bunastarii, ponderea dominanta revenind sectorului privat (sanatate, invatamant, asigurari), sectorului non-guvernamental (servicii sociale personale sau comunitare) si evident individului insusi. Filosofia beneficiilor sociale este selectiva si restrictiva, bazata pe testarea riguroasa a veniturilor (means testing), urmand ca statul sa intervina de o maniera minimala, numai in ajutorul celor efectiv saraci, prin acordarea de asistenta sociala non-contributiva. Nivelul general de impozitare este scazut iar managementul serviciilor publice a fost debirocratizat si orientat spre eficienta. Prototipul acestui model il reprezinta Statele Unite, insa repere importante de liberalism intalnim si in Marea Britanie, Canada, Australia, respectiv in cazul tarilor din Asia de Sud-Est”.

Mai in amanunt, stanga are urmatoarele deziderate:

• Statul trebuie sa asigure integrarea tuturor membrilor societatii (prin educatie, asistenta medicala, asistenta sociala) intr-o pozitie care sa le asigure o viata decenta si de implinire a aspiratiilor si potentialelor fiecaruia;
• Statul trebuie sa asigure ajutoarele sociale necesare si suficiente tuturor celor care nu ajung, prin forte proprii, la statutul anterior (locuinte, hrana, asistenta medicala, etc). Chiar daca stau cu burta la soare sau prin carciumi sau  fac agricultura de subzistenta
• Avand in vedere mobilitatea fortei de munca, statul trebuie sa asigure aceleasi conditii si imigrantilor;
• Beneficiile sociale trebuie sa fie egale pentru toti, indiferent de veniturile realizate;
• Un aparat birocratic imens trebuie pus in opera pentru a duce la indeplinire aceste obiective ambitioase;

Pentru a nu lungi lista, statul ar trebui sa asigure, aproximativ, visul comunist: fiecaruia dupa nevoi, de la fiecare dupa posibilitati. Adica, un om educat si integrat va da inapoi societatii ce a primit, printr-o productivitate crescuta la locul de munca.

citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro