Defazatii

Inghetam in Gara de Nord in asteptarea cuiva cand defazatul m-a abordat frontal, fara introducere. Zice vezi, intarzierile astea de sute de minute sunt din cauza lui Basescu. De ce spuneti asta? Ei, n-a fost el ministrul transporturilor? A fost, zic, deceniul trecut. S-au mai perindat vreo cinci ministri dupa el. Da, dar Basescu a facut CFR-ul praf. Bine, zic. Omul nu parea sarit de pe fix. Astepta o iubita, pe cineva drag, vorbea cu ea la telefon, evalua conditiile meteo cat se poate de rational. Iar cu Iovan, adauga cu voce scazuta, a avut si Boc contributia lui.

Era sa ma inec cu cafeaua luata de la fast food. Pai, articulez usor mirat, ce are Boc cu accidentul din Apuseni? Are, zice. Nu le-a taiat el pensia pilotilor? Taiat. Nu era Iovan lider sindical, mai rau de gura, asa? O fi fost, habar n-am. Unde-i legatura? N-a avut loc accidentul in Apuseni, cam pe unde s-a nascut Boc? Imi face complice cu ochiul. O tranteste fara alte explicatii: I-au inchis gura. Ca orice ardelean mai incet la minte intuiesc, in fine, schema complicata din capul defazatului. Nu, nu era plecat cu sorcova. Mintea lui structureaza pur si simplu altfel informatia. Undeva pe parcursul procesarii se produc niste scurtcircuite in serie astfel ca la capatul rationamentelor ies niste tampenii senzationale.

Cunoasteti probabil o multime de oameni in stare sa gandeasca asa: alambicat, stalcit, cu erori stranii si logica dubioasa. Ii vedeti seara la televizor rezolvand rebusuri imposibile, amestecand informatii fara nici o legatura pentru a ajunge in final la concluzia dorita. Exista, desigur, defazati si defazati: unii sunt inocenti; altii de rea credinta; unii simpatici ca personajul din Gara de Nord, altii periculosi ca manipulatorii de la TV; unii sunt defazati temporar, altii pentru tot restul vietii. Am mormait ceva neinteligibil si m-am refugiat in fast food in asteptarea trenului intarziat de Basescu, pus pe ganduri de motii si mortii lui Boc.

O cunostinta care voteaza de cand o stiu cu PSD m-a intrebat azi dimineata cu un vag licar de antipatie in priviri: l-ai vazut pe ala care a scos capul cu Macovei pe geam? Am recunoscut indata descrierea standadard a Antenei 3. Pe cine, intreb, pe Neamtu? Exact, asa il cheama. Intreaba aseara la televizor ca de ce nu ne curata Ponta zapada din fata casei. Am uitat sa precizez, curatam amandoi zapada bolborosind fleacuri.

O sa radeti, dar pe Neamtu tocmai il intalnisem in Gara de Nord sambata dimineata. Alt mare defazat. In timp ce Capitala gemea sub viscol si nameti, cu ce credeti ca se ocupa Neamtu? Impartea frenetic un ziar de propaganda cu sloganul Noii Republici cap de afis: Depontaminam Romania! M-am mirat ca nu-l alearga cineva printre vagoane. Nu cred ca exista un moment si un loc mai nepotrivit pentru actiuni de propaganda politica.

L-am privit descumpanit. Neamtu parea picat de pe luna, vesel si patruns de importanta misunii sale. M-o fi vazut cunostinta mea cand ne-am salutat? De ce ma intreaba fix de Neamtu? Nu, nu ne vazuse, dar s-a enervat cand l-a vazut seara la televizor ca il critica pe Victor Ponta. Cunostinta mea pesedista incepe sa arunce zapada tot mai nervos, se tureaza pe masura ce repeta ce-a zis Neamtu in emisiune. Pai ce, premierul trebuie sa ne curete noua zapada din fata casei? Stai asa, zic, din cate am vazut, „ala care a scos capul pe geam cu Macovei” ii reprosa altceva primului ministru. Anume, ca s-a dus la baschet cand tara era sub cod rosu. Asa, zice, si? O fi lasat pe altii in locul lui la Guvern. Poate, dar atunci de ce mai avem nevoie de premier?

In situatii extreme, de criza, cand lasi pe altii in locul tau sa ia decizii se cheama lasitate, fuga de raspundere, neindeplinirea atributiilor plus ca-i un exemplu prost. Dvs nu v-ati enervat putin, sincer? Cand unii ingheata prin masini sau dau din greu la lopata, tu joci baschet. Parca nu prea merge. Curatam amandoi zapada in tacere cateva minute. Nu mai zice nimeni nimic. Cunostinta mea sparge tacerea din peisajul hiberal: se declara scarbit de toti. Apoi se face nevazut, uu inainte de a sublinia ideea ca premierul a lasat pe cineva priceput la viscol si nameti in locul lui. L-am vazut pe Dragnea ce instructie facea cu aia?

Cei mai simpatici defazati bantuie, desigur, pe net. Aici gasim flotari logice minunate, capodopere de gandire scremuta, prostii atent elaborate. Zice unul ca Victor Ponta are dreptul la viata privata si ca sunt lipsiti de fair-play astia care-l criticam din cauza meciului de baschet in plin cod rosu sau din cauza ca petrecea la restaurant cu ziaristii in seara accidentului aviatic: „Chiar si atunci când avem o criză – fie că e vorba de un accident aviatic civil sau de un cod rosu meteorologic – premierul nu are de ce să stea 24 de ore din 24 la guvern. Ce să facă acolo, să se uite la niste ecrane, să fumeze nervos așteptând să se întâmple ceva? Sunt o multime de oameni care au de lucru în astfel de situații, coordonarea se face prin discuții periodice și informare în timp util, nu trebuie să stea șefu’ în ceafa lor”.

Cei mai multi comentatori au sanctionat pe buna dreptate defazajul premierului. Dar am avut supriza sa mai gasesc, printre ziaristi, cativa defazati indignati ca premierului i se cere socoteala pentru un mic accident aviatic si pentru ora petrecuta la baschet cu tara gemand sub viscol.

Asa e, ce sa caute premierul unei tari la sediul guvernului in momente de criza maxima? De ce sa-i cerem sa-si exercite atributiile si intreaga autoritate cu care este investit? Nu mai bine gasim un papagal sa-i tina locul ca sa avem pe cine jumuli daca treaba merge prost? Daca ne gandim bine, in mai toate momentele de criza Ponta era ocupat cu viata privata: cand a venit Nuland a sters-o trei zile in vacanta, de martea neagra s-a nimerit la Johannesburg. In general vorbind crizele nu-l prind in peisaj, in timpul evenimentelor cu potential negativ se sustrage discret.

Cineva l-a invatat perfect o lectie propagandistica de baza: capul la cutie pana trece furtuna. Abia dupa aia impartim sanctiuni, cerem demisii si facem ca toti dracii sa vada poporul ca tara e condusa cu mana de fier. Deciziile proaste le iau intotdeauna altii. Premierul se bucura de viata lui privata, iar cand mai trece pe la birou o face doar pentru a imparti dreptatea sau pentru a anunta vesti bune.

Priviti putin cu atentie in jur: doar partidele sau politicienii sunt rupti de realitate, inadecvati, autisti, complet defazati? V-ati intalnit des cu Marea Debusolare, ati constatat-o stupefiati la apropiati, la unii amici, la rude, la vecini? Obisnuiti-va cu ea, vom sta ani buni de aici incolo sub semnul ei.