Depunerea electronică a declarațiilor de integritate, o nouă provocare pentru instituțiile publice
În toamna anului trecut un număr mare de parlamentari ai tuturor partidelor politice au propus un proiect de lege (1) de numai trei articole. Vineri a fost promulgată și poate că ar fi bine să începem să-i discutăm consecințele.
Depunerea declarațiilor de avere și de interese este un efort semnificativ din partea persoanelor vizate, menit a sprijini lupta anticorupție. Ultimul deceniu ne-a arătat câteva probleme, de departe cea mai gravă fiind ilizibilitatea celor declarate în urma completării cu o grafie precară. Pentru a adresa această situație Agenția Națională de Integritate a publicat formulare PDF inteligente a căror completare electronică a rămas însă la stadiul de recomandare. Acestea, chiar tipărite, permit eliminarea erorilor și ambiguităților.
Iată însă că forma pentru promulgare (2) vorbește doar de depunerea ”în format electronic”, aceasta fiind opțională pe parcursul anului 2021 și obligatorie ulterior lăsând astfel posibilitatea depunerii unei scanări a unei declarații completate olograf în locul formularului PDF inteligent.
Alte prevederi sunt însă contradictorii. Pe de o parte declarațiile ”se trimit Agenției Naționale de Integritate prin mijloace electronice de transmitere la distanță”, pe de altă parte ”declarațiile depuse în format electronic au același regim ca cele depuse în format hârtie, fiind transmise acelorași persoane și entități.” Cum astăzi declarațiile sunt predate persoanei desemnate de angajator care asigură atât colectarea cât și evidența acestora intrăm într-o contradicție cu depunerea online la ANI. Prin depunerea directă apare întrebarea cine va certifica că semnatarul este angajatul instituției pe care o declară și cine va remarca că un angajat nu și-a depus declarațiile. O soluție a acestei probleme ar fi fost o prevedere legală care să ducă la transmiterea către ANI a listei persoanelor cu obligații de depunere, în oglindă cu prevederile Art.6 1 g) al L176/2010, fără de care această transmitere nu este posibilă.
O altă prevedere complicată este ” Până la data de 31 decembrie 2021, toate autoritățile publice, instituțiile publice sau unitățile … au obligația de a asigura deponenților certificate calificate pentru semnătură electronică”. Nu am identificat numărul persoanelor care depun declarații într-un an dar cum numărul anual de declarații variază între 1 și 1,5 milioane putem presupune că numărul deponenților este de minim 400.000 majoritatea depunând doar două declarații în apropierea termenului limită de 30 Iunie. Emiterea de certificate calificate pentru acest număr foarte mare de persoane se poate face în câteva scenarii, niciunul plauzibil.
- Instituțiile vor solicita și primi certificatele de la STS. Având în vedere că STS are în derulare o achiziție cadru pentru doar 20.000 de dispozitive criptografice este greu de crezut că va avea resursele necesare pentru a răspunde acestor solicitări.
- Instituțiile vor achiziționa certificate calificate bazate pe dispozitive criptografice ( poate 30 euro/an/utilizator) sau certificate bazate pe cloud (poate 15 euro/an/utilizator). În ambele cazuri un reprezentant al emitentului va trebui să se întâlnească personal, poate la sediul instituției, cu persoana care va primi certificatul.
- ANI va modifica portalul de depunere declarații integrând un furnizor de certificate calificate de unică folosință căruia îi va plăti un tarif (poate 5 euro) pentru fiecare utilizator/depunere, acesta urmând a fi identificat printr-un dialog video, similar cu abordarea băncilor și IFN-urilor în zona creditării online.
Oricare dintre aceste scenarii sau combinări ale acestora necesită atât o bugetare anuală corespunzătoare cât și școlarizarea semnatarilor pentru folosirea acestor tehnologii. În cazul în care se va merge pe varianta cea mai eficientă economic, a unei singure cheltuieli aferente portalului ANI, se va pierde însă singurul beneficiu societal – creșterea utilizării semnăturii electronice – deoarece certificatele astfel obținute pot fi folosite doar în acel moment și scop.
Adăugând în lista lipsurilor de legislație lipsa azi a unei norme cu privire la identificarea video putem concluziona că această lege va cheltui cu siguranță milioane de euro din bugetele publice fără a oferi o îmbunătățire clară a procedurilor specifice ANI, ba poate chiar punându-le sub semnul întrebării.
INTERVIURILE HotNews.ro