Un intelectual din PSD, replică după editorialul lui Gabriel Liiceanu din HotNews: „Ați uitat din nou să spuneți tot adevărul. Aveți o mică amnezie de dreapta: Băsescu”

Într-un articol-apel publicat ieri în HotNews, Gabriel Liiceanu pornea de la cunoscutul său „Apel pentru lichele” și contura, din perspectiva iminentelor alegeri prezidențiale, o critică asupra PSD, dar și rezerve asupra unora dintre candidați.

• Petre Florin Manole, deputat PSD la al doilea mandat, prima oară ales în 2016, a reacționat. Fost activist pentru drepturile omului, implicat în acțiunile împotriva discriminării romilor, Manole a trimis către HotNews propria perspectivă, spunând că, atunci când atacă PSD ”cu generalizări”, ”Gabriel Liiceanu atribuie vini colective”. 
• Ca unul care spune ”Mulțumesc, Humanitas!” pentru lucrurile învățate din cărțile editate de Gabriel Liiceanu, politicianul PSD susține că, așa cum au existat ”mimări ale democrației” când PSD a guvernat, a existat și Elena Băsescu și că o recapitulare a istoriei ar trebui să rețină și corupția ”de dreapta”. 

”O societate ruptă, divizată profund și polarizată, împărțită în buni și răi, alb și negru, nimic gri, nicio nuanță: oameni superiori moral, social, politic, etnic iar de partea cealaltă „mahalaua ineptă”, lichele și corupți, săraci leneși, inferiori. Visul extremist în câteva cuvinte. Radicalism, fanatism, ură. 

De câte ori citesc, aud, văd sau trăiesc așa ceva simt indignare și mă gândesc la Czeslaw Milosz: „Cel care spune că are dreptate 100% este un impulsiv oribil, un tâlhar îngrozitor, cel mai mare derbedeu”.

Să te îndoiești cât de puțin – după posibilități – de propriile convingeri, să lași loc și pentru Celălalt, să accepți, să tolerezi, la minim, dacă nu cumva chiar să respecți pe cei diferiți e o necesitate, este vital pentru democrație și pentru decența în spațiul public. 

Mai ales când ești un reper al spatiului public. Un idol al forului. 

Am învățat asta, nu la școală, nu acolo de unde vin, ci din Jurnalul lui Mihail Sebastian (mulțumesc Humanitas!), care mi-a arătat că vârfuri ale intelectualității românești interbelice, repere pentru atât de mulți, domnule Liiceanu, au fost în același timp fasciști, antisemiți. 

Fanatici în aceleași zile și aceiași ani în care erau geniali, sau poate doar puțin mai devreme, în tinerețe. Aruncarea lor la coș nu își avea locul, trebuie să vedem nuanțele, să distingem diferențele, domnule Liiceanu… 

Același Sebastian, „votre frere”, persecutat dur de fascismul a cărui perenitate o negați în textul de ieri, de parcă nu fascismul e cel care bântuie acum România și erodează construcția și valorile Europei, de parcă sovietele și nu un naționalist radical au intrat în 2014 în Ucraina. 

Vă sperie mai mult comunismul din trecut, e legitim, la fel de legitim cum e să mă sperie pe mine fascismul larg răspândit și deja acceptabil pentru mulți, din prezent. Lăsați-mă să am măcar 22,9% dreptate, fix cat a făcut Georgescu care cita din Țuțea la fel cum o face și Vlad Voiculescu, tristă alăturare…

Dar dincolo de tonul fanatic, radical, al textului dumneavoastră de ieri, referința la “Apelul către lichele” a venit prea târziu. Ați ratat oportunitatea anului 2014, când ați omis în discursul omagial la adresa lui Traian Băsescu să dați lichelelor nume și prenume: de turnători ajunși presedinți, de PDL-iști ajunși deținuți, de parvenită cu educație îndoielnică ajunsă favorită a președintelui și a unora dintre intelectualii care „s-au recunoscut cu valorile lor” în activitatea Elenei Udrea. 

Luați asta nu ca o replică la lista pesediștilor penali, nu e nicio concurență benefică aici, e la fel de rău, la fel de imoral, de rușinos și penal. Luați asta ca pe o completare necesară pentru că ați uitat din nou să spuneți tot adevărul. Aveți o mică amnezie de dreapta radicală, și istoric, și politic și penal. 

Și e necesar să ne exprimăm în nuanțe – de aceea și cred că pe toți aceia i-ați susținut „inițial din convingere”, dar mai apoi nu se poate să nu fi văzut jaful și decăderea pe care le-au văzut și sancționat la vot o țară întreagă.

Negați apoi dreptul a milioane de oameni, membrii ai PDSR sau PSD în ultimii 35 de ani de a avea o opinie politică legitimă, de a avea dreptatea lor, calea lor și mai ales dreptul la demnitate. Jaf, mafie, comuniști, plămadă a răului, spuneți? Și sintagma „ciuma roșie trimite la ideologia comunistă” dar cei care au trimis erau naziștii și nu vreau să cred ca nu știti asta, și refuz, refuz să accept o astfel de sursă de inspirație. 

Tocmai de aceea și dacă aș lua cuvintele acestea, invectivele acestea, și le-aș atribui lui Călin Georgescu nu s-ar mira, probabil, nimeni. 

Iar a opera cu generalizări, a împărți în categorii și a atribui vini colective e simptomatic pentru fanatism și genocid, Holocaust sau crime staliniste. Rupeți-vă discursul de aceste oribile alăturări pentru că vina este – în democrație – individuală, ca și răspunderea care decurge din ea. Individuală, nu de partid, de clasă, de rasă. Vă poate spune asta prietenul dumneavoastră, domnul Tismăneanu, care s-a scuzat foarte corect după o generalizare discriminatorie penibilă și sancționată legal. 

Tot dintr-o uitare voluntară, domnule Liiceanu, așezați la începutul contraselecției postdecembriste pe Liviu Dragnea. Coborâți măcar până la Elena Băsescu, nu nedreptățiți o tânără politiciană de succesuri pe care n-au cunoscut-o tinerii de azi dar nici profesorii de limba română de atunci. Și n-a fost ea prima pentru care dictarea era tortură. Din păcate erau și vor fi din toate părțile. 

Dar iarăși uitați „dreapta” și uitați europarlamentarele din 2009 ca un moment ilustrativ pentru ceea ce acum numiți „democrație mimată”. S-a mimat cu succes pentru domnișoara Basescu, din păcate pentru noi toți. 

În fine, să aveți uneori opinii eventual greșite e uman, dacă nu cumva vă vedeți ridicat peste această condiție; să omiteți partizan e dreptul dumneavoastră – metoda, rigoarea sau argumentul nu sunt condiții pentru niciun cetățean de rând; să manipulați nu e nicio noutate, există o consistentă galerie de și mai mari performeri. 

Dar să ne demonizați pe unii pentru opinii sau afiliere politică e inacceptabil. Nimic nu vă dă dreptul să vă cocoțați pe o falsă și șubredă tribună morală pentru a face ceva profund imoral – jignirea și declasarea unor cetățeni, fie ei și membri sau votanți PSD, cu drepturi și libertăți politice consacrate legal și constituțional”.