Despre inutilitatea cercetarii in Romania
D-l Serban Valeca (inginer atomist de meserie, pe santierele patriei, la Pitesti), vremelnic Ministru al Cercetarii si Inovarii, s-o fi simtit lasat de-o parte de valul reformator pe care valseaza d-na Lia Olguta Vasilescu si d-l Grindeanu (sub zambetul si bagheta stim-noi-cui), astfel ca s-a apucat de perestroika pe mosia dansului. Va imaginati ca s-a apucat sa sape the Large(st) Hadron Collider pe sub Pitesti si Bucuresti? Nu, caci nu se poate. Din pacate, la noi nu se poate face, nici macar la suprafata, o banala centura a Bucurestiului care sa-l racordeze inclusiv la Pitesti. Iar drum de la Pitesti catre destinatia Loganurilor nu se poate nici atat. Asa ca d-l Valeca, om cu experienta (in PSD), nu se lupta cu morile de vant. Dansul s-a pus pe restructurat ceea ce poate fi restructurat, in speta comisiile consultative ale dansului – comisii care aveau o mare problema „la dosar”: fusesera numite de predecesorul sau, d-l Mircea Dumitru. Vestea e neplacuta (pentru toti cei care se mai gandesc serios la scoala romaneasca), dar – onest vorbind – nu e neasteptata. Furia demolatoare a Guvernului (alimentata de frustrarile personale ale prim-ministrului nedesemnat) e atat de mare, incat orice om lucid realizeaza ca e doar o chestiune de timp pana cand toti numitii vechii guvernari vor fi inlocuiti de oameni noi (al caror standard maximal il ofera d-na Gabriela Firea).
Mai trist decat schimbarea in sine e faptul ca abia acum (dupa cinci luni!), i-a venit randul si Ministerului Cercetarii (si Inovatiei!) – ceea ce arata locul total nesemnificativ pe care-l joaca acesta in ierarhia importantei ministeriale. De altminteri, mutarea permanenta a acestui minister, ba la un loc cu Educatia, ba de sine statator marturiseste adevarul simplu ca nimeni nu prea stie care-i e rostul si ce e de facut cu el. Pana una – alta, pare a nu avea decat doua functii: mai intai e acolo pentru ca „asa da bine”. Europenii, intr-una din blandele lor scranteli, au si fixa asta cu cercetarea si inovatia. Si, cum nu costa mare lucru sa le tii isonul pe asemenea teme (mai ales ca ei vorbesc destul, noi ajunge sa tacem, sa zambim si sa aprobam), iata, le-am facut hatarul. Onest vorbind, nici nu e o afacere rea: le aratam niste proiecte – ale unor tineri zanatici ce n-au inteles care e mersul lumii si s-au intors, dupa studii, acasa – si Bruxelles-ul ne da bani. Bani buni la multe altele (mai ales acum, ca se anunta penurie), iar tinerii aia, daca le bagi in fata o hartie si le vorbesti rastit, se multumesc cu orice (si mai ales oricat) le dai. In fond, au de ales? Daca nu le place, sa se duca acasa la Europa si sa faca ce vor acolo. Treaba lor. Daca au ales sa vina inapoi, sa se bucure daca primesc ceva si sa spuna „bogdaproste”, ca nu se da-ntotdeauna. Asa ca un banut – nu mult (chestia asta cu „cercetarea” nu merge pe „axe prioritare”, iar europenii s-au cam prins si ei cum vine treaba), dar binevenit – iese din aceasta abureala cu „cercetari si inovatii”. Si mai e ceva: un minister sau un secretariat de stat inseamna posturi; posturile inseamna ca pot fi platite niste „obligatii”: catre un sustinator politic care vrea si el, sau catre finuta lui ce-si doreste o carte de vizita pe care sa scrie „director”, ori catre un nepot ce-ar vrea sa vada si el lumea cu avion si hotel platit. Oameni din acestia sunt o multime, gravitand in jurul partidelor precum pietrele si praful in jurul lui Saturn si macar unora, „obligatii obligatorii”, trebuie sa li se dea ceva. Nu-i poti baga chiar la Finante, la Externe (unde nu se intampla nimic) sunt chiar prea multi, asa ca Cercetarea e numai buna.
INTERVIURILE HotNews.ro