Despre Nelson Mandela, sau despre un lider autentic

Romanii vor avea ocazia sa vada crampeie de istorie plimbate pe ecranele televizoarelor. Nu e esential ca avem trei premieri britanici care participa la funeraliile oficiale, nu e esential nici ca Nicholas Sarkozy si Francois Hollande dau calduros mana si isi lasa pentru o zi batalila politica pentru a fi impreuna la ceremonia dedicata lui Nelson Mandela. Nu e esential nici macar ca Nelson Mandela isi are statuia facuta inca din 2007 in Parliament Square la Londra, alaturi de Abraham Lincoln, Benjamin Disraeli si Winston Churchill, accentuand rolul de gigant pe care il are in constiinta britanica…Nelson Mandela, cel care se intreba ca tanar daca va fi vreodata o statuie a unui om de culoare intre Trafalgar Square si Parliament Square si a trait sa o vada inaugurata chiar din timpul vietii… Nelsom Mandela, cel pentru care peste 100 de sefi de stat s-au adunat, Nelson Mandela care se recomanda cu calitatile lui de om si cu descendenta din tribul Xhosa, nevorbind niciodata de Premiul Nobel pentru Pace , obtinut impreuna cu Frederik de Clerk in 1993.

Iata un mic crampei din propria lui poveste, scrisa la persoana intai in autobiografia Long Walk to Freedom, pe care o recomand calduros spre lectura:

“In zorii zilei de 5 decembrie 1956, am fost trezit – cineva batea foarte tare in usa mea. Intrucat nu aveam niciun vecin sau prieten care sa bata intr-un mod atat de violent, am stiut imediat ca erau fortele de politie (in original security police). M-am imbracat rapid si i-am gasit. Trei politisti au produs un mandat de perchezitie, si au inceput imediat sa imi ia casa la puricat cautand documente si hartii incriminatoare.Deja, copii s-au trezit si am incercat sa le transmit printr-o privire fixa sa fie calmi. Pe mandatul cu care am fost arestat scria : Hoogverrraad- High Treason (Inalta tradare). M-am dus cu ei in masina. Nu e foarte placut sa fi arestat in fata proprilor copii, chiar atunci cand stii ca ceea ce faci este drept. Dar copii nu inteleg complexitatea situatiei, ei vad pur si simplu autoritatile statului – toate albe- tarandu-le tatal fara niciun fel de explicatie. ”

In 1962 Mandela a fost arestat din nou, dupa luni de sabotare a guvernului ilegitim. Guvernul care vroia atunci sa “franga sira spinarii” a miscarii lui Nelson Mandela a fost pana la urma ingenunchiat. Intr-o paralela care poate are ecou inclusiv pana in Pungesti,Romania, inceputul sfarsitului a fost transformarea statului intr-un stat politienesc, in care ofiterii de politie le era permis sa chestioneze si chiar sa retina oameni fara acces la un avocat, fara protectie impotriva auto-incriminarii. Ulterior, lucrurile s-au inasprit, chiar s-a votat si o lege prin care, pentru 90 de zile, orice persoana putea fi retinuta fara mandat. Pana la urma, niciun guvern nu poate sa franga sira spinarii unui popor, chiar daca sunt necesari uneori 10, 20 de ani de lupta incrancenata. Pana la urma, Mandela in puscarie a devenit un simbol al nedreptatii de o asemenea insemnatate mondiala, incat spre sfarsitul perioadei el a refuzat sistematic diverse “oferte” care presupuneau renuntarea la cererile Congresului National African contra asigurarea eliberarii sale imediate. Mandela a stat in total 27 de ani in inchisoare, prabusind pana la urma prin propria forta morala regimul de apartheid din Africa de Sud, fiind eliberat doar in 1990.

Forta morala si capacitatea de a fi creator de stabilitate, de a strange poporul, de a diminua clivajele din societate poate iarasi sa fie pilda inclusiv liderilor nostril actuali, Basescu si Ponta. In timp ce noi traim intr-o tara in care primii oameni in stat se injura ca la usa cortului (porc, pisicut, “profund corupt”, “presedintele s-a babit”), tafnosi pentru cauze minore, Mandela a facut apel la calm si a calmat prin forta cuvantului pana si un moment in care oameni incepeau sa creeze razmerita, sa incendieze imobile, sa atace fortele statului, urmare a mortii lui Chris Hani, sef de cabinet al aripii armate a Congresului National African, impuscat de extermisti Afrikaneri. A raspuns pana la urma cu pacea razboiului, chiar daca in tinerete a sustinut activ, uneori, unele acte de sabotaj si violenta.

Mandela a reusit sa transforme prin exemplu personal si prin penitenta, sinistra puscarie de pe Robben Island in loc de pelerinaj turistic– ati, vazut, probabil, si poza premierului Ponta in acea celula a lui Nelson Mandela. Ce trebuie subliniat, insa, este faptul ca Mandela nu a iesit din puscariile apartheid-ului insetat de razbunare si de ideea de a plati cu aceeasi moneda, ci dispus la dialog si dornic de a instaura o democratie tanara in Africa de Sud, o democratie constitutionala, parlamentara, reprezentativa, unde alibi sa nu se simta amenintati.

Dupa ce a devenit presedinte, in 1994, a inceput sa vorbeasca despre “Natiunea –curcubeu”, cea in care toata lumea poate sa se regaseasca, indiferent de trib, etnie, religie sau culoare a pielii. “Oamenii curajosi nu au teama sa ierte, de dragul pacii”. Infiintarea Comsiei pentru Adevar si Reconciliere poate fi un model si pentru Romania, in viitor, daca vrem sa scapam de umbra trecutului dinainte de 1989. Tortionari au fost pusi fata in fata cu victimele, pentru a avea un soi de vindecare nationala – tortionarii erau scuzati de trimiterea la puscarie doar daca spuneau tot adevarutl despre torturi, violuri, brutalitati, intemnitari si crime. Stigma sociala si penitenta care ii insotea dupa o astfel de confesiune era suficienta – chiar daca nu era suficienta reparatie morala pentru victim. Dupa doi ani de munca a acestei comisii,sub conducerea exceptionalului Desomd Tutu, Africa de Sud a reusit sa depaseasca enormul clivaj social si sa instaureze pacea care a condus la o crestere economica sustinuta.

Un alt episod de leadership personal pentru unirea natiunii cu 11 limbi nationale a fost schimbarea parerii majoritatii populatiei despre formatia de rugby Springboks. Springboks, o formatie de rugby exclusiv alba reprezenta tot ce urau mai mult africanii albi: opulenta alba, tafnosenia lor, rugby-ul fiind vazut ca exclusiv sportul lor. Intr-un exemplu incredibil, Nelson Mandela i-a cerut capitanului sa il ajute sa uneasca natiunea – autobuzul cu jucatori de albi ai echipei a vizitat cartierele cele mai sarace cu populatie neagra, introducand rugby-ul la o noua generatie. Mandela insusi, intr-o miscare incredibila, a aparut pe stadion incurajand echipa in tricoul capitanului echipei, reusind astfel sa transforme victoria echipei nationale de rugby impotriva Noii Zeelande, intr-un meci de pomina care sta la temelia acelei natiuni, in victoria impartasita de intreaga natiune.

Dupa primul mandat prezidential, desi ar fi avut imensa sustinere pentru un al doilea mandat, a ales sa se retraga demn – iarasi un exemplu care poate ar fi util si pentru Romania. Chiar fiind parintele –fondator al natiunii, chiar cu o reputatie internationala greu de egalat, a ales sa se retraga, demn. Singurul lucru care nu a mers prea bine in primul sau mandat, politicile anti-HIV/SIDA, a incercat sa il repare dupa ce nu a mai fost presedinte. Nu in modul stupid in care, de pilda, Ministrul Culturii de la noi incerca alaltaieri sa compare bugetul culturii cu bugetul HIV/SIDA, spunand ca Romania nu e Africa de Sud, o tara unde la un moment dat prevalenta bolii era de 10%. Mandela a infiintat o organizatie omonima cu numarul pe care l-a purtat in inchisoare – 46664. Fusese al 466-lea prizonier care a ajuns in acea inchisoare in 1964, deci aceasta este logica de compunere a acestui numar. Ulterior, sub acest nume zeci de concerte caritabile, care au adunat bani, cu milioanele de dolari, pentru lupta cu maladia HIV-SIDA au fost stransi, ultima data cu ocazia a 90 de ani de viata a lui Nelson Mandela, in Hyde Park la Londra.

Citeste intrg articolul si comenteaza pe Contributors.ro