Destinul premierului, povestit de mama sa

Dupa divortul de primul sot (tatal actualului prim-ministru), Angela Atanasiade s-a recasatorit cu avocatul si omul de cultura Dan Amedeo Lazarescu.

A preluat numele noului sot, dar a decis sa-l pastreze si pe cel de fata. „Sotul meu m-a intrebat cum vreau sa ma numesc, iar eu i-am spus: „Draga, vreau sa ma numesc Atanasiade ca nu se stie, poate divortez si de tine!” (rade).

Tatal meu, care nu a avut niciun baiat, dorea ca una dintre fete sa-i poarte numele si, cum el statea cu mine si m-a ajutat atat de mult in viata, am considerat ca merita sa-i fac acest hatar”, explica Angela Atanasiade-Lazarescu.

Vorbeste extrem de cald despre Dan Amedeo Lazarescu, care i-a fost alaturi pana in 2002, cand a incetat din viata: „Era un om foarte delicat si a avut o influenta foarte buna asupra fiului meu”.

„Fiul adoptiv” Calin Popescu-Tariceanu impartaseste, de altfel, simpatiile politice ale tatalui vitreg, cunoscut drept unul dintre cei care au reinfiintat PNL dupa 1989.

Putina lume stie ca Romania are un prim-ministru prin venele caruia curge o doza zdravana de sange grecesc. Mama premierului Tariceanu, Angela Atanasiade, provine dintr-o familie de greci din Constanta.

Chiar daca e „grecoaica pe trei sferturi”, vorbeste limba materna si s-a simtit in moderna Elada ca acasa, doamna Atanasiade se simte pe de-a intregul romanca.

In interviul acordat „Evenimentului zilei”, mama sefului executivului vorbeste despre traditii, despre familie, dar si despre legaturile profunde pe care grecii le-au stabilit, de-a lungul anilor, cu Romania.

„Tata era grec, dar nu stia deloc limba

EVZ: Doamna Atanasiade, stiu ca sunteti de origine elena si banuiesc ca, dupa nume, tatal dumneavoastra era grec.

Angela Atanasiade: Eu sunt grecoaica pe trei sferturi, ca sa zic asa: ambii parinti ai mamei erau greci, iar tata era pe jumatate grec, pe jumatate roman. Bunica mea era romanca, iar dupa ce a murit bunicul meu, tata a fost crescut de familia bunicii, intr-o atmosfera pur romaneasca.

Atat de mult a iubit tata Romania incat s-a inrolat voluntar in cel de-al doilea razboi mondial. S-a intors sanatos din razboi si, imediat dupa aceea, a facut cerere sa primeasca cetatenia romana.

Am si acum Monitorul Oficial in care s-a publicat actul prin care primea cetatenia. Mama, in schimb, ne-a vorbit, mie si surorilor, in greceste de cand eram mici. Cu tata vorbea insa romaneste. Era grec, dar nu stia deloc limba! Cand eram toti la masa, ne spunea: „Vorbiti voi greceste, ca eu ma gandesc la treburile mele!”.

EVZ: Aveti idee de unde vine familia dumneavoastra si cum a ajuns in Romania?

Angela Atanasiade: N-as putea sa va spun cum a ajuns familia mea in Romania si cum s-a stabilit la Constanta, pentru ca nu m-a interesat niciodata arborele genealogic. Important e cum esti, nu din ce neam esti. Totusi, il auzeam pe tata ca mai spunea ca am fi rude cu familia Mavrocordat.

N-am cercetat asta niciodata, nimeni dintre noi n-a cautat niste acte si, pana la urma, nici n-are importanta.

EVZ: Dincolo de faptul ca vorbeati limba, ati simtit de mica faptul ca faceti parte dintr-o comunitate aparte, ati avut legaturi stranse cu ceilalti greci?

Angela Atanasiade: N-am avut in copilarie prea multe legaturi cu comunitatea greaca din cauza ca mama mea era o femeie mai retrasa si nu ii facea placere o societate foarte mare. Ea avea surorile ei, copiii ei si pe tata si ii era de ajuns. Abia acum am inceput sa am legaturi.

Uitati, acum am cunoscut-o pe sotia ambasadorului Greciei la Bucuresti si mi-a transmis o invitatie la manifestarea care va avea loc pe 27 martie la Ateneul Roman, pentru a sarbatori Ziua Republicii Elene. O sa ma duc, pentru ca m-a invitat personal si pentru ca e o femeie tare frumoasa si o sa-mi faca placere sa o revad.

„Copiii bine-crescuti nici nu indraznesc sa-si contrazica mama”

EVZ: La nivel de obiceiuri, de traditii, familia dumneavoastra respecta „legea greceasca” sau le imprumutase pe cele romanesti?

Angela Atanasiade: Se respectau si unele, si altele. De Anul Nou, de exemplu, la noi in casa se gateau mancaruri specifice: curcan la cuptor, umplut cu carne de pasare, castane si stafide, baclavale si mai erau niste prajituri specific grecesti, corabioare, care erau cu mult zahar pudra.

In rest, Sarbatorile nu erau diferite de cele romanesti pentru ca grecii, fiind tot ortodocsi, tineau cam aceleasi traditii.

EVZ: Ce era totusi diferit intr-o familie „greceasca pe trei sferturi”, cum spuneti dumneavoastra in comparatie cu una pe de-a intregul romaneasca?

Angela Atanasiade: Cred ca rolul pe care il joaca mama. In familiile grecesti, ea are un cuvant foarte greu de spus si peste cuvantul ei nu se prea trece. In general, femeile sunt foarte autoritare cu copiii si isi impun punctul de vedere, iar daca acestia sunt bine-crescuti nici nu indraznesc sa-si contrazica mama.

In plus, pentru un grec, felul in care arata sotia e cartea lui de vizita. Daca vrea ca lumea sa vada ca ii merge bine, ca e instarit, sotia trebuie sa fie bine imbracata, sa aiba bijuterii… Asa era atunci, nu stiu cum o mai fi acum.

Interviu integral in EVZ