Din culisele luptei pentru putere din PNL. O posibilă explicație a atacurilor dure ale lui Cîțu la Orban

Lupta pentru putere în PNL se duce fără mănuși. Florin Cîțu și-a intensificat atacurile la Ludovic Orban în ultima perioadă, când au loc alegeri cu miză în filiale liberale în perspectiva Congresului din septembrie.

Ofensiva de comunicare a premierului nu se reflectă însă, în acest moment, în calculele de putere după ce s-a tras linie după alegerile de până acum din organizații. Scorul aproximativ este de 60%-40%, în favoarea șefului PNL, potrivit unor surse liberale.

Tabăra Orban se bazează pe delegații la Congres din Botoșani, Bacău, Galați, Buzău, Iași, Sectorul 5 și sectorul 1, în vreme ce Cîțu pe cei din Suceava, Neamț, Vaslui și Sectorul 2.

Cum s-au poziționat Cîțu și Orban

În lupta din partid, Florin Cîțu aplică tactica useristă, omul nou în politică versus omul vechi. Premierul încearcă „o pesedizare” a lui Ludovic Orban, construindu-i acestuia la nivel de discurs o imagine a dușmanului din interior, lipindu-l de PSD.

În discursul de la moțiunea de cenzură, Florin Cîțu a avut momente în care a transformat tribuna parlamentului în cea electorală de partid, decretând că este singurul care s-a opus PSD și cel mai mare dușman al formațiunii conduse acum de Marcel Ciolacu.

Premierul făcea aluzie la momentele în care PNL a avut înțelegeri oficiale, dar și neoficiale cu PSD. Mai exact, pe de o parte, în perioada 2007-2008, în care Guvernul minoritar al lui Călin Popescu Tăriceanu și-a încheiat mandatul cu sprijinul tacit al PSD din Parlament, după ce PD a fost dat afară din Palatul Victoria. Pe de altă parte, pe vremea USL, când partidul era condus de Crin Antonescu. În ambele cazuri însă, Ludovic Orban a fost cel care s-a opus, în forurile de conducere, înțelegerii cu PSD.

O altă linie de comunicare este victimizarea. Florin Cîțu acuză dictatura din PNL, spunând că susținătorii săi sunt amenințați.

O a treia linie de comunicare este cea referitoare la banii pentru primari, pe care premierul nu a reușit încă să-i atragă de partea sa. La scurt timp după ce Ludovic Orban a invocat necesitatea unui PNDL 3, de vreo 40 de miliarde de lei pentru proiecte de infrastructură, Florin Cîțu a anunțat că nu va mai exista niciun PNDL 3, însă are propriul program de investiții cu bani de la buget, 7 miliarde, susținând că trebuie premiați cu fonduri pentru drumuri primarii care au tras apă și canal în comunele lor.

În plus, Cîțu își asumă exclusiv rezultatele guvernării asumate de PNL, stergând cu buretele perioada complicată a anului trecut cu Orban la Palatul Victoria.

De cealaltă parte, până acum, Ludovic Orban a fost, mai degrabă, în defensivă, însă tensiunea dintre el și Cîțu crește pe zi ce trece. O nuanță relevantă în context este modul de raportare la competitorul său care în ultima perioadă îl numește tot mai frecvent colegul de partid și nu premierul, încercând să creeze o distincție clară între funcția de la partid și cea guvernamentală.

În dezavantaj față de Cîțu, al cărui atu este funcția de premier, Ludovic Orban ține aproape de baza partidului și de primari pe care încearcă să-i fidelizeze jucând cartea sacrificiului pentru partid: a renunțat la funcția de premier în negocierile cu USR-PLUS și UDMR pentru a menține partidul la Guvernare, iar PNL să aibă primul ministru, a renunțat la Primăria Capitalei în schimbul unei candidaturi care garanteze schimbarea PSD din această poziție care contează în ecuația politică.

Un punct forte al lui Orban și care cântărește, în acest moment, în lupta cu Cîțu este funcția de președinte a Camerei Deputaților de unde îl poate „cenzura” pe premier. În plus, el este cel care negociază în Coaliție. Orban este recunoscut ca negociator în situații dificile politic, ceea ce Cîțu nu poate fi în acest moment, măcar prin prisma încă prea scurtei sale experiențe politice.

Care este miza Congresului

Dincolo miza de moment, congresul PNL contează mai ales în perspectiva anului electoral 2024, când au loc trei runde de alegeri: locale, parlamentare și prezidențiale.

PNL are astăzi un electorat inelastic și-i este vitală lărgirea bazei electorale. În ecuație atârnă greu și prezidențiabilul pe care îl va avea partidul. Până acum, nici Cîțu, nici Orban nu au dat indicii că pot rezolva problema.

Într-un prim mesaj de poziționare, Ludovic Orban, vorbind despre valorile tradiționale, familia și biserica, s-a arătat preocupat de păstrarea electoratului dur al partidului care este unul conservator. Unul de care lui Florin Cîțu nu pare să-i pese foarte mult, premierul vizând recuperarea curentului reformist din societate care nu a fost mulțumit de liberali, dar care nu a considerat nici USR-PLUS o soluție. Deocamdată, punctajele de comunicare nu-l ajută foarte tare, premierul transmițând mesaje contradictorii, ultimul exemplu fiind cel legat de scoaterea educației sexuale din școli, în cazul căreia a votat pentru, motivând ulterior că a făcut-o din greșeală.

Un aspect relevant în contextul luptei pentru putere este cel al prezidențiabilului, unde nici Orban și nici Cîțu nu sunt croiți în acest moment pe tiparul funcției. În context, putem asista la repetarea, la scară mai mare, a scenariului de la București, în care liberalii să fie nevoiți să susțină un alt candidat care să poată face față PSD. Într-o astfel de perspectivă și în lipsa unei înțelegeri mai largi voturile de pe partea dreaptă s-ar împărți, nefiind exclus un nou moment 2000, de această dată protagoniștii fiind de la PSD și AUR.