Din dragoste de uninominal (de Ioana Lupea)

Cineva in PSD minte. La fel au dedus si reprezentantii Pro Democratia, autorii proiectului privind votul mixt, care le-au aruncat ieri social-democratilor in fata sediului deseurile propriilor promisiuni politice.

Tribulatiile votului uninominal fac sesizabila frica politicienilor de confruntarea directa cu electoratul. Una este sa beneficiezi de charisma unui singur om, capul listei, alta sa-ti convingi tu insuti alegatorii, in mod direct, ca meriti sa-i reprezinti. Cine l-ar vota pe Viorel Hrebenciuc de care PSD are inca atata nevoie?

Lipsa de consecventa si propunerile maximale ale social-democratilor sunt tactice si nu pot avea alt scop decat blocarea negocierilor. In ultima luna, cate glasuri sunt in PSD, atatea variante de vot uninominal s-au auzit. Mircea Geoana este suporterul modelului german, adica alegerea Senatului prin vot majoritar in doua tururi si a Camerei Deputatilor prin vot mixt.

Victor Ponta se retrage din comisia electorala declarandu-se partizanul votului uninominal pur, iar Cristian Diaconescu ne informeaza ca e buna si varianta Pro Democratia, in lipsa de altceva.

Pe de o parte, PSD repudiaza lista invocand chiar optiunea lui Traian Basescu pentru alegerea tuturor candidatilor in colegii uninominale, pe de alta parte, o promoveaza pentru Camera Deputatilor, acolo unde isi are salasul negru Viorel Hrebenciuc.

Raportul PSD cu votul uninominal a fost intotdeauna de ostilitate. Nici votul uninominal nu iubeste PSD, caruia i-ar scoate din parlament atarnatorii si nici invers.

In 2004, Viorel Hrebenciuc l-a criogenizat, pentru ca ulterior Mircea Geoana sa-l resusciteze prezentandu-se preotul variantei „pure”, adica al votului majoritar in doua tururi de scrutin. Chiar in timp ce parlamentarii PSD ingropau, sub acoperirea declaratiilor publice angajate, proiectul colegului lor Vasile Puscas de vot preferential la euroalegeri.

Amenintarea lui Traian Basescu cu referendumul a animat dezbaterile, fiecare partid, inclusiv PSD, descoperindu-si brusc in subconstient vointa latenta pentru introducerea votului uninominal.

Terapia „Basescu” a functionat pana la micile interese: dupa ce a consimtit impreuna cu PD si PNL sa inceapa discutiile pe propunerea Pro Democratia, PSD prin Anghel Stanciu a provocat primul impas.

Fostul peremist dorea „lista”. Ulterior PSD a revenit la masa negocierilor, pe care a parasit-o din nou, miercuri, dar nu pentru ca ar fi impotriva, ci din prea multa dragoste.

Victor Ponta n-a mai suportat emotional ca votul uninominal sa fie maltratat de colegii sai din celelalte partide, lasati cu legea neterminata si cu ochii in soare. PSD, un partid de balerini maestri in piruete si pantomima politica, joaca-n poante votul uninominal. Miza este mentinerea listei de partid.

PSD nu se teme de un referendum in care toti actorii implicati vor sustine acelasi principiu. Campania poate fi un bun prilej de a glosa cum a ramas el fidel votului uninominal pur, in timp ce toti ceilalti l-au tradat pentru un surogat „mixt”.

Convingator si fara riscuri: precedentul referendum a dovedit ca alegatorii nu se mobilizeaza chiar daca au o opinie ferma in privinta unei chestiuni controversate. Si pentru a fi impus, votul uninominal are nevoie de 9 milioane de voturi „pentru”.