Skip to content
Articol susținut de Lidl România

Din Ialomița până pe rafturile din Polonia și Slovacia. Cum au ajuns pepenii unei ferme românești în Lidl-uri de peste graniță, prin investiții și parteneriate pe termen lung

Dorina Novac - Smile Media

La câțiva kilometri de Slobozia, în Slobozia Nouă, mai exact, câmpurile se întind cât vezi cu ochii. Printre culturile de cereale care definesc zona Bărăganului, rândurile de pepeni schimbă puțin peisajul. Crescuți pe folie, traversați de sisteme de irigație și îngrijiți atent până în momentul recoltării, pepenii pictează în verde rânduri lungi peste câmp. De aici, însă, îi așteaptă un drum lung. Dar cât de departe poate ajunge un pepene crescut într-un câmp din Ialomița? Chiar până în Polonia sau Slovacia. Totul începe însă cu mult înainte de export. În cazul Avantaj Distribution, cu primele două hectare și jumătate cultivate de George Mihai. Astăzi, ferma din Slobozia Nouă a ajuns la 160 de hectare de pepeni și livrează sute de tone în zilele aglomerate din sezon. Pepenii de aici ajung pe rafturile Lidl din România, iar o parte dintre ei trec granița prin rețeaua internațională a retailerului.

La Slobozia Nouă, pepenii din ferma lui George Mihai, președintele Avantaj Distribution, se întind până departe, în rânduri lungi, aproape drepte, care par să se piardă la orizont, printre vrejuri de un verde crud întinse pe folie. În plin sezon, ritmul fermei se măsoară în tone, camioane și muncă de cu zori. Iar într-o zi obișnuită pot pleca de aici 300-400 de tone de pepeni. Recordul a fost de aproximativ 620 de tone într-o singură zi, iar parteneriatele dezvoltate în timp i-au permis să știe, înainte să planteze, cât și pentru cine produce. De aproape zece ani, unul dintre aceste parteneriate este cel cu Lidl România.

George Mihai își amintește însă începuturile afacerii în cu totul alte cifre: două hectare și jumătate. Atât a fost la început. „Bunicii au cultivat pepeni, dar pe suprafețe, să spunem, infime. Tot timpul au avut pepeni. Nu neapărat de vânzare, ci pentru consum propriu și pentru familie. Așa am fost atras de meserie”, își începe povestea producătorul.

Pentru el, lucrurile au devenit serioase în 2012, iar drumul a început cu o curiozitate, un teren bun și dorința de a sta cât mai departe de birou. „La bază sunt contabil, dar cu partea asta de birou nu mă împac foarte bine. Îmi place să am birou în aer liber”, mai spune George Mihai, zâmbind. A continuat, an după an, cu investiții, soiuri testate și cu veri în care se lucrează șapte zile din șapte, deși, spune el, este o cultură la care lucrezi tot anul.

„Creșterea a fost treptată, dar îmi place ceea ce fac, iubesc ceea ce fac și mă văd făcând același lucru, deși nu este ușor”, ține să precizeze producătorul. În spatele celor 160 de hectare sunt însă multe lucruri care nu se văd atunci când alegem un pepene de la raft.

Din câmp până la raft, în cel mult două zile

Pentru mulți dintre noi, sezonul pepenilor începe vara, mai exact în mijlocul verii. Îl asociem cu zilele călduroase și cu „gustul copilăriei”. Pentru un producător, însă, calendarul arată cu totul altfel. Pregătirea terenului începe din martie. Atunci se întinde folia, se montează banda de picurare și se pregătesc rândurile pentru plantare. Primele plante ajung în pământ spre sfârșitul lunii martie și începutul lui aprilie, iar plantarea continuă etapizat până la început de iunie. Motivul este cât se poate de practic: „Nu putem pune toată suprafața odată, nu avem unde să o vindem și n-avem cum să vindem totul”, explică George Mihai.

După plantare urmează aproximativ trei luni de îngrijire, iar o bună parte din muncă se face manual.

„Toată munca este făcută manual, iar tehnologizarea înseamnă folie biodegradabilă între rânduri și pe rând, ca să stopăm creșterea ierbii. Deci nu există pesticid sau ierbicid cu care să dăm. În ultimii ani deja avem interdicții foarte mari din partea colaboratorilor noștri pe partea de pesticide. Sunt și reglementările europene și pot să spun că am rămas fără produse clasice pentru combaterea dăunătorilor și bolilor”, explică producătorul. Potrivit lui, drumul pepenelui după recoltare este surprinzător de scurt: „Se recoltează, se aduce în depozit, se calibrează, se șterge, se sortează și în ziua respectivă sau, cel târziu, în ziua următoare ajunge în depozitele retailerilor.”

De la recoltare până la intrarea în lanțul de distribuție trec, în general, cel mult una-două zile. Viteza de la finalul acestui traseu ascunde însă aproape un an de muncă și cheltuieli. Iar agricultura mai are o particularitate: oricât de bine ar arăta calculele pe hârtie, vremea poate schimba planul în câteva zile.

Iar anul 2026 nu a fost unul simplu.

Primăvara rece și ploile au întârziat plantarea. Au existat nopți cu temperaturi sub zero grade, în care plantele au trebuit acoperite cu încă un strat de folie. Au urmat vânt, alte ploi și apoi temperaturi foarte ridicate. Și vremea nu influențează doar producția. Influențează direct și consumul.

„În momentul în care plouă tot sezonul, nu numai că ne afectează, dar rezultă și într-o scădere drastică a consumului. Pentru că la 30 și ceva de grade, parcă ai mânca un pepene rece. Dar când sunt 17 grade afară, parcă ai mânca o ciorbă caldă”, rezumă producătorul una dintre regulile simple ale pieței. De aici vine una dintre marile dificultăți ale agriculturii: poți calcula costurile, poți pregăti terenul, poți estima producția, dar nu poți controla vremea. Iar dacă un producător nu poate avea predictibilitate în câmp, încearcă măcar să o aibă în ceea ce privește desfacerea, adică să știe că va avea cui să vândă ceea ce produce.

Să știi cât plantezi înainte să intri în câmp

Pentru Avantaj Distribution, această siguranță vine și din parteneriatul cu Lidl România, cu care lucrează direct încă din 2017. La acel moment, ferma avea aproximativ 55-57 de hectare de pepeni. Iar relația s-a construit în timp, odată cu volumele, dar și cu încrederea dintre cele două părți. George Mihai spune că unul dintre lucrurile care s-au schimbat odată cu dezvoltarea colaborării a fost tocmai posibilitatea de a estima mai bine producția. Înainte de sezon, producătorul și retailerul discută volumele și varietățile necesare. Pentru fermă, aceste estimări se traduc apoi în hectare, soiuri, perioade de plantare, oameni și investiții.

„Parteneriatul acesta între noi și Lidl România funcționează bine. Discutăm tot timpul, ne consultăm, facem niște estimări de sezon, știm cum să plantăm, ce să punem, cât să punem, cam cât vom vinde și atunci avem o predictibilitate. Iar noi știm sigur că, dacă am plecat pe drumul ăsta, ne vom vinde marfa”, subliniază George Mihai. Pentru un producător, diferența este importantă. Pepenele nu poate fi depozitat luni întregi în așteptarea unui preț mai bun, iar momentul recoltării nu poate fi amânat după cum se mișcă piața.

George Mihai spune că tocmai de aceea preferă continuitatea unei relații pe durata întregului sezon în locul unei vânzări punctuale făcute către cel care oferă, într-o anumită zi, cel mai bun preț: „În momentul în care ai o colaborare de lungă durată, te poți baza unul pe celălalt și știm că ceea ce ne dau și ceea ce le spun că vor lua ca volum de marfă și varietăți, le iau. Și atunci nici noi, bineînțeles, nu rămânem cu marfă pe câmp, pentru că îți oferă o siguranță.”

Acesta este și principiul pe care Lidl România spune că își construiește relația cu furnizorii locali: planificarea împreună a producției și estimarea necesarului, astfel încât producătorii să poată lua decizii pe termen mai lung și să aibă o piață de desfacere mai predictibilă. Iar pentru Avantaj Distribution, creșterea volumelor a mers în paralel cu investițiile.

De la motopompă la irigații controlate de pe telefon

George Mihai își amintește și cum arătau irigațiile la început. Sisteme mici, motopompe și mult mai multă muncă manuală. Astăzi, o parte dintre pompe sunt controlate și urmărite de pe telefon. Fermierul poate vedea cât au funcționat, în ce parametri și câtă apă a fost folosită. Ferma are stații meteo, sisteme de filtrare și irigații prin picurare, iar aproximativ 91% din suprafața cultivată este irigată.

Și câmpul arată diferit…

Toată suprafața de pepeni este acoperită cu folie biodegradabilă, inclusiv între rânduri. Folia păstrează apa în sol, împiedică fructele să stea direct pe pământ și reduce buruienile, care la pepeni sunt îndepărtate manual. Investiția depășește 1.000 de euro pe hectar. „Rentează pentru că scap de multe bătăi de cap”, explică producătorul. Iar investițiile nu se opresc în câmp.

Avantaj Distribution își extinde spațiile de depozitare, iar după finalizarea lucrărilor va ajunge la aproximativ 3.200 de metri pătrați de depozite frigorifice, 1.200 de metri pătrați destinați ambalajelor și circa 16.000 de metri pătrați de platforme și rampe de încărcare. O parte a consumului de energie este acoperită deja de panouri fotovoltaice. Irigarea se face cu precădere noaptea, când temperaturile sunt mai potrivite pentru plante, astfel că posibilitatea de a stoca energia produsă în timpul zilei poate schimba semnificativ factura fermei.

Toate acestea înseamnă costuri pe care consumatorul nu le vede atunci când ridică un pepene de la raft. Înseamnă însă și capacitatea unei ferme românești de a livra constant cantități mari și de a respecta aceleași standarde de la începutul până la sfârșitul sezonului. Pentru că, după cum spune George Mihai, agricultura are un calendar financiar aparte: „Este un business de 12 luni. Noi vindem și încasăm două luni și jumătate maximum, dar cheltuielile le avem 12 luni.”

Pepenele copilăriei, cel cu miez galben și soiul pentru cei care nu mai vor să aleagă sâmburii

George Mihai vorbește despre soiuri aproape ca despre oameni pe care îi cunoaște de mult. Pepenele verde clasic ocupă, spune el, în continuare cea mai mare parte din cultură, urmat de cel cu coajă neagră, de tip Sugar Baby. Mai este și pepenoaica, Charleston Grey, cu o coajă mai deschisă, pe care o numește „gustul copilăriei”. „Sincer, mie îmi place cel mai mult. Deși nu are miezul roșu intens, cum sunt cei cu semințe vărgați, este foarte dulce”, explică producătorul. 

Mai este și pepenele cu miez galben, un soi pe care îl știe tot din copilărie și care, potrivit lui, încă îi surprinde pe cei care îl taie pentru prima dată: „Oamenii încă sunt surprinși când ai un pepene verde la exterior și miezul galben la interior.” Iar pepenele cu puțini sâmburi, care în urmă cu zece ani era plantat mai mult ca test, și-a câștigat între timp publicul: „A prins la tineri, care nu mai au timp și răbdare să aleagă semințe. Copiilor le place foarte mult pentru că nu trebuie să mai aleagă semințele.”

În sezonul de anul acesta, Lidl România colaborează cu aproximativ 20 de producători de pepeni din Ialomița, Timiș, Olt, Dolj, Brăila, Buzău și Iași. Iar începând cu jumătatea lunii iulie, în magazine se găsesc exclusiv pepeni românești, în cinci variante: pepenoaică, pepene verde clasic/cu coajă neagră, pepene verde cu puțini sâmburi, pepene verde cu miez galben și pepene galben Galia. Pentru o parte dintre pepenii din Slobozia Nouă, rafturile din România nu mai sunt însă capătul drumului.

De pe câmpul din Ialomița spre Polonia și Slovacia

Pepenii de la Slobozia Nouă nu ajung doar pe rafturile din România. Prin rețeaua internațională Lidl, o parte din producția fermei, planificată special pentru export, ajunge și peste graniță. În acest sezon, pepenii de aici au ajuns în Polonia și Slovacia. George Mihai menționează că exportul înseamnă însă mai mult decât expedierea ocazională a unui camion. „Toți spun că s-a dus un camion în Anglia, că s-a dus un camion în Olanda și îl numesc export. Trebuie să fie ceva organizat și continuu”, subliniază el.

În Slovacia, de exemplu, livrările au avut un ritm constant. „Este un plus de valoare, un plus de mândrie și de expunere în momentul în care marfa noastră ajunge pe mesele vecinilor noștri și este apreciată”, explică George Mihai.

Iar pepenii din Ialomița sunt doar o parte din volumele care ajung peste graniță. În sezonul 2025, Lidl a facilitat prin rețeaua sa internațională exportul a aproximativ 1.096 de tone de pepeni românești. Până la finalul lunii iulie 2026, cantitatea ajunsese deja la aproximativ 2.820 de tone, cu destinația Polonia și Slovacia. În total, în 2025, furnizorii români au exportat prin rețeaua internațională Lidl produse în valoare de 78 de milioane de euro în 25 de state europene, cu aproximativ 24% mai mult decât în anul precedent. Fructele proaspete au avut o contribuție substanțială la valoarea totală exportată, susținând vizibilitatea producției agricole românești pe piețele europene.

Exportul vine însă și cu o lecție importantă: ce funcționează pentru piața din România nu funcționează automat și în altă țară. În România sunt căutați inclusiv pepenii mari, de 12-15 kilograme. În alte țări, spune George Mihai, sunt preferați pepenii mai mici, de până la aproximativ 10-11 kilograme. Așa că pentru sezonul următor trebuie schimbate anumite soiuri. Exportul nu înseamnă doar să găsești un cumpărător. Înseamnă să îți adaptezi producția la o piață nouă.

„De la Lidl am învățat ce înseamnă partea asta de norme și de calitate”

La începutul colaborării cu Lidl România, nu doar volumele au fost diferite. Și modul de lucru s-a schimbat. George Mihai spune că standardele cerute de retail l-au obligat să investească, să își organizeze mai bine activitatea și să urmărească mult mai atent fiecare etapă a producției: „De la ei am învățat ce înseamnă partea asta de norme și de calitate, de certificări.”

Iar aceste cerințe se văd în fiecare etapă, din câmp până la raft. Toți furnizorii Lidl România de fructe și legume dețin certificarea GLOBAL G.A.P., care atestă respectarea bunelor practici agricole și a cerințelor privind siguranța alimentară și trasabilitatea. La acestea se adaugă analizele de laborator realizate constant de Lidl România. În cazul pesticidelor, de exemplu, retailerul aplică limite mai stricte decât cele prevăzute de legislația europeană: reziduurile trebuie să se situeze sub o treime din limita maximă admisă prin Regulamentul 396/2005.

Pentru producător, aceste reguli au avut și un efect dincolo de relația cu retailerul: „Clar ne-au făcut mai competitivi. Ne-au împins și ne-au obligat cumva să facem tot timpul investiții și să ținem pasul cu cerințele, cu vremurile. Pentru că, dacă nu faci investiții și nu poți să ții pasul, rămâi în urmă.”

Iar faptul că astăzi aceeași marfă poate ajunge și pe alte piețe europene este, pentru el, una dintre dovezi.

Ce urmează după 160 de hectare

Dacă începutul poveștii a însemnat creșterea suprafeței aproape în fiecare etapă, George Mihai nu mai vede neapărat viitorul în hectare în plus. Dimpotrivă. Spune că își dorește să păstreze o suprafață pe care o poate controla bine și pe care poate menține calitatea: „Astfel putem urmări cultura foarte bine, putem controla calitatea, putem controla livrările și prefer să vând un pic mai puțin, dar de calitate, decât mult și prost.”  Următorul pas pentru el înseamnă eficiență, tehnologie, soiuri adaptate diferitelor piețe, energie produsă în fermă. Ne-a mărturisit că lucrează la asta.

Însă, pentru George Mihai, una dintre cele mai importante resurse nu se găsește nici în câmp, nici în depozit. Este posibilitatea de a ști, înainte să planteze, pentru cine produce și aproximativ cât va putea vinde. După mai bine de un deceniu petrecut cu „biroul în aer liber”, contabilul care a ales câmpul continuă să facă, până la urmă, foarte multe calcule. Doar că acum le face în hectare, tone, camioane și sezoane, având alături un partener precum Lidl România.

Articol susținut de Lidl România