Document guvernamental: România ar putea ajunge la 1.600 de cazuri de coronavirus pe zi, la jumătatea lui august
Începând de la jumătatea lunii iunie, evoluția cazurilor noi confirmate a urmat o rata de reproducere supraunitara, se arată în nota de fundamentare a HG privind prelungirea stării de alertă. Menținerea acestui trend de evoluție a situației ar putea să ducă la atingerea unui număr zilnic de cazuri între 1200-1600 la jumătatea lunii august. Vezi motivele trendului puternic de crestere a infecțiilor.
Reamintim că starea de alertă a fost prelungită cu încă 30 de zile.
Vezi aici documentul guvernamental
Potrivit unor analize făcute la nivelul centrului național de coordonare a situațiilor de urgență, reluarea accelerată a tuturor celorlalte activități (în condițiile în care nu se poate verifica în mod cert respectarea condițiilor de funcționare și comportament al populației), coroborată cu posibilitatea de mișcare neîngrădită a persoanelor dintr-o unitate-administrativă în alta, relaxarea efectivă a populației în privința pandemiei, cât și un trend susținut de informații fake-news și de negare a gravității acesteia, precum și a măsurilor necesare pentru controlul și combaterea infecțiilor, poate duce inevitabil la reluarea unui trend puternic ascendent al infecțiilor.
Nu există niciun motiv științific și rezonabil pentru care virusul să dispară sau să își reducă semnificativ rata de contagiozitate de până acum, având în vedere gradul aproape inexistent de imunitate a populației la această infecție. Potrivit Guvernului, progresele înregistrate în controlul efectelor pandemiei, în perioada anterioară, se deteriorează constant existând riscul dispariției efectelor benefice.
Numărul zilnic de cazuri noi confirmate este ridicat, cu o tendință constant crescătoare, față de perioada stării de urgență și a primelor 2 săptămâni ale stării de alertă cu următoarele consecințe:
• Impact nefavorabil asupra stării de sănătate a populației.
• Afectarea capacității de funcționare a sistemului sanitar.
• Limitarea circulației cetățenilor români în 20 de state ale Europei, cu interdicție în 3 state (Lituania, Finlanda și Malta).
La acest moment, este evident că evoluția epidemiologică nu poate fi gestionată decât prin, prelungirea stării de alertă, care permite menținerea activă a tuturor mecanismelor, funcționarea continuă a componentelor operaționale de natură să asigure un răspuns coordonat, flexibil și rapid, precum și impunerea, la nevoie, a unor măsuri compensatorii proporționale cu măsurile de relaxare graduală, reprezintă o necesitate justă și echilibrată raportată la starea actuală, respectiv la evoluțiile prognozate potrivit scenariilor descrise mai sus.
Principalele avantaje și instrumente pe care le asigură o astfel de perspectivă constau în:
- comanda unitară a acțiunilor de prevenire, pregătire și răspuns, cu implicarea tuturor autorităților și instituțiilor cu responsabilități în managementul tipului de risc;
- adoptarea, implementarea și controlul unor măsuri generale minime de prevenire a infecțiilor (portul măștii în spații închise, păstrarea unei distanțări fizice);
- posibilitatea de implementare a măsurilor punctuale de limitare a mișcării în cadrul unor localități/zone în cazul în care se constată o evoluție ce poate deveni necontrolabilă;
- posibilitatea de a reveni rapid asupra unor măsuri de relaxare graduală, în cazul în care evoluția situației o impune.
La nivelul Centrului național de coordonare şi conducere a intervenției din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență a fost întocmită Analiza factorilor de risc privind managementul situației de urgență generată de virusul SARS-COV-2 pe teritoriul României, la data de 14.07.2020, care cuprinde date și informații analizate în mod cumulativ prin raportare la:
a) amploarea situației de urgenţă, respectiv manifestarea generalizată a tipului de risc la nivel local, judeţean sau național;
b) intensitatea situației de urgenţă, respectiv viteza de evoluție, înregistrată sau prognozată, a fenomenelor distructive şi gradul de perturbare a stării de normalitate;
c) insuficiența şi/sau inadecvarea capabilităților de răspuns;
d) densitatea demografică în zona afectată de tipul de risc;
e) existența şi gradul de dezvoltare a infrastructurii adecvate gestionării tipului de risc.