DOCUMENT Lumea manualelor scolare de azi – un univers de secol XIX, unde femeile gatesc si tatii nu exista. O analiza a Facultatii de Sociologie asupra manualelor

Lumea manualelor scolare este anacronica – provine, prin texte si imagini, uneori chiar din secolul al XIX-lea. Concluzia apartine cercetarii „Alice in Tara Manualelor”, o analiza a abecedarelor lansata astazi de Facultatea de Sociologie a Universitatii Bucuresti. Ce au gasit autorii studiului, in mare parte din manuale? Ocupatii stereotipe, imagini „uniforme” ale femeilor, care sunt infatisate ca invatatoare, asistente si mai ales ca gospodine, la cratita. Baietii, pe de alta parte, pot visa la orice meserie. Lipseste aproape total tehnologia de care suntem inconjurati, insa avem o avalansa de stropitori, furci, coase si fusuri.

„Problema apare prin felul in care manualele ii invata pe copii sa-i vada pe cei din jur. Prin grila de perceptie pe care o impun asupra lumii„, avertizeaza Cosima Rughinis, coordonatoare a Master of Sociological Research. Aceasta atrage atentia ca „manualele pot fi o cauza a abandonului scolar, deoarece nu sunt bine racordate cu ceea ce ii intereseaza pe copii”. „Daca manualele sunt tot cu furca si fuiorul, atunci incurajeaza plictiseala, dezinteresul copilului – ceea ce devine inca o problema care poate sa duca la abandon scolar”, explica profesoara Cosima Rughinis.

Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala din cadrul Universitatii din Bucuresti a lansat vineri, 3 iulie 2015, raportul de cercetare „Alice in Tara Manualelor” – un studiu asupra manualelor scolare de Comunicare in limba romana si de Educatie civica, pentru clasele I – IV. Analiza a fost realizata in perioada octombrie 2014-mai 2015, de o echipa de profesori si studenti din Departamentul de Sociologie. Metoda de cercetare a fost analiza de continut.

UBLICITATE

Concluziile raportului de cercetare, pe scurt:

• Specialistii au examinat textele si ilustratiile din manuale si au concluzionat ca, „prin personaje si tehnologii, lumea manualelor scolare ramane ancorata in trecut, in perioada comunista sau chiar a secolului al XIX-lea„.
• Personajele din manuale „sunt puternic stereotipizate: bunicii sunt sedentari si nu aud bine, femeile sunt mai ales mame care pregatesc masa, invatatoare sau doctorite – in timp ce barbatii apar intr-o diversitate de meserii, dar prea putin ca tati”.
• „Aceste tendinte generale ascund insa o diversitate considerabila a manualelor – unele carti fiind mai apropiate de vietile actuale ale copiilor”, se arata in concluzii.
• „Abecedarele digitale din 2014 aduc o imbunatatire in reprezentarea tehnologiei – fiind insa limitate la ilustratii ale calculatorului. Dispozitivele mobile (tablete, telefoane mobile) si alte tehnologii sunt foarte rar incluse. In cele 6 abecedare digitale publicate in 2014 am gasit 19 ilustratii care prezinta un calculator”.
• Daca in manualele de pana in 2013 „copiii care ating calculatorul sau lucreaza cu el sunt dominant baieti”, autorii studiului remarca la noile manuale digitale o distributie echilibrata si egalitate de gen
• In manualele vechi, „adesea personajele lucreaza cu stropitori, tabla neagra cu creta, telefoane cu disc precum si andrele sau fus – tehnologii ale secolelor precedente.”
• „Toate personajele din manualele de educatie civica pentru clasele a III-a si a IV-a care au profesiuni legate de stiinta, filozofie, literatura sau arta sunt barbati (cu exceptia Isadorei Duncan, dansatoare).”
• „Chiar si in abecedarele digitale din 2014 doar o singura mama ilustrata apare ca avand o ocupatie (anume profesoara) – fiind mult mai frecvente aparitiile mamelor in bucatarie.”
• „In contrast marcant cu simbolurile vestimentare actuale ale feminitatii si masculinitatii, doar 5% dintre personajele feminine din abecedare poarta pantaloni – creand un portret vizual anacronic al fetelor si femeilor.
• O activitate frecventa a fetelor consta in udatul florilor – creand un portret tip al ‘fetitei cuminti'”.
• „In ceea ce priveste abecedarele digitale din 2014, recomandarile Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii privind o reprezentare mai echilibrata a masculinitatii si feminitatii au ramas fara efect. Tatii continua sa fie prezentati ca parinti mai putin importanti, iar mamele sunt descrise ca fiind esentialmente parinti, ipostaza lor cea mai relevanta fiind efectiv la cratita – fara nicio ironie.”
• „Persista stereotipurile ocupationale: in toate abecedarele digitale am gasit o singura mentiune verbala explicita a profesiunii unei mame, anume profesoara. Altminteri, mamele exceleaza in bucatarie, existand diverse ilustrari ale felurilor in care gatesc si servesc mancare.”
• „In manualele de educatie civica de clasa a IV-a, lectia privind ‘Conducatorul grupului’ este adesea dominata de personaje masculine – copiii avand de ales ca lider al clasei, in textele prezentate, chiar si intre trei baieti.
• Autoritatile statului sunt dominant prezentate prin personaje masculine; la fel si figurile marcante ale istoriei Romanie. Personajele feminine par sa aiba autoritate si prestigiu doar in familie si in sala de clasa.”
• „Bunicile sunt personaje cantonate in lumea povestilor si in amintiri – atunci cand nu croseteaza. Bunicii sunt sfatosi si adesea citesc ziarul. Nici bunicile, nici bunicii nu au profesiuni, fiind definiti exclusiv de statutul lor familial. De regula bunicii sunt sedentari, poarta ochelari si se intampla destul de des sa nu auda bine. In ansamblu, exista foarte putine reprezentari ale unor bunici care isi traiesc viata activ si divers, conform practicilor actuale de petrecere a timpului.”

Descarca de aici raportul integral

Cele mai importante declaratii de la conferinta de vineri de lansare a raportului de cercetare

Marian Preda

Foto: Agerpres

Marian Preda, decanul Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala:

• Sa ne imaginam ca, plecand de acasa, unde avem calculator, internet, telefon mobil, mergem la serviciu si acolo trebuie sa facem calculele cu o socotitoare cu bile, sa scriem mesajele catre sefi sau catre subalterni cu creta pe tabla sau cu stiloul pe hartie si sa vorbim despre teme care nu ne preocupa in viata de zi cu zi
• Dupa aceea ne intoarcem acasa, in zona noastre de confort si de conexiune cu lumea, si ar trebui sa fim foarte fericiti si de-abia sa asteptam sa mergem a doua zi din nou la acelasi serviciu
• Si acum sa ne mutam putin in lumea copiilor nostri. Pentru ei, scoala este echivalentul functional al serviciului pentru adulti.
• Si ei au acasa si pe telefonul cu care se plimba internet, care le deschide accesul la o intreaga lume, si ei au televizor, si ei au tableta
• Si merg la scoala si vad niste manuale ca acestea pe care le-au studiat colegii mei, in care fotografiile sunt din secolul XX, cateodata chiar din secolul XIX, in care bunica toarce din furca, in care se recolteaza graul cu secera si mai nimic nu este apropiat de lumea in care traiesc ei.
• De ce ar fi motivati? Si atunci sa nu ne miram ca in studiul PISA din 2012 copiii romani sunt cei mai demotivati in privinta studierii anumitor materii in scoala
• Sa nu ne miram ca romanii prezentati la 60 de ani in unele manuale, femeile, dar si barbatii, sunt preponderent inactivi in fotografii si arata ca persoane de 80-90 de ani
• Sa nu ne miram ca femeile in mare parte nu intra in viata politica, in viata cetatii, raman casnice, daca in manualele noastre, de pe care si ele au invatat, femeile sunt prezentate preponderent udand flori, facand mancare si in alte astfel de ipostaze
• De aceea, colegii mei, care au realizat acest studiu cu scopuri didactice, pentru facultate, au hotarat sa-l facem public. L-am trimis la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD), o sa-l trimitem la Ministerul Educatiei, pentru ca este nevoie de o schimbare majora in calitatea si continutul manualelor din Romania

Cosima Rughinis, Marian Preda si Raluca Popescu

Foto: Agerpres

Raluca Popescu, conferentiar la Departamentul de Sociologie:

• Metoda de cercetare a fost analiza de continut. Ne-am uitat la fotografii, la ilustratii si la text efectiv. Am luat chiar cateva dintre aceste manuale si le-am analizat mai in profunzime, asa-numite studii de caz. Pe cele mai multe, doar le-am trecut in revista si pe o grila de analiza cu cateva criterii le-am cuantificat.
• Ce a rezultat: Este o lume anacronica, o lume clar ancorata in trecut, de secol XX, chiar uneori de secol XIX, in primul rand prin personajele prezentate si prin activitatile pe care le desfasoara personajele astea
• Inclusiv textele literare sunt din autori de secolul XIX si prea putin din secolul XX, ca sa nu mai vorbim de secolul XXI
• Ce fel de tehnlogie este prezentata: cam in toate manualele investigate, se scrie pe tabla. Nu e nici macar un clipboard. Alte instrumente prezente in ilustratii: fusul, coasa, sapa, grebla. E o lume la care copiii nu sunt expusi in viata de zi cu zi. Calculatoarele, lucru de care probabil se lovesc ei cel mai des, practic nu exista sau exista in manualele mai noi.

Adela Sevastre, studenta participanta la cercetare:

• Am analizat 10 abecedare, incepand cu cel comunist, din 1987, si terminand cu cele digitale, dupa 2014. Am insumat 1.600 de ilustratii analizate in cadrul acestui proiect.
• Numarul de personaje masculine este usor mai ridicat decat cel al personajelor feminine. Diferenta nu este foarte mare, astfel ca discriminarea de gen nu se petrece din punct de vedere numeric neaparat.
• O problema ar fi grupurile minoritare care sunt slab reprezentate. Ce inseamna grupuri minoritare: pe langa alte etnii, mai avem doua-trei cazuri de copii cu dizabilitati, in scaun cu rotile, si am inclus aici, dupa o analiza, si copiii care poarta ochelari pentru ca numarul aparitiei lor este foarte mic. Nu am intalnit un copil cu probleme de greutate, nu am intalnit copii cu aparat dentar sau cu alte probleme care fac parte din viata lor. Copiii sunt astfel uniformi
• Fetele sunt foarte cuminti si de foarte multe ori cicalitoare. Apar intotdeauna pe langa baieti si le spun ce sa faca: nu e bine sa faci aia, nu e bine sa treci pe rosu, nu iti bate colegul, iar la un moment dat un baietel ii spune unei fete: dar mai lasa-ma in pace!
• Una dintre activitatile preferate ale fetelor, dupa cum reiese din manuale, este udatul florilor. Apar in aceasta ipostaza, cu stropitoarea in mana, in toate abecedarele.

• Femeile, care sunt de obicei mame, apar cel mai des in bucatarie gatind, avand in grija de copii sau sunt invatatoare sau doctorite – cele mai frecvente ipostaze.

Cosima Rughinis

Foto: Agerpres

Cosima Rughinis, coordonatoare a Master of Sociological Research:

• Una dintre sectiunile si temele in care diferentele de gen apar foarte clar se refera la ocupatii si cum copiii invata prin intermediul manualelor care sunt ocupatiile legitime, obisnuite, pentru fete, pentru baieti. Ceea ce am putut observa este ca in toate manualele, cu putine exceptii, ocupatiile sunt alocate rigid, stereotipic. Logica nu este neaparat cea pe care o vedem in jurul nostru.
• Ceea ce este foarte interesant pentru noi ca parinti si profesori este ca in continuare in manualele noastre stiinta si tehnologia sunt ilustrate ca fiind pentru baieti.
• Personajele masculine au ocupatii foarte variate. Din acest punct de vedere, personajele masculine mie imi plac, sunt frumos realizate si eu, ca mama de baieti, m-am bucurat.
• Dar daca as fi avut o fata, n-as mai fi fost la fel de incantata, pentru ca ocupatiile prezentate pentru femei sunt uniforme: invatatoare, din cand in cand doctorita, din cand in cand bibliotecara.
• In rest, in bucatarie, asa cum se spune, la cratita, dar asta nu e deloc ironic, ceea ce va spun este efectiv descriptiv: la cratita, la propriu. Barbatii vedem ca pot sa fie laboranti, meteorologi, tamplari, inotatori, cercetatori. 

• Nu o sa gasiti vreo fata care sa fie implicata in mod vizibil intr-un proiect de stiinta.
• Exista o repetitie a ipostazelor femeii in profesiunii ale grijii. Femeile apar eminamente ca avand grija de copii. E bine sa aiba grija de copii, e minunat, poate ca si barbatii ar putea sa apara mai des ca avand grija de copii si uniformitatea sa fie mai mica.
• Problema nu este cu ceea ce se spune despre personajele feminine, se spun doar lucruri bune, fiindca e grozav sa fii mama, e grozav sa fii bunica, invatatoare. Problema deci nu e cu ce se spune, problema e cu ce nu se spune si problema e cu ce se repeta pana la plictiseala.
• Majoritatea autoarelor manualelor sunt femei – este o lectie simptomatica pentru lipsa de atentie la nivel social acordata problemei egalitatii de sanse. Cand nu exista atentie, in mod statistic apar si astfel de anomalii.
• Nu este o chestiune de rea-vointa, nici macar nu reprezinta societatea romaneasca in niciun fel. Apare efectiv din lipsa de preocupare si, de asemenea, din inertia in care sunt elaborate manualele
• Cel mai grav mi se pare ca nu este incurajata gandirea critica a copiilor si imaginatia, mai ales pentru fete. Este o ingradire foarte puternica a imaginatiei copiilor, prin faptul ca lucrurile in care ei chiar isi investesc imaginatia de zi cu zi, de exemplu jocurile pe calculator, nu sunt abordate, si prin faptul ca imaginile sunt atat de plictisitoare si monotone: aceleasi mame, aceleasi bunici, aceleasi fusuri, tricotari.
• Curriculumul este complet neutru, in ceea ce priveste genul, cu exceptia manualelor de Istorie, in care sunt incluse explicit personaje feminine.
• Dar in celelalte manuale este la latitudinea autorilor de manuale sa reprezinte personajele feminine mai mult sau mai putin, sa reprezinte varstnicii intr-un fel sau altul, sa reprezinte copiii cu dizabilitati intr-un fel sau altul sau tehnologia.
• Putem ca spune ca asta este o problema a curriculumului, tocmai pentru ca nu da nicio sugestie, nu aduce aceasta problema in atentia publica si nu exista nici standarde minimale pentru ilustrarea diversitatii si pentru ancorarea in prezent.
• Nu am realizat o ierarhizare a manualelor si scopul studiului este mai ales sa aduca in atentia publica aceasta problematica.
• Cea mai mare paguba pe care aceste reprezentari o produc nu este neaparat in modelele de rol care le sunt inspirate copiilor. Si fetele invata ca pot sa fie oameni de stiinta sau pot sa fie bucatari, tamplari. Problema apare prin felul in care manualele ii invata pe copii sa-i vada pe cei din jur. Prin grila de perceptie pe care o impun asupra lumii.
• Si din acest motiv copiii invata in scoala ca daca vad o femeie care este om de stiinta, ea pare mai putin credibila, daca vad o femeie care este politician sau persoana in varsta care este om de stiinta pare mai putin credibila.
• Cea mai mare problema nu este aceea a insuflarii unor modele de rol, deoarece copiii isi iau modelele de rol din multe surse: si din filme, de la parinti. Problema este ca aceste manuale creeaza un filtru prin care copiii interpreteaza realitatea si fac ca anumite personaje sa fie mai putin credibile, sa nu para la fel de autentice, la fel de puternice: vorbim despre persoanele in varsta, care isi pierd din credibilitate in orice ar face, mai putin bunici pe canapea, si vorbim mai ales despre femei.
• Manualele pot fi o cauza a abandonului scolar, deoarece nu sunt bine racordate cu ceea ce ii intereseaza pe copii. Studiul nu documenteaza o legatura stransa cauzala, dar daca discutam, cred ca este clar la nivelul intelegerii noastre ca niste manuale mai interesante ii fac pe copii sa fie mai implicati. Poate ii antreneaza si pe parinti un pic sa vada: ce scrie la voi, in manual, acolo.
• Pe cand, daca manualele sunt tot cu furca si fuiorul, atunci incurajeaza plictiseala, dezinteresul copilului – ceea ce devine inca o problema care poate sa duca la abandon scolar.
• Cel mai important ar fi ca Ministerul Educatiei sa isi asume un set minimal de standarde, pe care sa il solicite autorilor de manuale, privind reprezentarea unei diversitati de personaje, atat in ceea ce priveste varsta, genul, diferite alte tipuri de diversitati, etnice, de abilitate si dizabilitate.

Raportul Integral Alice in Tara Manualelor