Domnul Dan Sova supraliciteaza: Tot ce este exagerat devine suspect

Cand ai devenit faimos ca negationist al Holocaustului, este recomandabil ca, in masura in care regreti aceste derapaje abominabile, sa te comporti discret. Batutul cu pumnul in piept nu convinge pe nimeni, ba chiar lasa impresia unei ostentatii la frontiera cu ipocrizia. Sa pretinzi, de Ziua Holocaustului, ca n-ai stiut dimensiunile ororii pentru ca statul comunist, prabusit acum mai bine de doua decenii, le-a tainuit, este de-a dreptul ridicol. Dan Sova este absolvent nu doar de drept, ci si de istorie.

Se prea poate ca avocatul Dan Sova, figura a proeminenta a PSD, ministru pentru Relatiile cu Parlamentul si prieten de suflet al premierului-plagiator, sa fi descoperit adevarul despre ceea ce Hannah Arendt a numit, pe urmele lui Immanuel Kant, Raul radical, genocidul organizat de nazisti si de aliatii lor impotriva evreimii europene. Dar nu este nevoie sa faca tapaj de acest lucru, sa trambiteze urbi et orbi faptul ca a vazut lumina, ca i s-au deschis ochii, ca s-a trezit din somnul negationist. Un asemenea comportament intra intr-o zona nu tocmai decenta. Este strident, patetic si prea putin credibil.

Domnul Sova invinuieste educatia primita sub regimul comunist de ignoranta sa privind Holocaustul, in special in ceea ce priveste crimele impotriva umanitatii comise de regimul Antonescu impotriva evreilor si populatiei rroma. Evident, comunistii din Romania (in aceasta privinta solidari cu cei din URSS, Polonia, RDG) au facut tot posibilul sa treaca sub tacere unicitatea Holocaustului. Subiectul era practic tabuizat. Din cand in cand se organizau mese rotunde la care participau istorici oficiali din Romania si unii istorici din Israel. Se schimbau opinii in mod politicos, se bifa actiunea, dar nu se intampla nimic in planul memorializarii oneste, a confruntarii oneste cu trecutul traumatic. Aparea cate o carte semnata de scribii de serviciu de la Institutul de Istorie al PCR, un amestec de adevar si minciuna dozat cu pervers mestesug propagandistic.

Dar colapsul comunismului romanesc a avut loc in decembrie 1989. De atunci au fost publicate nenumarate lucrari pe acest dureros subiect. S-au organizat expozitii. Presedintele Emil Constantinescu a vizitat Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington in 1998, daca nu ma insel (am fost prezent). In februarie 2005, presedintele Traian Basescu a vizitat acel rascolitor loc de memorie. Ion Iliescu, presedintele de onoare al partidului din care face parte Dan Sova, a participat la deschiderea Muzeului.

In 2003, acelasi Ion Iliescu a decis infiintarea Comisiei Internationale prezidata de laureatul Premiului Nobel pentru pace, Elie Wiesel. “Raportul Final” a fost publicat de editura Polirom. Este prin urmare ciudata aceasta referinta la regimul comunist pentru justificarea unei ignorante de tip negationist la peste doua decenii de la disparitia acelei dictaturi a amneziei.

Citeste tot aqrticolul si comenteaza pe Contributors.ro