Dorul, speranțele, furia, rușinea, ambiția. Cum arată viețile românilor plecați la muncă în diaspora, într-un eveniment fără precedent

Documentăm de șase ani și jumătate viețile românilor din diaspora; din ianuarie 2019 până în prezent am călătorit în 12 țări din Europa și am publicat peste 130 de reportaje care abordează teme precum integrarea, piața muncii europeană, apartenența, identitatea, traumele migrației, familiile transnaționale și copiii care cresc fără părinți în România.

O parte dintre aceste reportaje au fost publicate de-a lungul timpului de Libertatea, iar restul de Hotnews.

Proiectul nostru despre diaspora românească este expus la Muzeul de Artă din Cluj, între 13 și 22 iunie, în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF). Faptul că un demers jurnalistic ajunge într-un muzeu e o formă de recunoaștere care ne onorează – un semn că jurnalismul își poate găsi locul și în spații ale reflecției, nu doar în ritmul grăbit al cotidianului.  

Proiectul nostru – „Plecat” – urmărește ce înseamnă să trăiești între lumi și felul în care migrația transformă nu doar indivizii, ci și societatea românească.

Am fost și noi „plecați” în anii aceștia, departe de prieteni și de familie – trăim și călătorim într-o autorulotă ca să putem documenta acest fenomen direct în comunități. Parcăm în fața caselor în care locuiesc migranții români sau în fermele în care muncesc. Suntem acolo când se trezesc, când merg la muncă, când își sună copiii pe WhatsApp sau se așază la cină. Locuim aproape de ei, nu ca simpli observatori, ci ca martori prezenți în viața lor de zi cu zi.

Această apropiere ne permite să înțelegem experiența migrației nu doar ca pe un subiect jurnalistic, ci ca pe o realitate trăită – fizic, emoțional și istoric.

728 de români din diaspora intervievați

În anii aceștia am trăit mai mult viețile oamenilor despre care am scris și pe care i-am fotografiat decât viețile noastre. Am cunoscut și intervievat 728 de români din diaspora în cele 12 țări în care am călătorit. Știm exact cifra, pentru că unul dintre elementele expoziției va fi o instalație formată din 8 panouri cu portretele acestor oameni. Vor fi și multe alte instalații, fotografii și texte. Ne-a fost greu să lucrăm la această expoziție, pentru că e dificil să editezi o cantitate atât de mare de material.

O numim expoziție, dar ceea ce vă invităm să priviți și să citiți este un capitol din istoria noastră contemporană, pentru că poveștile migranților români sunt istoria noastră recentă. 

Migrația românească este unul dintre cele mai importante fenomene sociale contemporane. Aproape 6 milioane de români trăiesc în afara granițelor, o cincime din forța de muncă a României. La începutul anilor 2000, „căpșunarii” și „badantele” au fost primele valuri mari de migrație. Astăzi, diaspora s-a diversificat: IT-iști, cercetători, muncitori în construcții, electricieni navali, medici, artiști, muzicieni – oameni care își caută un viitor mai bun. Cei care pleacă duc cu ei dorul, speranțele, furia, rușinea, ambiția. Cei care rămân poartă cu ei absența: copiii crescuți de bunici, părinții care mor singuri.

Acestea sunt poveștile despre diaspora care lipsesc din conversația publică. Atunci când vorbim despre voturile românilor plecați, nu ne uităm la viețile și la nevoile lor. Alegerile din 2024 și 2025 i-au adus pe migranții români în prim-plan, iar societatea a reacționat cu încrâncenare și s-a polarizat. S-a vorbit despre „radicalizare”, în loc să se vorbească despre dor, sărăcie, abandon, crize identitare și traumele migrației.

Milioane de istorii personale pe care nu le cunoaștem

Sunt milioane de istorii ale românilor plecați pe care nu le cunoaștem, pentru că nu am avut niciodată interesul să ne recuperăm istoria recentă: confuzia din anii ’90, sărăcia care a mutilat familiile la începutul anilor 2000, primele valuri de migrație în Spania și Italia, prima generație de copii rămași singuri acasă, ai cărei copii sunt astăzi a doua generație care crește fără părinți, migrația circulară a românilor care au plecat în Spania, s-au întors în România în 2012, când criza financiară s-a resimțit puternic acolo, apoi s-au dus în Germania, Anglia și Țările Nordice după 2014, când s-au ridicat restricțiile de pe piața muncii impuse României și Bulgariei odată cu aderarea la UE.

Proiectul „Plecat” este o arhivă vie a migrației românești. Este o cronică fragmentară a unei transformări profunde, încă în desfășurare, care redefinește legătura dintre România și cetățenii săi, plecați sau rămași. Este cel mai amplu proiect documentar despre acest fenomen și cel mai personal la care am lucrat vreodată. 

Poveștile românilor din diaspora publicate de Hotnews pot fi citite aici.