Dr. Andru Lamasz: „Majoritatea pacienților cu scleroză multiplă sunt tineri și pot duce boala «pe picioare» zeci de ani”. RMN-ul cerebral, cu soft de inteligență artificială, ajută mult pentru un diagnostic sigur și rapid
Una dintre bolile autoimune care afectează sistemul nervos central este scleroza multiplă. Boala nu poate fi vindecată, diagnosticarea ei precoce fiind foarte importantă, pentru că terapiile existente îi pot încetini progresia. Un instrument foarte important de diagnostic exact și de urmărire a evoluției acestei afecțiuni este RMN-ul cerebral. Dr. Andru Lamasz, medic primar Radiologie și Imagistică medicală la Regina Maria, explică în ce constă diagnosticarea exactă a acestei afecțiuni și care este rolul RMN-ului cerebral – metodă imagistică non-invazivă – în ținerea bolii sub control și încetinirea evoluției acesteia.
Scleroza multiplă (SM) este o boală a sistemului nervos central în care învelișul protector al nervilor este distrus. Din această cauză apar amorțeala, slăbiciunea, dificultățile la mers, și problemele de vedere. Învelișul protector al fibrelor nervoase poartă numele de mielină. Distrugerea lui întrerupe legătura dintre creier și restul corpului, ducând în cele din urmă la leziuni permanente ale fibrelor nervoase.
Boala este una cronică, evolutivă și imprevizibilă care afectează oamenii în mod diferit. Semnele ei depind de persoană, de localizarea leziunilor la nivelul sistemului nervos, precum și de gravitatea distrugerii fibrelor nervoase. Astfel, unele persoane pot avea doar semne ușoare de SM, în timp ce altele, își pot pierde capacitatea de a se deplasa, de a vedea clar, de a scrie sau de a vorbi, potrivit John Hopkins Medicine.
Toate acestea din pricina întreruperii comunicării dintre creier și alte părți ale corpului. Cursul bolii variază în funcție de tipul de SM și se manifestă în atacuri urmate de perioade lungi de remisie fără apariția de simptome noi. Până acum, nu s-a descoperit un tratament care să vindece boala, dar există terapii care ajută la grăbirea recuperării după atacuri, la modificarea cursului bolii și la gestionarea simptomelor.
Majoritatea pacienților cu SM sunt tineri
Pentru ca boala să fie ținută sub control ea trebuie mai întâi diagnosticată cât mai precoce. Numărul pacienților cu SM a crescut, asta și pentru că acum se fac mai multe studii despre boală. „Din păcate, vârsta de diagnosticare este cam în decada a treia, deci între 20 și 30 de ani. Mai rar peste 50-60 de ani”, subliniază dr. Andru Lamasz, medic primar Radiologie și Imagistică medicală la Regina Maria (FOTO).
Pacienții tineri pot avea semne latente sau nu foarte pregnante de boală și să „o ducă pe picioare” zeci de ani, ajungând târziu la diagnostic, adaugă medicul: „Dar majoritatea pacienților sunt tineri. Am avut și pacienți cu vârste sub 20 de ani – adică 17-18 ani – dar foarte rar. Evoluția bolii se poate întinde pe zeci de ani până când simptomele să devină foarte grave și să incapaciteze pacientul”, completează specialistul.
Diagnosticul corect al sclerozei multiple implică, pe lângă examenul clinic și teste la laborator și investigații imagistice. „La examenul neurologic se evaluează funcțiile sistemului nervos, cum ar fi reflexele, forța musculară, sensibilitatea, capacitatea de coordonare, de echilibru. Se urmăresc simptomele pacientului care pot include oboseală, slăbiciune musculară, probleme de vedere, dificultăți de coordonare sau funcție cognitivă afectată”, explică dr. Lamasz.
În cadrul testelor de laborator se fac analize de sânge pentru a exclude alte afecțiuni, iar analiza lichidului cefalo-rahidian poate oferi informații suplimentare despre inflamațiile anterioare la nivelul sistemului nervos.
Avantajele oferite de RMN-ul cerebral
Cel mai puternic instrument imagistic în diagnosticarea SM este RMN-ul cerebral (Rezonanță Magnetică Nucleară). Sensibilitatea ridicată a acestei investigații imagistice în evaluarea proceselor neurodegenerative din creier și măduva spinării a făcut ca această tehnică să fie cea mai utilizată pentru evaluarea pacienților cu SM, dar și pentru monitorizarea tratamentului, evaluarea siguranței și prognosticul progresiei bolii.
„RMN-ul cerebral utilizează imagini tridimensionale de înaltă rezoluție ale creierului, ceea ce permite o evaluare precisă a structurilor cerebrale, identificarea cu acuratețe a leziunilor cerebrale sau de cordon medular”, precizează dr. Andru Lamasz.
Specialistul explică de ce RMN-ul cerebral este preferabil CT-ului (Computerului Tomograf) în diagnosticarea SM: „RMN-ul folosește un câmp magnetic și unde de radiofrecvență pentru a genera imagini, în timp ce CT-ul folosește radiații X – deci, este o tehnică imagistică iradiantă. RMN-ul nefiind o tehnică imagistică iradiantă poți face multe astfel de analize fără a avea riscuri. Sunt foarte puține cazurile în care RMN-ul este contraindicat, una dintre acestea fiind pentru femeile gravide în primul trimestru de sarcină. În plus, la RMN există un contrast mai bun și imagini mai clare și mai detaliate ale țesuturilor moi, cum sunt creierul și cordonul medular”, enumeră medicul avantajele RMN-ului.
Soft de inteligență artificială pentru depistarea leziunilor
Protocoalele medicale pentru pacienții cu SM impun efectuarea unui RMN cerebral pentru diagnosticarea bolii. Apoi, o altă investigație imagistică de acest tip înainte de inițierea tratamentului care ține boala sub control. „Aceasta pentru a avea un punct de referință: cum era pacientul înainte de tratament și apoi cum este după inițierea tratamentului. Adică, medicul vede exact cum au evoluat leziunile”, mai explică dr. Andru Lamasz.
De obicei, mai spune acesta, RMN-ul cerebral se efectuează o dată pe an dacă pacientul are o boală activă, iar modificările sunt semnificative. „Se poate face și la șase luni, ba chiar și lunar, pentru pacienții care sunt cuprinși în anumite studii, pentru a vedea efectiv cum evoluează boala. Evident că, în cazul în care există în aceste intervale de timp modificări clinice semnificative și există o urgență, o exacerbare a bolii, se poate face oricând RMN cerebral”, punctează medicul.
Substanța de contrast folosită în timpul investigației imagistice pune în evidență așa-numitele leziuni demielinizante active. Practic, în această boală autoimună, sistemul imun atacă învelișul de mielină din jurul prelungirilor neuronale afectând conducerea nervoasă, iar RMN-ul cerebral pune în evidență cu claritate acele leziuni noi, mărite sau active. Substanța de contrast nu se folosește doar dacă pacientul are o contraindicație absolută, mai spune medicul. „Ceea ce se întâmplă mai rar. Dar RMN-ul cerebral cu substanță de contrast se preferă mai ales dacă există exacerbări ale bolii și avem nevoie să știm sigur dacă o leziune este activă sau nu”, adaugă dr. Lamasz.
Sigur că, mai spune specialistul, în discuție pot fi sute de leziuni și poate fi greu de numărat și identificat, motiv pentru care, în ultimul an, s-a implementat un modul de inteligență artificială care numără automat aceste leziuni.
Lucru deosebit de important pentru că medicii își pot da seama ușor, comparând ultimele două investigații, dacă, unde și câte noi astfel de leziuni au apărut. Totodată, dacă vreo leziune s-a mărit sau dacă a devenit activă. „Imaginile sunt trimise automat către serverul din Germania al firmei care se ocupă de această platformă și la câteva minute, maximum ore distanță, aceste imagini sunt transmise înapoi , cu tot cu raportul realizat de inteligența artificială, care este atașat. În acest fel, medicul neurolog currant își poate face o idee de ansamblu asupra evoluției bolii”, explică dr. Lamasz.
Ce presupune pregătirea pentru RMN-ul cerebral
Pe lângă gravidele aflate în primul trimestru de sarcină, RMN-ul cerebral cu substanță de contrast este contraindicat și altor categorii de persoane, precum celor care au implanturi metalice în zona respectivă sau pacienților cu insuficiență renală, investigația putand afecta în plus rinichii.
Unul dintre riscurile care pot apărea la prima investigație imagistică de acest fel este acela al alergiei la substanța de contrast. Acest risc este însă rar, punctează dr. Lamasz: „Mai există și categoria pacienților claustrofobi care efectiv nu rezistă în tub, pentru că investigația durează circa 30 de minute.”
Pacientul care urmează să fie supus RMN-ului cerebral trebuie să urmeze un protocol foarte strict. „În primul rând, hainele pacientului nu trebuie să conțină metale. Apoi, trebuie să spună dacă are vreun istoric medical de intervenții de implanturi metalice – stimulator cardiac, de exemplu – de alergii sau alte probleme de sănătate. Ce mai trebuie spus este că, spre deosebire de RMN-ul abdominal, unde pacientului i se cere să nu mănânce cu două-trei ore înainte de efectuarea investigației, la cel cerebral nu există această interdicție”, explică medicul imagist.
Pacientul este așezat apoi pe masa de RMN și poziționat: „I se pune un fel de antenă – așa cum spunem noi – în jurul capului care captează semnalul și ne ajută să vedem mai bine structurile cerebrale. Pentru că aparatul este destul de zgomotos se pun niște căști la care se poate asculta inclusiv muzică dacă pacientul dorește. În plus, primește un instructaj pentru situații de urgență – dacă i se face rău, de exemplu – cazuri în care pacientul are la dispoziție un buton de alarmă pe care poate apăsa, operatorul oprind investigația”, mai spune dr. Lamasz.
Potrivit acestuia, pacienții nu se sperie dacă li se explică dinainte cum se va derula investigația. „Nici mie nu mi-a plăcut prima oară când am făcut RMN. Dar știind despre ce este vorba, știind că nimic rău nu se va întâmpla acolo, ci doar simți cum ți se încălzesc puțin țesuturile, dacă știi despre zgomote că ele există, că în principiu nu trebuie să te miști, n-ar trebui să te deranjeze prea mult. Dar sunt și cazuri de persoane claustrofobe, iar cu acești pacienți e mai dificil când vine vorba despre RMN. Am observat că bărbații sunt mai des claustrofobi. Probabil că există o explicație psihologică legată de disconfortul că pierzi controlul și ei suportă mai greu pierderea controlului”, conchide medicul.
Potrivit studiului „MRI in the assessment and monitoring of multiple sclerosis” – RMN-ul în evaluarea și monitorizarea sclerozei multiple – care aduce la zi cele mai bune practici în domeniu, publicat în 2017, în revista științifică Sage Journals, această investigație imagistică a devenit un instrument consacrat în diagnosticarea și monitorizarea SM oferind un beneficiu considerabil în studierea acestei afecțiuni. RMN-ul este o investigație crucială în evaluarea răspunsului optim la tratament sau a eșecului tratamentului, fiind un instrument de neprețuit în diagnosticarea precoce a sclerozei multiple.
Articol susținut de Regina Maria