Dreptatea intr-o tara stramba

De ce-l ia numai pe asta, de ce nu pe toti? Care toti? Basescu, Udrea, Videanu, toata gasca. O fi furat si Nastase, nu zic, da’ astia-s mai breji? L-a terminat dictatorul. Prin ce scamatorie? Eeee, cu judecatorii, cu securistii lui. E politic. Daca-i politic inseamna ca l-au prajit altii, PSD-ul si Ponta. Astia-s la putere. Corect? Ntz, ntz. Securistii lui Basescu. Ei l-au infundat. L-ati vazut si pe Turcescu ala, l-au facut colonel. Dom’le, bati campii. Aici vorbim despre Nastase. Bine, l-au condamnat, dar parca tot e cam mult. Nu trebuia.

Trimiti la puscarie om mare ca Nastase, politician talentat langa care te simti mai destept decat Saint Expupery, cel mai bun prim-ministru? Se merita? Pai, daca fura, unde sa-l trimiti? In Hawaii? Hai, dom’ne, a omorat pe cineva? Ce mare rahat a facut? Asta-i coruptie, cu 900 de martori, cu circ mediatic, cu d’astea? Daaaa! Exact asta e. A furat bani cu niste baieti si i-a bagat in campania lui din 2004! Dovedit.

A dat iama cu institutiile statului (asta-i coruptia sistemica de care vorbea ambasadorul Guest acum opt ani) peste firmele din constructii, unde era banul gros, le-a buzunarit, le-a jumulit. Aaaaa, si nu toti fura bani in campanie? De ce nu-i salta pe toti? Pai, stau si altii la rand. Au mai tot intrat la puscarie, s-au mai dat condamnari, Vantu, Voicu, n-ati vazut? Nu-i mai salta nimeni, gata, ne-a scos ochii cu asta si aia fura linistiti mai departe. De asta zic, e politic.

La televizor continua nestavilita seria enormitatilor emise la foc automat de calaii ratiunii, de groparii memoriei si bunului simt. Un card de politicieni si ziaristi lobotomizati isi baga picioarele in ultima farama de onoare si se pun pe jelit Nastase, la faza cand inca nu se zgariase la gat. Se declara socati, orfani de tata, tulburati launtric. Vedem parca imaginile cu nord coreenii distrusi de moartea marelui lider. Putere si opozitie, umplu galeti de lacrimi. A murit Dalai Lama? Nu. Bocesc toti un mare corupt. Un infractor. Au uitat cum era sub guvernarea Nastase? Lobotomie in masa.

Nicicum nu e bine. Daca-l achitau, era groasa. Justitia l-a eliberat la comanda, normal, s-a intors PSD la putere. Daca-l condamnau cu suspendare era, desigur, un oribil compromis intre Basescu si Nastase. Daca a primit intr-un mod cu totul neasteptat din partea unei justitii pana azi timide o condamnare cu executare se cheama ca e prea mult, nedrept si, in tot cazul, insuficient. Ceilalti de ce-s liberi?

Cand toata lumea se pregatea miercuri seara de culcare – unii cu sentimentul ca s-a facut dreptate, altii convinsi ca totul e facatura – iar Nastase impacheta in Zambaccian bocceluta de viitor detinut, un tip cu voce cavernoasa anunta poporul la Antena 3 ca fostul premier a incercat sa se sinucida. Ca si-a tras un glont in cap, ba nu, in gat. Tragedie nationala, drama antica, ochi dati peste cap. De acum, Nastase se transforma incet in victima. Colegii sai de partid incep sa se perinde la spital ca la moastele sfintei Parascheva. Prin studiouri, invitatii cot la cot cu unii ziaristi deplang „tragedia umana”.

La TV, prea putini au fost cei care au condamnat gestul fostului premier, l-au socotit nedemn si las.

Iarasi revedem parca scenele de la moartea liderului Nord Coreean desi Nastase e cat se poate de viu, cu niste zgarieturi la gat care se vor transforma in timp in gauri monstuoase. Avem de-a face cand cu „plaga simpla” (una din variantele oficiale), cand cu gauri in gat si gloante iesite prin omoplat (varianta horror). Nimic nu-i clar, relatarile exagereaza in dramatism si nu te poti baza pe informatii. Pe medici nici atat.

Am mai vazut filmul asta, tot la Floreasca unde opereaza niste doctori dubiosi toti penalii si borfasii Romaniei. Stiti cazul Nicolescu, ala de la Pitesti arestat anul trecut, trecut printr-un infarct si imediat dupa aia printr-o campanie pe care a castigat-o foarte vioi. Totusi, nu va sperie putin faza asta care se tot repeta, cu umblat la sentimentul prostimii, cu mimat artistic moartea (infarct, sinucidere, cancerul lui Hayssam). Nu va pune nitel pe ganduri?

Dreptatea, in cazul popoarelor primitive, usor impresionabile, fara reflexe democratice si cultura institutionala, e ceva relativ. Azi esti calau, maine te scoatem victima. Etica si morala publica sunt ca plastilina. Unele televiziuni de stiri in cardasie cu politicienii cinici fac restul. Spala ce-a mai ramas viu din creier.

Basescu, esti fericit, intreaba Ponta iesind de la spital. Manipulare ordinara, fara scrupule, la fel mobilizarea fulger a unor copii nefericiti pusi sa agite intrebarea lui Ponta pe niste hartii la televizor. Unde s-a topit respectul procurorului fata de justitie si dreptate? Ce-l face pe Victor Ponta atat de josnic?

Dezbaterea publica continua joi dimineata la fel de prost cum a inceput miercuri seara. Daca CEDO va condamna statul roman? Daca rezulta ca procesul n-a fost ok? Cine plateste? Nu cumva Nastase, bantuit de idei sinucigase, ar trebui gratiat? Raspunzi epuizat: nu-mi pasa de toate tampeniile astea, nu acum. Nu scapi prea usor de corul de Casandre, de nihilistii de serviciu gata oricand sa-ti strice ziua prezentandu-ti noi versiuni din Apocalipsa.

Scapa Nastase? Pariez ca nu va face o zi de puscarie. De fapt, totul e o regie. Ne-au tras iarasi pe sfoara. Iese medical, se fofileaza ca toti ceilalti. Tara de rahat, nu ne schimbam in o mie de ani. Ce ne impiedica totusi sa stam cu ochii pe institutii, sa le cerem explicatii, in loc sa ne plangem de mila. De ce n-am avea mai multa incredere in puterea noastra de a le sanctiona abuzurile, in institutii si puterea legii?

Ce a golit lumea in care ne invartim bezmetic de ultimele farame de luciditate, de fermitate morala, de criterii? Ce ne-a zapacit in halul asta, ce i-a rinocerizat pe multi dintre semenii nostri?

Condamnarea definitiva a unui fost premier – eveniment cu semnificatii majore pentru orice tara sau sistem – esueaza intr-o dramoleta tipic romaneasca, in caricatura si dialoguri decupate parca din Ionesco sau Urmuz. Avem acest obicei de a iesi prost in lume chiar si cu putinele lucruri bune facute.

Mania de a rasuci faptele, de a interpreta totul in raspar, de a bombani vesnic nemultumiti, de a pica rapid in defetism a devenit deja loc comun in societate. De unde irumpe atata irational, de unde atata rea credinta, de unde atata prostie? Faci eforturi uriase sa te aduni, sa ramai pe linie intr-o lume care parca a luat-o razna.

Orice om intreg la cap trebuie sa traiasca mari frustrari in aceste zile, cand rar mai gasesti voci in stare sa emita judecati simple. Sa spuna firesc: s-a facut dreptate. E un moment istoric, de azi incolo nimic nu va mai fi la fel in politica si justitie. A renascut speranta ca Romania se poate vindeca.

Aveti tot dreptul sa credeti ca ziua de 20 iunie marcheaza un progres institutional, caderea unor mituri si mentalitati paguboase (invincibilitate, impunitate, nomenclatura mereu deasupra legii). Condamnarea fostului premier – cu toate implicatiile ei – este un bun care trebuie protejat, aparat si prezentat ca atare. Un bun castigat greu pentru noi toti, dar usor de pierdut. Dreptatea intr-o tara stramba are viata scurta daca vom renunta sa ne mai batem pentru ea.

Tentativa de suicid a lui Adrian Nastase ridica inca prea multe semne de intrebare (n-am prea vazut sange, o perfuzie, un oxigen, ceva, la sinucigas, doar un fular la gat si o ambulanta aflata deja acolo), avem prea multe informatii contradictorii si imagini suspecte ca sa putem crede neconditionat in autenticitatea ei.