Drumul presedintelui

Au trecut patru luni de la instalarea lui Klaus Iohannis la Cotroceni, insa prestatia presedintelui dezamageste de la o zi la alta. Presedintele pare complet depasit, exprima tardiv, slab si inconsistent pozitii pe teme esentiale sau tace adanc. Echipa de consilieri nu este nici azi completa in domenii cheie ca educatia, sanatatea, mediul de afaceri, semn al unei crizei de competente si de oameni calificati. S-a inconjurat, in schimb, de un grup de mediocritati sau de politicieni oportunisti, legati intre ei prin relatii obsucre de afaceri, amicitii.

Ei formeaza nucleul dur care-i influenteaza deciziile. Iohannis inca mai poate schimba aceasta realitate, daca nu intra in logica cetatii asediate.

Tot mai ingrijorator se manifesta insa incapacitatea presedintelui Iohannis de a intelege temele mari si mecanismele de functionare ale statului. L-ati urmarit in ultima conferinta de presa cum s-a fastacit si balbait cand Mircea Marian de la Evenimentul Zilei l-a intrebat pe baza carui articol din Constitutie a organizat consultarile de la Cotroceni?

N-a avut minima prezenta de spirit sa raspunda cel putin politic, sa spuna de exemplu ca a chemat partidele la consultari in baza aceluiasi articol care le-a permis, din 2003 incoace, fostilor presedinti sa procedeze la fel. Las la o parte ca era multa rea credinta si tendentiozitate in formularea intrebarii, insa s-a vazut din nou un presedinte nepregatit.

In treacat fie spus, cred ca lovitura bine tintita a venit, prin gura ziaristului de la EVZ, de la un expert al tainelor Constitutionale. Acesta nu putea fi decat Traian Basescu, care a umflat ulterior subiectul. Stia exact, ca un bun cunoscator al atributiilor prezidentiale, ca tema reprezinta o mica vulnerabilitate atunci cand seful statului cheama partidele la ordin si ca iti trebuie ceva dibacie politica sa te impui ca mediator intre partide. Insa nu mai conteaza de la cine a venit intrebarea – capcana, relevanta mi s-a parut descumpanirea totala a unui presedinte lipsit de reflexul de a verifica mereu baza legala a fiecarei actiuni pe care o face, de a cantari cu maxima atentie fiecare cuvant.

Acest mod urechist si superficial de a exercita functia s-a vazut ingrozitor de clar in mesajele contradictorii dedicate Congresului UDMR din 17 aprilie. Un prim text a fost sters de pe site-ul Administratiei Prezidentiale dupa cateva ore de la publicare, pentru a fi inlocuit cu altul mai scurt si bine periat de toate referintele geneorase la subicte delicate cum ar fi autonomia. Cine citeste cu atentie primul mesaj al presedintelui intelege amploarea gafelor comise acolo.

Gravitatea erorii rezulta chiar din viteza cu care Presedintia a decis sa faca textul nevazut dupa ce cateva site-uri au apucat sa-l preia integral iar unii sa-si exprime nedumerirea. Incompetenta prezidentiala pe teme delicate nu este un simplu moment jenant pentru noi toti, ci risca sa puna statul in situatii de inferioritate fata de alte state, scade prestigiul functiei, incurajeaza involuntar pozitii radicale in interiorul minoritatii maghiare. Radicalii vor tipa, pe buna dreptate, iata, insusi presedintele Romaniei admite ca exista „multe chestiuni ramase nerezolvate” si „subiecte sensibile”, cum ar fi autonomia, in relatia cu minoritatea maghiara.

Sustinatorii lui Klaus Iohannis se fac foc si para cand Trian Basescu il acuza de coabitare nescrisa cu Victor Ponta, insa seful statului ofera destule exemple menite sa-i confirme teoriile fostului presedinte. Liviu Avram a explicat pe larg in ultimul sau editorial din ce motive lui Klaus Iohannis i se pot contabiliza „primele esecuri”. Nu-i suficient sa intoarca la Parlament cateva legi, printre care legea finantarii partidelor, codul silvic, dar sa ramana impasibil in multe alte cazuri.

Nu mai departe de miercuri, Iohannis i-a primit, la Cotroceni, avand in stanga sa pe ministrul educatiei, Sorin Campeanu, pe reprezentantii Consiliului National al Rectorilor, o institutie profund anti-reformista. Acest Consiliu a salutat modificarile la legea invatamantului operate de Guvernul Ponta. Nu am auzit ca presedintele Iohannis sa fi exprimat un punct de vedere pe tema pasilor inapoi facuti in educatie dupa sau inaintea intrevederii.

In fine, am avut de la bun inceput convingerea – bazata pe informatii si intuitii – ca prima doamna va juca un rol tot mai important, ceea ce a avea sa admita public insusi Klaus Iohannis. (Celor ramasi in manipularea lui Traian Basescu cu „admirator de picioare” le recomand cu ocazia asta sa citeasca textul, era despre altceva. Intre timp se tot confirma). Am mai spus unor amici ca noua camarila, daca se va forma la Cotroceni, va cauta inainte de toate sa intre in gratiile primei doamne, nu a presedintelui. Mai putin prietenos, extrem de rece chiar si in relatiile cu apropiatii sai, Klaus Iohannis si-a facut deja o reputatie de inabordabil.

Spre exemplificarea ideii ca prima doamna are deja un cuvant de spus, de la Sibiu vine o informatie care-l pune pe seful statului intr-o ipostaza cel putin ridicola. O companie locala a avut stralucita idee de a inaugra, dupa model Obama, „Drumul presedintelui”. Pentru cativa lei, niste ghizi te plimba prin centrul vechi sa-ti arate pe unde s-a nascut, cum a trait si pe unde obisnuia sa umble fostul primar si actualul sef de stat. Nu-i cam prea devreme, cam prea putin, pentru a face din Iohannis un clasic in viata? Nu-i cam mica statura pentru a inalta deja statui?

Veti spune, bine, dar asta e o initiativa privata, n-o poti interzice. Asa este, insa altceva arata cu adevarat prost in toata afacerea. Elena Lotrean, cea care promoveaza „Drumul Presedintelui„, a recunoscut ca s-a consultat in alegerea obiectivelor turistice si cu sotia presedintelui. Potrivit cotidianului Adevarul, organizatorii spun ca i-au prezentat proiectul primei doamne a Romaniei, Carmen Iohannis, si ca „din reactia ei parea incantata„. Asta nu suna bine deloc. Chiar nu sesizeaza Carmen Iohannis enormitatea, atat de tare i-au ametit pe amandoi aburii puterii?

In loc de concluzii, ar mai lipsi sa inceapa sa-si rasplateasca prietenii si sustinatorii cu sinecuri, trimitandu-i ambasadori. Din cate aud (inclusiv din presa locala), Klaus Iohannisintentioneaza sa-l numeasca la Berlin pe Emil Hurezeanu, fara indoiala un bun cunoscator al spatiului german si un excelent jurnalist de politica externa. Foarte probabil ca dl. Hurezeanu va reprezenta cu cinste si onoare Romania in Germania, cu toate iesirile sale discutabile din ultima vreme impotriva procurorilor.

In paranteza fie spus, in calitate de trimis al statului roman, dl. Hurezeanu va trebui sa laude DNA si sa sustina lupta anti-coruptie, nu sa o submineze istet, ceea ce va intra putin in contradictie cu pozitiile exprimate pana azi. Asa cum a fost criticat pe buna dreptate Traian Basescu pentru rasplatirea sustinatorilor sai cu posturi de ambasadori, asa se va intampla si cu Klaus Iohannis, chiar mai dur deoarece a promis „o altfel de politica”.

Presedintele Iohannis are nevoie de un dus rece pentru a vedea limpede cum se prabuseste in ritm accelerat increderea masiva cu care a fost investit la votul din noiembrie. Inainte de toate trebuie sa inteleaga ca nu toate criticile sunt atacuri pritocite de adversari, sa iasa din logica cetatii asediate. Da, exista o campanie evidenta orchestrata de unele televiziuni si ziare impotriva sa, dar daca ajunge sa se creada victima tuturor, este pierdut. Va fi tentat sa respinga orice observatii facute cu buna credinta, sa se creada un bun presedinte si sa nu schimbe nimic. Inca mai poate face ceva pentru a nu spulbera orice speranta.

Intai de toate trebuie sa invete in fiecare zi ceva despre atributiile presedintelui, despre institutiile mari, sa se documenteze temeinic pe fiecare tema sensibila, sa citeasca legi si regulamente pana le viseaza in somn. Apoi, esential, sa adune in jurul sau o echipa de oameni competenti si integri, capabili sa inteleaga momentele cheie si in stare sa-i puna pe masa presedintelui proiecte concrete, fezabile, in fine, o viziune. Mai are cateva luni sa-si gaseasca adevaratul drum, Drumul presedintelui, cel tarziu pana in toamna cand va incepe jihadul (anul viitor sunt doua siruri de alegeri). Si nu Pas cu pas, ci repejor, inainte sa se prabuseasca.

Romania lucrului bine facut e doar un slogan, tot mai gol de continut.