Dupa alegerile germane, incepe reforma UE. Riscuri si oportunitati pentru Romania. Sa grabim anuntarea datei pentru trecerea la Euro!

Puncte cheie:

• Dupa primavara electorala cu Happy End din Europa, Berlinul si Parisul au convenit recent, practic a doua zi dupa instalarea noului presedinte francez, ca se va deschide curand o fereastra de oportunitate strategica pentru reforma structurala a Uniunii Europene (2018-2020), mentionandu-se, mai mult sau mai putin discret, chiar si varianta revizuirii Tratatului UE, o idee pe care pana nu demult Germania nu o vedea nici necesara, nici realista;
• Avem deja indicii puternice ca, dupa alegerile generale din Germania, din 24 septembrie, daca nu apare nicio surpriza electorala iar cancelarul Angela Merkel este reconfirmata pentru al patrulea si probabil ultimul mandat, Germania si Franta vor da semnalul inceperii celei mai substantiale, mai profunde si mai extinse reforme a Uniunii Europene, de dupa fondarea Comunitatilor Europene, practic singura varianta prin care Uniunea poate supravietui marilor crize si provocari pe care le traverseaza de peste un deceniu;
• In principal, reformele vor viza trei directii esentiale, dar nu este exclus sa fie discutate pe parcurs si altele. Deocamdata, ar fi vorba de intarirea guvernantei europene (deci, de adancirea integrarii, adica „mai multa Europa”) in special pe dimensiunea economica, mergand pana la institutionalizarea Zonei Euro (se vorbeste neoficial chiar de Guvernul si Parlamentul Zonei Euro, evident si cu un buget propriu al Zonei Euro, iar in varianta minimala se vorbeste de un „ministru de Finante” al Eurogrupului, care sa avizeze sau sa respinga proiectele bugetelor nationale, in functie de respectarea criteriilor europene de convergenta), in al doilea rand de introducerea unor criterii si masuri mai clare, mai prompte si mai ferme de sanctionare a statelor „rebele”, care se opun fatis principiilor si valorilor europene, mergand pana la suspendarea temporara (Ungaria pare in acest moment prima vizata, dar nici guvernul de la Varsovia nu e cu mult mai bine vazut de franco-germani) si, in fine, de dimensiunea Apararii Europene, solicitata in special de Franta, pentru care ar trebui insa modificat Tratatul Uniunii;
• In felul acesta, nucleul franco-german, sprijinit aproape neconditionat de tari precum cele din zona Benelux, Austria si Finlanda, spera ca va putea da mai multa coerenta politica si mai multa eficienta economica UE27, chiar daca asta va insemna concentrarea deciziilor in Zona Euro;
• Realist vorbind, trebuie admis ca plecarea Marii Britanii reduce la minim relevanta decizionala a grupului non-Euro din Uniune, existand riscul unei marginalizari politice evidente a celor opt state non-euro care raman, periferizare de care incep sa se teama inclusiv tari vest-europene dezvoltate, precum Danemarca si Suedia;
• Cele 19 economii din Zona Euro vor realiza curand 85-90% din PIB-ul Uniunii Europene, dupa finalizarea Brexitului, iar aceasta realitate economica aproape covarsitoare este imposibil sa nu fie reflectata intr-o realitate politica si institutionala pe masura raportului de forte;

Citeste articolul integral si comenteaza pe Contributors.ro