E timpul sa vorbim serios despre Crin Antonescu

Crin Antonescu incepe sa joace un rol din ce in ce mai important in istoria tarii mele.

Sa judecam cu luciditate. Antonescu este in pozitia de a influenta considerabil viitoarea Constitutie a Romaniei, din postura de conducator al comisiei parlamentare care va stabili tezele si proiectul revizuirii constitutionale. Daca nu se va intampla ceva spectaculos, Crin Antonescu este in acelasi timp si viitorul presedinte al tarii mele.

In aceste conditii, dincolo de orice emotii, e timpul sa analizam cu seriozitate stofa de lider a lui Crin Antonescu. Doar astfel putem afla ce ne asteapta.

Cel mai frecvent s-a vorbit si scris despre Crin Antonescu ca despre un politician care nu reuseste sa se trezeasca devreme. Exista insa si alti lideri politici, de mult mai mare anvergura decat romanul, despre care se stie ca nu sunt matinali, compensand printr-o intensa activitate nocturna. In plus, e absurd sa-i reprosezi cuiva ca are un anume ritm biologic. Asta tine de ereditate, nu de harnicie.

Prin stupizenia ei, critica astfel formulata nu a facut altceva decat sa dilueze o fapta importanta: Antonescu se numara printre parlamentarii cu cea mai scazuta prezenta la serviciu. Nici chiar asta nu cantareste intr-atat de mult, lenevia fiind mai degraba o virtute intr-un Bucuresti mai apropiat de Orientul lent decat de Apusul sobru.

Sa fii atat de lenes si totusi sa ajungi presedintele interimar al Romaniei: iata o realizare demna de admiratia mircea-barzilor romani. Sau un semn al vicleniei sale politice.

Insa batranul istoric liberal Neagu Djuvara nu vede in asta un simbol al iscusintei politice a lui Crin Antonescu. Andrei Plesu chiar „ar fugi cat vede cu ochii” daca actualul lider USL ar ajunge presedinte. Nici Neagu Djuvara, nici Andrei Plesu nu pot fi suspectati de băsism sau de ambitii revansarde.

Primul a ajuns la varsta si prestigiul in care libertatea de a spune ce gandeste nu mai este un lux, iar cel de-al doilea a lucrat cu fiecare dintre ultimii trei presedinti ai Romaniei, criticandu-i pe toti la fel de aspru. Dar faptul ca acesti doi mari barbati romani se tem de perspectiva unui Antonescu devenit liderul Romaniei e un solid motiv de ingrijorare.

Cat de bun este materialul din care este croit liderul Crin Antonescu? Care sunt obsesiile sale? Cum reactioneaza in situatii de criza? Intrebari la care raspunsurile trebuie date cu luciditate, nu prin umori si poante proaste.

Ca material de studiu nu am folosit deloc evolutia lui Crin Antonescu in studiourile de televiziune. Politicienii spun vrute si nevrute pe ecran, de obicei ce cred ei sau consilierii lor ca i-ar placea multimii sa auda.

Am studiat insa

Daca prostul nu-i fudul, nu-i prost destul. Asta este Crin Antonescu.

Neagu Djuvara

reactiile lui Antonescu atunci cand acesta e pus in situatii neobisnuite si am citit cu atentie discursurile sale din ultimul an tinute din postura de presedinte interimar al Romaniei sau presedinte al Senatului.

Pozitii oficiale importante din care orice cuvant emis este inainte cantarit cu grija de o intreaga echipa si gandit apoi de lider. Sau cel putin asa ar trebui sa se intample.

Grila prin care Jonathan Powell, vreme de un deceniu seful de cabinet al premierului laburist Tony Blair, apreciaza calitatea stofei unui lider cuprinde 5 variabile: competenta, abilitatea de a comunica, carisma, perspectiva si sarmul.

Powell este nu doar eminenta cenusie a mandatului lui Tony Blair, dar si fratele mai mic al lui Charles Powell, care a jucat exact acelasi rol pentru Margaret Thatcher. O familie care cunoaste asadar cu de-amanuntul maruntaiele puterii.

Sa le luam asadar pe rand.

• Competenta – „Un lider trebuie sa teoretizeze o viziune mareata si sa stapaneasca, in acelasi timp, detaliul complicat al ideologiei si politicii”, scrie Jonathan Powell.

Meseria lui Crin Antonescu este cea de parlamentar. Asta a facut in ultimii 20 de ani. Nu a fost un simplu deputat, ci vreme de cinci ani liderul grupului liberal si alti trei ani ministru. Antonescu este asadar un exponent de frunte al „elitei” care a guvernat Romania ultimilor 20 de ani: clasa politica. Alte comentarii sunt inutile. Altceva notabil Crin Antonescu nu a facut.

Care este viziunea mareata a liderului Crin Antonescu? In ultimul sau discurs important, unul de o lungime obisnuita, cel de la inaugurarea din 21 decembrie a guvernului Ponta, a pronuntat cuvantul „putere” de 12 ori. Acelasi cuvant a aparut frecvent si in discursul tinut la Iasi de Ziua Unirii, incheiat cu urarea „La Multi Ani Romania puternica”.

Puterea este cuvantul din centrul viziunii de lider a lui Crin Antonescu. Nu munca, nu solidaritatea, nu dreptatea. Puterea.

• Abilitatea de a comunica – Politicienii au nevoie de abilitatea de a tine discursuri chiar si atunci cand nu trebuie sa spuna ceva, scrie Jonathan Powell.

Ca presedinte interimar al Romaniei, Crin Antonescu trebuia sa vorbeasca despre momentul politic extrem de delicat din tara. A facut-o prima data pe 10 iulie 2012 cand a spus ca „Situatia Romaniei nu este una de criza, nu este una exceptionala, ci este o situatie normala”. In regula, aceasta era viziunea sa.

Trei zile mai tarziu Crin Antonescu afirma, tot la Cotroceni, ca „s-a vorbit, in fine, de suspendarea Presedintelui, un fapt grav, un fapt politic neuzual, dar un fapt sau o posibilitate prevazuta expres in Constitutia Romaniei”. Sase zile de la prima declaratie, presedintele interimar declara ca „Romania se afla sub un asalt de dezinformare, Romania se afla intr-o situatie extrem de dificila”.

In intervalul acestor sase zile nu aparuse nicio schimbare majora in tara. Dar pentru liderul de la Cotroceni realitatea evoluase de la „normal” la „extrem de dificil”.

Un moment extrem de delicat pentru Crin Antonescu a fost ziua in care, de la balconul salii de sedinte a Parlamentului, un barbat s-a aruncat in gol. Delicat deoarece prima sotie a lui Crin Antonescu a murit tragic, intr-un mod similar.

Rugat sa comenteze la cald intamplarea dramatica din Parlament, Crin Antonescu a constatat ca „populatia a ajuns la limita suportabilitatii”. Si astazi ma intreb de ce nu a tacut atunci.

• Carisma – „Politicienii trebuie sa nu uite niciodata ca sunt pe scena. Cel mai important element al prezentei lor publice este conduita, nu continutul discursului. Publicul surprinde imediat stranietatea unui politician care nu se simte confortabil in propria piele”, scrie Jonathan Powell.

Episodul intalnirii dintre Crin Antonescu, presedinte interimar, si delegatia FMI este celebru. Atentia a fost atunci focalizata de exprimarea in engleza a lui Crin Antonescu. Mult mai semnificativa este insa conduita sa.

Priviti din nou aici intalnirea, dar fara sonor.

Intreaga gama a miscarilor si gesturilor lui Crin Antonescu tradeaza disconfortul, stinghereala si emotiile pe care le avea. Atitudinea presedintelui interimar aminteste de cea a unui adolescent prins pentru intaia oara in rigiditatea unui costum de gala.

Ion Iliescu isi compunea prezenta scenica printr-un zambet larg si capul clatinat cu lejeritate. Emil Constantinescu impunea prestanta cu ajutorul barbii si posturii corporale. Traian Basescu a uzat intotdeauna de zambetul sau de smecher si rasul folosit ca prim contact. Dupa cativa ani, carisma fiecaruia s-a uzat si caricaturizat.

Dar pieptul scos in fata si barbia intotdeauna ridicata a lui Antonescu este caricaturala inca de la inceput. Si nici macar constanta.

• Perspectiva –  „Este abilitatea de a vedea lucrurile intr-un context mai amplu si de a nu fi prins in capcana momentului”, scrie Jonathan Powell.

„Presedintele Romaniei, deplin sau interimar, nu primeste ordine si dispozitie de la nimeni” spunea Crin Antonescu la Cotroceni in 13 iulie 2012. S-au scris multe despre aceasta declaratie, dar nimeni nu a cantarit-o mai exact ca Andrei Plesu: „Este discursul lui Catavencu. Este discursul pe care l-a preluat si Ceausescu.”

Dar Antonescu a continuat in acea perioada, din pozitia de inalt oficial, cu declaratiile riscante la adresa Uniunii Europene. „Romania este o tara care s-a achitat de toate obligatiile sale la nivelul Uniunii Europene, la nivelul Aliantei Nord Atlantice. Romania este o tara care, cel putin pana in acest moment, a dat mai mult decat a primit”.

Dincolo de falsul statistic evident din discursul presedintelui interimar, Crin Antonescu a preferat atunci sa replice controversei momentului, ignorand interesele pe termen lung ale Romaniei si chiar si ale sale personale ca lider politic

Eu sper sa nu ajunga (presedinte), cinstit vorbind, de dragul patriei, nu de altceva. Altfel mi-e egal – nu are decat. Dar as fugi cat vad cu ochii!

Andrei Plesu

a unei tari membre UE.

Urmarea acelei conduite este ca, astazi, Crin Antonescu este liderul politic roman cel mai putin agreat in cancelariile occidentale.

Sa te blochezi in obsesia discursiva a Antenei 3, ignorand contextul european, este dovada unei grave lipse de perspectiva.

• Şarmul – „Abilitatea de a face curte cuiva este un instrument esential in repertoriul unui lider. Daca nu esti capabil sa farmeci oamenii vei esua”, scrie Jonathan Powell.

L-am intalnit pe Crin Antonescu chiar in campania electorala pentru prezidentialele din 2009. Stia ca sunt jurnalist si am avut parte de o discutie scurta cu el, de doar 5 minute. Iata ce am scris dupa acea intalnire.

„Parea inalt. Parea tanar. Mi-a strans mana cu o intensitate care parea ferma. M-am bucurat ca puteam sa-i pun o intrebare, singura intrebare la care as fi vrut un raspuns sincer din partea fiecarui candidat. De ce vrea el sa fie Presedintele meu? „Pentru ca ma consider capabil sa redau Romaniei unitatea, normalitatea si prestigiul intern si international. Si tinerilor vreau sa le dau o speranta ca in tara asta se poate trai, se poate face cariera, isi pot implini sperantele”.

Raspunsul m-a descumpanit. Eu nu vroiam sa-l aud vorbind despre prestigiul intern si international al Romaniei. Mi-ar fi placut sa-l aud vorbind despre el, despre ingrijorarile lui, despre ambitiile lui. Mi-ar fi placut sa-mi raspunda un om, nu un politician.”

Asa arata stofa din care este alcatuit conducatorul Crin Antonescu, omul care joaca deja un rol important in istoria tarii mele.

„Liderii trebuie sa aiba otel in suflet”, mai scrie Jonathan Powell. „Intr-o democratie, asta nu inseamna brate si soldati, ci abilitatea de a trage poporul dupa tine”.

Crin Antonescu, e limpede, nu are capacitatea de a trage un popor dupa el.

Dar atunci cine o va face din spatele lui? Ma tem foarte de raspunsul la aceasta intrebare.