Economie în stagnare și reforme diluate în țara cu cea mai mare alocare din PNRR. „Când întrebi în ce au fost investiți banii, răspunsul e neclar”

Mulți economiști sunt de acord că, fără fondurile UE, Italia ar fi intrat probabil în recesiune anul trecut, scrie Financial Times. Performanța macroeconomică rămâne însă, în cel mai bun caz, mediocră.

Fondurile PNRR alocate Italiei, 194 de miliarde de euro – cea mai mare sumă din UE, ar fi trebuit să impulsioneze o relansare „unică într-o generație” în economia aflată în stagnare.

Însă economia Italiei, spun datele și analiștii citați de Financial Times, rămâne în stagnare, alimentând dezbaterea cu privire la rezultatele obținute de ambițiosul pachet de investiții.

„Nu spun că toți banii au fost irosiți”, a observat pentru cotidianul financiar economistul Tito Boeri, coautor al unei cărți critice despre programul finanțat de UE, care în cazul Italiei a constat în 72 de miliarde de euro sub formă de subvenții și restul sub formă de împrumuturi cu dobândă redusă.

„Dar nu am îmbunătățit potențialul de creștere și ne aflăm într-o situație în care avem o datorie mai mare”, a spus el.

Revizuiri și obiective simplificate

Adoptat sub fostul premier tehnocrat Mario Draghi, planul de cheltuieli al Romei era condiționat de obiective de reformă ce vizau administrația publică ineficientă, instanțele judecătorești lente și participarea redusă a femeilor și a tinerilor pe piața muncii.

Programul a fost revizuit de șase ori, pe măsură ce Roma se chinuia să îndeplinească obiectivele de referință, în timp ce inflația a dus la creșterea costurilor lucrărilor publice.

Aproximativ 70% din obiective au fost modificate cel puțin o dată după ce Giorgia Meloni a devenit prim-ministră în 2022, a declarat Stefano Firpo, un fost funcționar public. „În multe dintre aceste proiecte, când întrebi în ce au fost investiți acești bani, răspunsul este destul de neclar”, a explicat el, potrivit Financial Times.

După preluarea mandatului, guvernul condus de Meloni a petrecut aproape un an analizând proiectele, în încercarea de a elimina cheltuielile „inutile”. Au urmat alte revizuiri, obiectivele fiind „simplificate” pentru a fi mai ușor de îndeplinit.

Marco Leonardi, fost consilier al lui Draghi, a declarat că Bruxelles-ul s-a arătat surprinzător de indulgent în aprobarea cererilor repetate de modificări formulate de noul guvern. „Nu a fost foarte strictă în ceea ce privește controalele. M-aș fi așteptat la o atitudine mult mai severă. În schimb, Comisia ne-a lăsat să facem tot ce am vrut”, a spus el.

Funcționarii Comisiei au respins criticile. „O rescriere a planului nu înseamnă neapărat o reducere a ambiției – este o schimbare de strategie”, a declarat un oficial al UE.

Performanța macroeconomică rămâne, în cel mai bun caz, mediocră

Italia a obținut nouă din cele zece tranșe alocate – în valoare totală de 166 de miliarde de euro, fapt pe care Tommaso Foti, ministrul italian al afacerilor europene, l-a prezentat recent ca dovadă că Roma a „depășit slăbiciunile structurale care au împiedicat progresul Italiei timp de decenii”.

Totuși, potrivit Eurostat, până la sfârșitul anului 2025, Italia cheltuise doar 57 % din fondurile alocate.

Care sunt rezultatele? Mulți economiști sunt de acord că, fără fondurile UE, Italia ar fi intrat probabil în recesiune anul trecut.

Performanța macroeconomică rămâne însă, în cel mai bun caz, mediocră, scrie Financial Times, care observă că țara rămâne în urma restului Europei, inclusiv a țărilor mediteraneene precum Spania și Grecia.

PIB-ul Italiei a crescut cu 0,5% în 2025 – una dintre cele mai scăzute creșteri din Europa – și se preconizează că va rămâne, în mare, la același nivel în acest an și în anul următor.

Între timp, raportul datorie/PIB a crescut de la puțin sub 134% în 2023 la peste 137% până la sfârșitul anului 2025 și se preconizează că va urca la 138,5% în acest an – moment în care Italia va depăși Grecia ca cea mai îndatorată economie din UE.

Boeri, profesor de economie la Universitatea Bocconi din Milano, a spus că deși reformele erau „absolut necesare”, ele au fost „prost concepute”, neținând seama de rezistența inevitabilă și de termenele limită strânse.

Criticii susțin că planul inițial era prea fragmentat, cu investiții mici distribuite între o multitudine de participanți.

Unele dintre acestea aveau o utilitate discutabilă: un adăpost alimentat cu energie solară pentru animale fără stăpân, un hipodrom sau stadioane de fotbal în Florența și Veneția, proiecte respinse ulterior de Bruxelles.