​Eugen Simion vorbeste despre Marin Sorescu la Conferintele Teatrului National

Academicianul Eugen Simion va fi invitatul Conferintelor Teatrului National programata duminică 29 octombrie 2017, de la ora 11.00, la Sala Atelier, a Teatrului National Bucuresti. Eugen Simion va conferentia pe tema ‘Marin Sorescu, primul nostru scriitor portmodern’.

„Marin Sorescu este, fără îndoială, un mare poet. Faptul acesta se știe, chiar și cei mai sceptici dintre criticii români încep să înțeleagă acest fapt. Ce se înțelege mai puțin este că tot el, Marin Sorescu, folosind inteligent și inspirat fina lui ironie demitizantă, a introdus prin «La lilieci» postmodernismul în literatură română”. Eugen SIMION

În încheierea conferinței, scriitorul va fi omagiat și printr-o expoziție de tablouri organizată în foaierul Sălii Media. Expoziţia prezintă o latură mai puţin cunoscută a personalităţii lui Marin Sorescu, cea de artist plastic.

Eugen Simion s-a născut în 1933, în comuna Chiojdeanca, județul Prahova. A terminat liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, avându-l coleg de bancă pe Nichita Stănescu. În 1952 începe cursurile la Facultatea de Litere a Universității București, fără bursă și fără cămin, într-o perioadă de reale tulburări sociale. După absolvire, deși a terminat ca șef de promoție, nu i-a fost acceptată rămânerea în București, ci a fost trimis să facă profesorat într-un sat de lângă Babadag. A refuzat repartiția, a rămas să studieze la Biblioteca Academiei și s-a apucat să copieze manuscrisele lui Eminescu (la îndemnul și cu sprijinul lui Perpessicius), plătind fiind din fondul Academiei. Așa se face că primul volum cu care debutează, în 1964, este Proza lui Eminescu. Mai tipărește o lucrare, Orientări în literatura contemporană și-și dă doctoratul în științe filologice cu teza Eugen Lovinescu, scepticul mântuit (1969). În perioada 1962-1968 a fost redactor al Gazetei literare, iar între anii 1964-1971 a fost lector universitar la Catedra de Istoria literaturii române, Facultatea de Litere, Universitatea București. A urmat plecarea, pentru trei ani, în Franța, ca lector invitat de limba română la Universitatea Sorbonne. După Paris, obține și o bursă de studii în RFG (1974). În 1971, avea să fie conferențiar universitar, iar din 1970 profesor universitar al Facultății de Litere din București.

În 1993 a devenit membru al Academiei Române, vicepreședinte, urmând ca în anul 1998 să fie ales președintele acesteia, funcție pe care a ocupat-o până în anul 2006. În prezent este președintele Secției de Filologie și Literatură a Academiei și Director al Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu“ al Academiei Române.

Este membru al mai multor Academii din Europa și Doctor Honoris Causa al mai multor universități din țară.

A colaborat la majoritatea revistelor contemporane de cultură; a deținut rubrici permanente la Gazeta literară, România literară, Contemporanul, Flacăra, Literatorul. Din 1983 conduce revista Caiete critice, al cărei director devine în 1990. Dintre volumele publicate amintim: Scriitori români de azi, I (1974), II (1977), III (1983), IV (1989); Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian (1977), Dimineața poeților (1980), Întoarcerea autorului (1981), Sfidarea retoricii (1986), Moartea lui Mercuțio (1993), Convorbiri cu Petru Dumitriu (1994), Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii (1995), Fragmente critice. Scriitura publică, scriitura taciturnă (1998). A îngrijit ediții din opera lui M. Eminescu, E. Lovinescu, L. Blaga, Mircea Eliade; a prefațat ediții din Arghezi, Blaga, G. Călinescu, Marin Preda, I. Voronca, Geo Dumitrescu, Constanța Buzea, N. Baltag ș.a.