Sari direct la conținut

EXCLUSIV Documentele ICE Dunarea: Cum a intrat Securitatea lui Ceausescu in afacerea IKEA. Rolul actualului presedinte executiv al FC Dinamo, Constantin Anghelache, in Operatiunea “Scandinavica”

HotNews.ro
Magazin IKEA, Foto: AGERPRES
Magazin IKEA, Foto: AGERPRES

Compania suedeza IKEA facea afaceri cu statul roman comunist, implicand inclusiv operatiuni confidentiale de suprafacturare in care a intrat si Securitatea lui Ceausescu, potrivit documentelor Intreprinderii de Comert Exterior (ICE) Dunarea, consultate de HotNews.ro la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS). Din dosarele fostei Securitati reiese ca in anii ’80, la un moment dat, seful spionajului, generalul Aristotel Stamatoiu, a dispus trimiterea unei sume de bani intr-un cont al IKEA de la Banca de Comert Exterior a Germaniei de Est. Operatiunea, cu numele de cod „Scandinavica”, era coordonata de maiorul de securitate Constantin Anghelache, actualul presedinte executiv al FC Dinamo Bucuresti. „Cei care vorbesc despre trecut spun povesti, cei care vorbesc despre maine viseaza, cei care fac ce trebuie azi sunt realisti. Eu fac ce trebuie azi, sunt un om realist”, a declarat Anghelache, pentru HotNews.ro .

  • Vezi in articol corespondenta dintre HotNews.ro si IKEA referitoare la informatiile relatate de angajatii Securitatii in arhivele Dunarea

Dupa ce a fost acuzata ca s-a folosit de munca prizonierilor militiei secrete est-germane Stasi, pentru a scadea costurile de fabricare a mobilei, ies la iveala informatii conform carora IKEA a fost implicata si in afaceri in care a intrat Securitatea regimului comunist din Romania anilor ’80.

Potrivit inscrisurilor care au fost pastrate timp de aproape 30 de ani la Securitate si in arhiva Serviciului de Informatii Externe, compania suedeza a fost implicata in operatiunea „Scandinavica”, de aport valutar special, realizata de Intreprinderea de Comert Exterior (ICE) Dunarea, firma Securitatii ceausiste, la care angajati erau ofiteri de securitate.

Potrivit documentelor gasite in arhivele predate recent de SIE la CNSAS, Operatiunea „Scandinavica”, de aport special de valuta, s-a derulat in perioada 1985-1986 (cel putin) si se refera la un contract de 97 de milioane de coroane suedeze (SEK), adica circa 13 milioane de dolari la vremea aceea, incheiat intre ICE Tehnoforestexport, o companie romana de comert exterior, si IKEA of Sweden. ICE Tehnoforestexport era intreprinderea Ministerului Industriei Lemnului si Materialelor de Constructie, condus in perioada 1985-1987 de ministrul comunist Richard Winter.

  • In ce consta operatiunea „Scandinavica”

Potrivit unor rapoarte intocmite de ofiterii de securitate, in afacerea IKEA – ICE Tehnoforestexport a intervenit Intreprinderea de Comert Exterior Dunarea, firma Securitatii. Din documentele disponibile transpar intelegerile intre IKEA si ICE Tehnoforestexport, pe de-o parte, si interventia Securitatii, prin ICE Dunarea, pe de alta parte. HotNews.ro nu a gasit documente in care sa apara, pe aceeasi pagina, semnaturi ale unor reprezentanti ai IKEA langa semnaturile securistilor romani.

Printr-o adresa a sefului Compartimentului Aport Valutar Special (AVS) al Centrului de Informatii Externe (CIE), din data de 27 mai 1986, maiorul Gelu Eftimie (nume de serviciu) propune conducerii Unitatii Militare 0544 (CIE) inceperea operatiunii „Scandinavica„.

Potrivit acestuia, ofiterii din cadrul AVS si din alte doua unitati militare – UM 0617 (Directia a II – a a Securitatii – Contrainformataii in sectoare economice) si UM 0195 (contrainformatii externe, cu rol in controlul ambasadelor romane din strainatate si monitorizarea diasporei romanesti) – au aflat ca firma IKEA of Sweden era interesata de o operatiune de suprafacturare cu 6,2% a unor comenzi de mobila produsa de ICE Tehnoforestexport.

Din banii rezultati prin suprafacturare, 1,85 puncte procentuale se constituiau aport valutar special al ICE Dunarea, firma Securitatii, iar restul de 4,35% se intorceau la IKEA, intr-un cont al companiei din Germania de Est, conform documentelor intocmite de securisti si gasite in arhiva Dunarea. Din aceasta operatiune, Securitatea isi propunea sa obtina un aport valutar special de circa 266.000 de dolari.

Procedeul este descris pe larg de maiorul Gelu Eftimie (nume de serviciu), seful Compartimentului Aport Valutar Special, UM 0544:

Prin posibilitatile compartimentului AVS in colaborare cu UM 0617/9 si UM 0195 s-au obtinut date privind interesul firmei olandeze IKEA of Sweden AB Suedia, privind realizarea unei operatiuni de suprafacturare la platile efectuate in cadrul contractului incheiat cu ICE Tehnoforestexport in valoare de 97 de milioane de SEK (13,6 milioane dolari SUA).

In cadrul tratativelor la care au participat colaboratori ai unitatilor sus-mentionate, s-a convenit suprafacturarea tuturor sortimentelor cu 6,2% din valoarea fiecarui produs inclus in specificatia contractuala, urmand ca sumele rezultate din suprafacturare sa fie transferate de catre ICE Tehnoforestexport in contul nostru nr. 47.21.441.300-8, deschis la BRCE (Banca Romana de Comert Exterior, cea care avea sa devina Bancorex dupa Revolutie – n.red.).

De asemenea, s-a incheiat o intelegere confidentiala conform careia 1,85% din valoarea suprafacturarii de 6,2% sa se constituie in cota AVS, iar diferenta de 4,35% sa fie transferata, de doua ori pe an, la o banca si un cont ce ne vor fi indicate de firma suedeza.

Raportam ca s-a convenit depozitarea intre sumele rezultate din suprafacturare in contul nostru si virarea semestriala a cotei parti ce revine partenerului strain, avand in vedere avantajul rezultat din incasarea dobanzilor aferente pe perioada celor 6 luni, precum si necesitatea ca aceste sume sa fie evidentiate separat, pentru a evita inregistrarea drept rezultate nete ale ICE TFE.

In urma masurilor intreprinse, firma IKEA a fost de acord sa se procedeze la suprafacturarea retroactiva, dupa aceasta schema si pentru livrarile efectuate in anul 1985, in valoare de 33.842.204 SKE.

Fata de cele raportate propun sa se aprobe:

1. Initierea si derularea operatiunii AVS Scandinavica constituind in realizarea unei cote AVS de 1,85% din valoarea contractului incheiat de firma suedeza IKEA cu Tehnoforestexport. Sumele aferente vor fi transferate in contul special deschis la BRCE, pe masura derularii cotractului.

2. Cotele parti din suprafacturare ce se cuvin firmei suedeze sa fie pastrate in contul nostru, pentru a putea incasa dobanzile aferente, iar semestrial sa se efectueze transferul acestora in contul indicat de firma IKEA.

3. Avand in vedere caracterul retroactiv al operatiunii, sa se aprobe ca sumele deja incasate rezultate din suprafacturare pentru livarile din 1985, in valoare de 1.728.805 SEK, ce se cuvin firmei IKEA, sa se transfere in contul indicat de partener.

Din derularea acestei operatiuni estimam incasari AVS in valoare de 1.794.500 SEK (cca. 251.683 dolari SUA), care vor fi evidentiate in contul special, in cote egale, drept realizari ale Compartimentului AVS UM 0195 si UM 0617/9, pentru contributia adusa de fiecare unitate.

Aditional se va incasa si suma de 16.869 dolari SUA dobanda aferenta cotei parti (4,35%), din suprafacturarea ce se cuvine firmei IKEA si se colecteaza in contul special de la BRCE„.

Conform unui addendum la contractul de 97 de milioane de coroane suedeze, incheiat intre IKEA si ICE Tehnoforestexport, piesele de mobilier facute in Romania si cumparate de IKEA urmau sa fie revandute de compania straina prin magazinele brandului din 8 tari, mobila fabricata in Romania comunista ajungand si peste Ocean: Suedia, Germania de Vest, Danemarca, Austria, Franta, Belgia, Olanda si Canada.

In addendum, se precizeaza explicit ca valoarea produselor livrate de ICE Tehnoforestexport pentru perioada august-decembrie 1985 se majoreaza cu 6,2%.

Dintr-un „Protocol” care apare in dosarul de la CNSAS, reiese ca „ambele parti (IKEA si Tehnoforestexport – nr.) au convenit reciproc” sa creasca pretul cu 6,2% pentru catalogul IKEA pe anul 1986.

„IKEA and TFE have mutually agreed to increase the prices with 6,2% for the catalogue year 1986, according to the earlier agreement”- scrie in document, in limba engleza.

Intr-un alt document, intocmit exclusiv de securistii romani, se indica faptul ca insasi IKEA a avut initiativa suprafacturarii, prin care avea sa plateasca un pret cu 6,2% mai mare.

„Pentru anul 1985, Tehnoforestexport a incheiat cu firma IKEA un contract de 97 de milioane de SEK pentru export mobila. La solicitarea firmei, s-a convenit suprafacturarea tuturor produselor din specificatia contractului august- decembrie 1985. 6,2% diferenta (…) urmand sa fie restituita firmei la data de 15.02.1986, dupa incasarea integrala a facturilor externe”, se arata in documentul securistilor.

La dosar sunt depuse si liste de produse concrete care au facut obiectul contractului si care poarta marcile utilizate de IKEA la vremea resepectiva, printre care scaune si mese Billy, Boj, Bromolla, Jonas, Kasker, Lennart , Kimo Barstool, Kimsta, Panter, Poem, Vansbro, Vanda etc.

De ce a dorit IKEA sa ofere ICE Tehnoforestexport aceasta suprafacturare confidentiala a comenzii de mobila? O explicatie posibila este faptul ca, prin diferenta platita in plus de IKEA , intreprinderea romaneasca Tehnoforestexport se retehnologiza cu dispozitive si scule, sa produca mai departe pentru compania suedeza. Ipoteza este spriijinita de existenta unui protocol incheiat intre IKEA si ICE Tehnoforestexport, in 7 iulie 1986, semnat din partea IKEA de catre un anume Ingvar Nilson, in care se arata ca „Tehnoforestexport are la dispozitia sa in contul IKEA suma de 156.890 SEK, pentru cumpararea diferitelor echipamente, scule si masini unelte, suma care acopera perioada august-decembrie 1985”.

Procedura este descrisa si intr-o adresa a ICE Tehnoforestexport catre Ministerul Comertului Exterior: „Pentru aceasta operatiune care constituie o garantare suplimentara a exporturilor noastre aprobata de MCECFI pentru anul 1985 si pentru anul 1986, partenerul pune la dispozitia fabricilor romane producatoare de mobila pentru IKEA diverse scule, dispozitive si masini care totalizeaza 0,55% din valoarea reala a marfurilor efectiv livrate firmei, cat si un comision BRCE de 1,85% din suma reprezentand suprafacturarea, acordat pentru efectuarea operativa a transferului de catre banca”.

Trebuie, insa, remarcat ca sumele si procentele mentionate in documentele Tehnoforestexport sau in intelegerile dintre firma de mobilier romaneasca si IKEA difera de cele raportate de Securitate. De asemenea, destinatia alocarii banilor este diferita.

Daca in documentele lor lucratorii Securitatii raportau ca 1,85 % din contract se duceau in contul ICE Dunarea de la BRCE ca aport valutar special, in documentele Tehnoforestexport si in intelegerile acesteia cu IKEA acest procent este pus pe seama comisionului perceput de Banca Romana de Comert Exterior.

De asemenea, securistii nu mai pomenesc de cei 0,55% care constituie contributia IKEA la retehnologizarea productiei ICE Tehnoforestexport, ci sustin ca intregul rest de 4,35 puncte procentuale din suprafacturea de 6,2% se intoarce la IKEA. O posibila explicatie a omisiunii facute de angajatii Securitatii este ca IKEA pastra in conturile sale banii pentru retehnologizarea ICE Tehnoforestexport, la dispozitia intreprinderii romanesti.

„Pentru aceasta operatiune, care constituie o garantare suplimentara a exporturilor noastre aprobata de MCECFI pentru anul 1985 si pentru anul 1986, partenerul pune la dispozitia fabricilor romane producatoare de mobila pentru IKEA diverse scule, dispozitive si masini care totalizeaza 0,55% din valoarea reala a marfurilor efectiv livrate firmei, cat si un comision BRCE de 1,85% din suma reprezentand suprafacturarea, acordat pentru efectuarea operativa a transferului de catre banca. (…) Diferenta dintre suma totala suprafacturata si cea datorata IKEA respectiv 127.135 SEK ramane la dispozitia definitiva a partii romane”, se arata in adresa ICE Tehnoforestexport.

De asemenea, intr-un protocol din 7 iulie 1985, semnat la Almhult, Suedia, intre ICE Tehnoforestexport si IKEA of Sweden, reprezentanta de acelasi Ingvar Nilson, se arata:

In scopul dezvoltarii relatiilor de afaceri intre ICE TFE si IKEA pe diferite piete din lume, in avantajul reciporc al partilor, TFE si IKEA sunt de acord ca din catalogul anului 1986 TFE sa transfere in favoarea IKEA 5,73% din valoarea tuturor marfurilor livrate catre IKEA. Aceasta suma se va calcula pe baza fondurilor stabilite prin protocolul de fonduri din 06.06.1985 incheiat intre IKEA si TFE.

Suma de mai sus va fi transferata in favoarea IKEA de doua ori pe an, la 45 de zile dupa sfarsitul fiecarui semestru, respectiv 15 septembrie si 15 februarie. Plata in coroane suedeze se va efectua potrivit instructiunilor ce vor fi date de IKEA.

Concomitent, IKEA va sprijini TFE sa-si dezvolte si sa-si stimuleze productia fabricilor pentru IKEA. Din catalogul anului 1986, IKEA va da lui TFE o prima de 0,52% din valoarea totala a tuturor marfurilor livate lui IKEA, calculata pe baza preturilor stabilite prin protocolul intre IKEA si TFE incheiat la 06.06.1985. Aceasta suma va fi folosita in scopul cumpararii de comun acord, a echipamentelor necesare productiei fabricilor care vor lucra pentru IKEA„.

Daca ICE Dunarea opera pe contul sau deschis la Banca Romana de Comert Exterior, IKEA folosea un cont deschis la Banca Est-Germana de Comert Exterior, potrivit unui protocol intre IKEA si ICE Tehnoforestexport, datat 7 iulie 1986, pe care nu apar semnaturi.

„IKEA va primi de la TFE suma de 1.728.904,14 SEK , care reprezinta o diferenta rezultata din facturarea mafurilor exportate pe baza contractului semnat pentru perioada august-decembrie 1985. Suma de mai sus va fi transferata la Deutsche Aussenhadelsbank AG DDR 0 1080 Berlin, 8856-3438-0012-IKEA Trading, Freiderichstrasse, Berlin. TFE are la dispozitia sa in contul IKEA suma de 156.890 SEK, pentru cumpararea diferitelor echipamente, scule si masini unelte , suma care acopera perioada august-decembrie 1985″, se arata in documentul aflat la CNSAS.

Intr-un alt document, din anul 1986, intocmit de Securitate, se arata ca IKEA a indicat, cu alta ocazie, sa i se transfere o suma de bani intr-un alt cont, deschis tot in Germania de Est: „DDR Berlin, Kontor 9656-3438-0012 -IKEA Trading„.

Pe parcursul derularii operatiunii Scandinavica, partea romana a tot amanat returnarea partii cuvenite companiei IKEA din suprafacturarea de 6,2%, pentru ca ICE Dunarea sa incaseze dobanda pentru banii pastrati in banca.

Tragerile de timp i-au nemultumit pe suedezi, reprezentantul IKEA, Ingvar Nilson, deplasandu-se la Bucuresti pentru a avertiza ca manevra ar putea periclita derularea contractului de 97 de milioane coroane suedeze, conform documentelor Securitatii. Potrivit unei note din iulie 1986, reprezentantul IKEA a cerut sa i se returneze de urgenta suma de 1,72 milioane de coroane suedeze, rezultata din suprafacturare:

„Pentru perioada de derulare august decembrie 1985, trebuia ca pana la data de 15.02.1986 sa i se remita firmei IKEA, la adresa indicata suma de 1.728.805,14 SEK care ii revin din suprafacturare. Intrucat documentele inctocmite in acest scop de catre TEHNOFORESTEXPORT au fost respinse de catre BRCE pe motiv ca dispozitia de transfer trebuia intocmita de beneficiarul contului in care s-a depozitat suprafacturarea, suma de 1.728.805,14 SEK nu a fost inca transferata firmei IKEA.

Din aceasta cauza, reprezentantul firmei, INGVAR NILSON, care se afla in tara, solicita insistent sa i se restituie sumele, asa cum s-a stabilit, afirmand ca orice intarziere este de natura sa pericliteze derularea normala a contractului de circa 100 de milioane SEK incheiat cu ICE TEHNOFORESTEXPORT. Fata de situatia creata, va rugam sa luati masurile ce se impun pentru a se asigura respectarea integrala a conditiilor in forma convenita partenerul strain operatiunea de aport valutar”, se arata intr-o nota din februarie 1986, insotita de modelul unei dispozitii de transfer de bani prin Banca Romana de Comert Exterior.

In cele din urma, Securitatea avea sa dispuna trimiterea sumei de 1,72 milioane de coroane suedeze (circa 240.000 de dolari, la vreme aceea) intr-un cont al IKEA dechis la Banca de Comert Exterior a Germaniei comuniste.

„Va rugam a dispune ca echivalentul in dolari SUA al sumei de 1.728.805,14 SEK incasata de la firma IKEA sa fie transferata din contul 47.21.441.300-8 in contul 9658-3438-0012-IKEA Trading deschis la Deutsche Aussenhadelsbank AG din Berlin RDG. Confirmarea realizarii operatiunii rugam sa fie facuta prin remiterea extrasului de cont” ii scria, in 16 iulie 1988 ministrul-adjunct de Interne, generalul Aristotel Stamatoiu, seful spionajului romanesc, presedintelui Bancii Romane de Comert Exterior de atunci, N. Eremia.

  • IKEA sisteaza comenzile, Securitatea opreste operatiunea „Scandinavica”

In anul 1988, securistii consemneaza, printr-un document secret (la acea data), inchiderea Operatiunii ￯Scandinavica￯, pentru ca IKEA nu mai incheiase un nou contract cu ICE Tehnoforestexport.

In documentul semnat „maior Eftimie Gelu”, prin care se propune inchiderea operatiunii, se consemneaza suma de 45.000 de euro, rezultata ca aport valutar special si virata in contul special.

„In baza aprobarii date de comanda Centrului de Informatii Externe pe raportul nr. 0084938 din 27.051986, a fost deschisa operatiunea AVS Scandinavica, avand drept obiect realizarea de aport valutar dintr-o operatiune comerciala de suprafacturare a unor loturi de marfa livrate in perioada 01.01 – 31.05.1986 de ICE Tehnoforestexport firmei suedeze IKEA.

In urma masurilor intreprinse s-a reusit incasarea, prin transfer bancar, in contul special a sumei de 45.541,65 dolari si s-a actionat totodata pentru crearea conditiilor operative vizand continuarea operatiunii SCANDINAVICA. Deoarece nu s-a mai convenit un nou contract cu partenerul extern, care sa ofere baza operatiunii de suprafacturare, propunem:

Sa se aprobe inchiderea operatiunii AVS Scandinavica, materialele existente urmand sa fie pastrate in cadrul Sectorului AVS”, sintetizeaza securistii.

  • Seful operatiunii „Scandinavica” – actualul presedinte executiv al FC Dinamo, Constantin Anghelache, unchiul fratilor Negoita: „Faceti o scamatorie. Intrati in probleme tehnice de comert exterior”.

Constantin Anghelache

Constantin Anghelache

Foto: Fc Dinamo

Seful compartimentului Aport Valutar Special, care a derulat operatiunea „Scandinavica”, prin care Securitatea a obtinut valuta de la IKEA, este nimeni altul decat actualul presedinte executiv al Fotbal Club Dinamo Bucuresti, generalul (r) Constantin Anghelache, potrivit cercetatorilor din cadrul CNSAS.

Securistii semnau documentele oficiale interne cu nume de serviciu. In acest caz, in spatele numelui „Eftimie Gelu”, gasit in documentele spionajului ceausit, se afla Constantin Anghelache, dupa cum releva fisele de cadre gasite de cer cetatorii CNSAS. Informatia apare in cartea „Actiunea-Recuperarea – Securitatea si emigrarea germanilor din Romania(1962-1989)”, scrisa de cercetatorii CNSAS Florica Dobre, Florian Banu, Luminita Banu, aparuta in anul 2011 la Editura Enciclopedica, Bucuresti.

Salt peste timp, pana in zilele noastre: in 3 aprilie 2013, Constantin Anghelache, 67 de ani, era numit presedinte executiv al FC Dinamo. „Constantin Anghelache este noul presedinte executiv al lui Dinamo. Ne bazam pe experienta lui si vrem sa facem o echipa unita si la nivelul conducerii si in teren”, declara atunci finantatorul fostului club de fotbal al Ministerului de Interne, omul de afaceri Ionut Negoita, citat de Gazeta Sporturilor.

Conform Prosport.ro, Constantin Anghelache este unchiul lui Ionut Negoita si al fratelui acestuia, Robert Negoita, primarul sectorului 3, vicepresedinte al PSD.

Contactat de HotNews.ro, Constantin Anghelache a spus ca se afla intr-o sedinta si ca nu stie nimic despre suprafacturarile din anii ’80, pe care, totusi, le-a calificat „probleme tehnice de comert exterior”.

Ce-s alea?! Ce AVS?! Doamne fereste! (…) Eu ma ocup de fotbal acum. (…) Cred ca sunt 150 de dosare cat masa si dumeavoastra vreti de la mine informatii despre care habar n-am. Ce suprafacturari? Haideti, domn’e, dumneavoastra intrati in probleme tehnce de comert exterior. (…) Nu stiu, domn’e, ce, eu ma mai ocup de astea, eu sunt cu fotbalul. Auziti de la mine un dicton: <>. Eu fac ce trebuie azi, sunt un om realist. Ce faceti dumneavoastra este o scamatorie!”, a raspuns Anghelache la intrebarile adresate de reporterul HotNews.ro.

Biografia de dinainte de 1989 a lui Constantin Anghelache este redata in fisa sa de cadre din Arhivele Securitatii, prezentata de cercetatorii CNSAS in lucrarea citata (pag. 859).

Potrivit acesteia, Constantin Anghelache a fost numit in functia de sef al Compartimentului Sectorului Aport Valutar Special din cadrul spionajului comunist romanesc la data de 15 februarie 1986.

Anghelache s-a nascut la 13 februarie 1946, la Drajna de Jos, jud. Prahova. A facut Facultatea de Cibernetica Economica, la ASE Bucuresti, si Facultatea de Drept. In perioada septembrie 1973-iulie 1975, a urmat Cursul Directiei de Informatii Externe a Securitatii comuniste si a absolvit un curs de limba engleza.

Constantin Anghelache a fost primit in Partidul Comunist Roman in 30 noiembrie 1967, la varsta de 21 de ani.

La 1 martie 1973, „a fost chemat in activitate pentru UM 0626 Bucuresti”, potrivit datelor obtinute de cercetatorii CNSAS din documentele Serviciului de Informatii Externe. Dupa absolivrea cursului DIE, Anghelache a revenit la unitate, fiind incadrat ca ofiter II (1 august 1975), ofiter I (1 ianuarie 1977), ofiter principal (1 ianuarie 1983) si ofiter specialist (16 august 1984).

In perioada 24 decembrie 1977-24 iulie 1983, Constantin Anghelache, alias „Eftimie Gelu”, a lucrat in exterior, la Londra, sub acoperirea de secretar II al Ministerului roman de Externe, mai releva datele stranse de cercetatori.

In 1 martie 1973 a obtinut gradul de locotenent-major, urcand treptat in ierarhia militara, pana la locotenent-colonel, grad luat chiar pe 22 decembrie 1989, ziua in care cuplul Nicolae si Elena Ceausescu a fugit cu elicopterul de pe sediul Comitetului Central al Partridului Comunist, moment care a marcat oficial caderea regimului ceausist.

La 26 decembrie 1989, dupa caderea regimului Ceausescu, Constantin Anghelache a fost trecut la Ministerul Apararii Nationale, prin reorganizarea CIE.

Ca o coincidenta, in prezent IKEA se aprovizioneaza cu patuturi pentru copii de la fabrica Gilmet, din comuna prahoveana Drajna, localitatea de bastina a generalului (r) Constantin Anghelache, alias maiorul „Eftimie Gelu”, cel care a coordonat operatiunea de aport valutar special „Scandinavica”, prin care Securitatea a obtinut bani de la IKEA.

Firma Gilmet, condusa de fostul primar al Drajnei, Mihai Gavrila, furnizeaza patuturi catre IKEA din anul 1997, potrivit Ziarului de Prahova.

  • Ce era aportul valutar special

Asa cum arata si „rezultatul” Operatiunii „Scandinavica”, valuta obtinuta de securisti pentru statul roman comunist era relativ redusa. Fostul sef al Securitatii, generalul Iulian Vlad, avea sa recunoasca, dupa Revolutie, ca securistii de la AVS aduceau mai multe prejudicii economiei si reputatiei Romaniei pe pietele internationale decat profit, iar banii obtinuti de ei erau greu de urmarit de catre sefii lor.

„Multe prejudicii s-au adus muncii de securitate, prestigiului institutiei si chiar bunului renume al tarii de catre asa-zisa activitate de aport valutar, pe care o realizau cu prioritate unitatile externe UM 0544 si UM 0195, precum si UM 0650 din Securitatea interna. In afara de faptul ca sumele respective, de cele mai multe ori, reprezentau o catime din pretul de vanzare a marfurilor si statul oricum le-ar fi incasat in conditiile unor negocieri corecte, ofiterii de securitate trebuiau sa intre in tot felul de combinatii cu strainii, nu de putine ori compromitatoare, iar controlul activitatii lor si al valutei nu era sigur”, spunea Iulian Vlad.

Marturisirea apare in cartea lui Cristian Troncota, „Duplicitarii. O istorie a serviciilor de informatii si securitate ale regimului comunist din Romania (1965-1989”, Bucuresti, Editura Elion, 2003, p. 243), citata si de Liviu Taranu, in lucrarea „Evolutia spionajului romanesc dupa defectiunea generalului Pacepa.

Prin operatiunile de aport valutar special, fosta Secritate, prin ICE Dunarea, intermedia anumite afaceri si obtinea astfel valuta care era virata in conturi secrete, deschise la Banca Romana de Comert Exterior. Cu banii acestia, Securitatea isi finanta operatiunile specifice de spionaj sau punea banii la dispozitia Guvernului, pentru plata datoriei externe a tarii, pe care Ceausescu s-a hotarat sa o achite in anii ’80.

ICE Dunarea s-a constituit in anul 1982, ca firma a Securitatii, fiind lichidata in anul 1990, printr-o hotarare a Guvernului Roman. In anul 1989, in ICE Dunarea lucrau 115 ofiteri, 10 subofiteri si 12 civili, potrivit cercetatorului Liviu Taranu.

ICE Dunarea avea sarcina de a controla intreprinderile de comert exterior ale Romaniei si chiar de a fi parte in negocierea contractelor acestora cu tertii, mai arata Taranu. Intreprinderea Securitatii a fost angrenata in operatiuni ca „Recuperarea„, prin care regimul ceausist vindea Germaniei de Vest libertatea sasilor si svabilor din Romania, sau „Valorificarea„, prin care securitatea exporta sau vindea strainilor prin shop-urile deschise in Romania, marfuri confiscate in vami. Si in aceste doua operatiuni, fostul sef al Compartimentului AVS al Securitatii, Constantin Anghelache, alias maiorul „Gelu Eftimie”, a avut un rol semnificativ, potrivit dosarelor de la CNSAS.

  • IKEA – afaceri si dupa Revolutie cu oameni legati de Securitatea lui Ceausescu

Puiu Popoviciu

Puiu Popoviciu

Foto: AGERPRES

Potrivit datelor gasite de HotNews.ro in arhivele Securitatii- fondul Aport Valutar Special, IKEA a inceput inca din anul 1981 colaborarea cu fabrica statului roman comunist ICE Tehnoforestexport, ultimele referiri la compania suedeza fiind din anul 1988. In CV-ul sau postat pe reteaua profesionala Linked-in, un utilizator care se recomanda Friedmann Kullmann, din Koln, Germania, noteaza ca a lucrat ca „administration manager” pentru IKEA Europa de Est, la Arad, in perioada mai 1982-mai 1990, ceea ce indica o colaborare a brandului suedez cu Romania comunista de aproape un deceniu, cel putin.

Gigantul suedez IKEA a deschis si dupa Revolutie afaceri in Romania, cu oameni care au avut legaturi cu fosta Securitate.

In anul 2007, omul de afaceri Gabriel „Puiu” Popoviciu, prin firma Moaro Trading, a deschis primul magazin IKEA din Romania, o investitie de 25 de milioane de euro in Baneasa, in sistem de franciza. Potrivit datelor accesate la Registrul Comertului in anul 2010 de ZF, actionarii societatii Moaro Trading erau firmele Engma Beheer (75,7%), Turkmall Retail BV (24,25%) si Inter IKEA Systems BV (0,05%), aceasta din urma fiind compania prin care sunt distribuite francizele marcii IKEA. Puiu Popoviciu figura ca presedinte al Consiliului de Administratie al Moaro Trading.

In martie 2010, Popoviciu si-a vandut magazinul – societatea Moaro Trading – catre IKEA Balkan, companie parte a grupului IKEA, pe 30 de milioane de euro, potrivit Mediafax.

Popoviciu este ginerele fostului viceprim-ministru comunist Ion Dinca, zis „Te-leaga”, fost prim-vice-premier in Guvernul Dascalescu (aprilie 1980 – decembrie 1989). Sotia lui Popoviciu, Doina, a fost ofiter de contraspionaj, activand si la Academia din Baneasa, la sectia de dialecte arabe, conform EVZ.ro.

Ca o ironie a sortii, Popoviciu a fost cumnat cu un alt fost presedinte al clublui FC Dinamo, omul de afaceri Nicolae Badea, care a fost casatorit cu cealalata fiica a lui „Te-leaga”, Liliana, si ea fost ofiter de Securitate, conform EVZ.ro .

  • IKEA, acuzata ca a folosit munca detinutilor politici din Germania de Est

Emblema STASI

Emblema STASI

Foto: Wikipedia

In anul 2011, compania IKEA a fost acuzata ca, in anii ’70 a folosit detinuti politici din Republica Democrata Germana ca „sclavi” pentru a face mobila, dupa cum releva documetele fostei politii politice est-germane Stasi.

Potrivit documentelor prezentate de o televiziune germana citata de Daily Telegraph, IKEA a dezvoltat relatii puternice cu Germania de Est, unde a deschis mai multe spatii de productie.

O astfel de fabrica a folosit prizonieri politici la realizarea de canapele, sustine postul de televiziune WDR, citand arhive Stasi.

Fabrica din Waldheim se afla langa o inchisoare, iar detinutii ar fi fost folositi la munca neplatita.

Fondatorul Ikea, Ingvar Kamprad, este citat intr-o document Stasi spunand ca, desi nu are cunostinta de acest fapt, daca situatia este reala, este „in interesul societatii”.

„Echipa noastra locuia la ultimul etaj de la fabrica, cu geamurile acoperite. Masinile erau la ultimul etaj si nu apucai sa te odihnesti aproape deloc. Nu aveam cum sa ne asezam, protectie pentru urechi, manusi. Conditiile erau chiar mai primitive decat in restul RDG. Era munca de sclavi”, a povestit Hans Otto Klare, care a fost trimis la inchisoarea Waldheim dupa ce a incercat sa fuga in Germania de Vest.

Un alt fost detinut spune ca a recunoscut unele bucati de mobila pe care le facuse in inchisoare, cand a fost la cumparaturi la IKEA dupa caderea comunismului.

In 2011, IKEA a sustinut ca nu se stia despre existenta muncii fortate, dar ca regreta in cazul in care aceasta s-a intamplat.

Pentru a obtine costuri salariale mai scazute, IKEA a deschis o fabrica si in Polonia comunista, in anul 1961.

  • HotNews asteapta pozitia IKEA

HotNews.ro a purtat o corespindenta de mai bine de o saptamana cu cele doua mari companii care adimistreaza brandul IKEA la nivel mondial.

Pe 4 aprilie, seara, HotNews a transmis un e-mail la departamentul de comunicare al companiei Inter Ikea, pe adresa unui responsabil de acolo, Kristian Sjoholm. Dupa ce am insistat in mai multe randuri la telefon si pe e-mail, in 9 aprilie, reprezentantul Inter Ikea ne-a confirmat ca a primit solicitarea de informatii. Pe 10 aprilie, Kristian Sjoholm a precizat ca Inter-IKEA Group nu detine compania IKEA of Sweden, care apare in documentele fostei Securitati. Mai departe, el ne-a indrumat sa ne adresam companiei IKEA Group, in cadrul careia functioneaza IKEA of Sweden.

HotNews contactase inca din 8 aprilie si compania IKEA Group, printr-un e-mail transmis departamentului de PR, in care am precizat ca dorim sa publicam articolul pe data de 11 aprilie. In 9 aprilie, compania a comunicat ca lucreaza la un raspuns, insa termenul de 11 aprilie este foarte scurt, avand in vedere faptul ca necesita cautari in arhive care nu au fost transpuse pe suport electronic. HotNews a decis astfel sa prelungeasca termenul pana marti, 15 aprilie. La capatul unui schimb de e-mailuri si apeluri telefonice, IKEA a comunicat, pe mail, in 15 aprilie, ca inca mai cauta informatiile solicitate.

„Luam foarte in serios intrebarile si in prezent analizam aceasta chestiune. Aproape 30 de ani au trecut si ne va lua ceva timp sa gasim informatii. Cu toate acestea, imediat ce vom obtine informatii pe care sa le oferim, va vom anunta”, se arata intr-un e-mail al IKEA Group, semnat de Ylva Magnusson, transmis catre HotNews.ro.

In aceste conditii, HotNews.ro a decis publicarea articolului, cu informatiile existente, cu precizarea ca va asteapta in continuare raspunsul companiei IKEA Group.

In corespondenta cu IKEA Group, HotNews.ro a incercat sa afle daca suedezii erau la curent cu operatiunile Securitatii ceausiste in afacerea din Romania anilor ’80.

Citeste si:

Arhivele Dunarea de la CNSAS. Securitatea vindea strainilor marfurile premium confiscate in vami, iar romancelor – rochiile iesite din „tendintele modei”. Ce a patit reprezentantul firmei Rombouts, cand a vrut sa investeasca in Romania

Cum erau vanduti sasii din Romania pe vremea lui Ceausescu. Istoricul FlorianBanu a discutat online cu cititorii HotNews.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro