Exclusiv: Primele marturii ale omului care a dat alarma in infernul de zapada din Italia. Detalii despre drama romancei scoasa dupa o zi de sub avalansa impreuna cu copiii

Quintino Marcella din Pescara, profesor la Institutul Turistic din Pescara, a devenit un erou pentru italieni, fiind primul care a dat alarma dupa ce hotelul Rigopiano a fost ingropat de avalansa. Miercuri seara, unul din supravietuitori, Giampiero Parete, sotul Adrianei Vranceanu, a reusit sa-l sune la telefon. L-a implorat sa cheme pompierii, sa trimita imediat ajutoare. Quintino Marcella a inceput sa sune la numerele de urgenta, insa operatorii au crezut ca e o falsa alarma „Cum se poate ca hotelul sa fie ingropat de zapada? Acum doua ore, situatia era linistita acolo”. Insa profesorul nu s-a lasat, a continuat sa sune la politie, la pompieri, la ambulanta. Abia dupa o ora, povesteste, autoritatile s-au convis ca situatia este dramatica si au demarat operatiunile de salvare.

„Alo buna ziua” – ma saluta sambata dimineata, la telefon, Quintino Marcella. Incepe o conversatie in limba romana, care continua in italiana. Profesorul vorbeste bine romaneste, din tonul vocii se intelege ca e fericit, multumit ca, macar in parte, sutn supravietuitori in hotelul groazei. Imi spune ca are multi prieteni romani si ca familia Parete, Giampiero, Adriana si cei doi copii ai lor, Ludovica (6 ani) si Gianfilippo (8 ani), sunt ca o parte a familia sa. Ii cer imediat detalii despre situatia celor patru.

„Nu mai speram sa-i gasim vii”

„Sunt toti bine, e un miracol! Ieri am fost la ei la spital, cand in sfarsit s-au regasit toti. Nu mai speram, nici Giampiero nu mai spera. Primele lui cuvinte, cand mi-a spus de avalansa, a fost ca a pierdut tot, ca nu mai are familie: <>, imi repeta. Ieri dimineata, vestea ca au fost gasiti supravietuitori, apoi a reusit sa-i imbratiseze, mai intai sotia si fiul cel mic, apoi, pe Ludovica”.

„Pe intuneric si frig, fara mancare, bautura”

Quintino Marcella

Foto: Miruna Cajvaneanu / Hotnews.ro

Au reusit sa supravietuiasca sub un strat de zapada, doua zile si doua nopti. De miercuri dupa amiaza, pana vineri. La ora 11:00, primul semnal de speranta. Gianfilippo si Adriana sunt scosi pe brate de pompieri si transportati la spital cu elicopterul. Seara, salvatorii o extrag de sub daramaturi si zapada si pe Ludovica. Si ea e bine, nu e ranita. O aduc la spitalul din Pescara, unde e restul familiei. „I-am recunoscut imediat, cand am vazut imaginile la televizor. Geaca lui Gianfilippo, apoi pe Adriana! Sunt bine, nu au nicio rana. Raman in spital doar pentru reabilitare psihologica. Copiii au mici iritatii, nu au avut cum sa mearga la baie, intelegeti. In rest, din punct de vedere fizic, sunt foarte bine”.

„Adriana auzea un planset, dar nu stia ca e al Ludovicai”

Apoi, Quintino Marcella ne spune ce i-a povestit Adriana: „Fara mancare si bautura, pe intuneric, in frig. Doua nopti. Dar mai ales pe intuneric”. Adriana a reusit sa se adaposteasca intr-o camaruta mica, impreuna cu Gianfilippo. „Ludovica era in alta camera, alaturi. Desi erau aproape, erau despartiti de zapada, dupa cum mi-au povestit. Ii despartea un zid de zapada si nu reuseau sa comunice. Fetita plangea iar Adriana auzea plansetul, insa nu stia ca e fata ei. Spera ca e ea, dar prin zapada, vocea era de nerecunoscut. Nu a stiut pana la sfarsit, cand au scos-o afara si pe Ludovica”.

Sunt o familie deosebita, imi spune profesorul, care ii cunoaste de mult: „Adriana e o persoana de <> imi spune, tot in romana. Are dubla cetatenie. E asistenta, un profesionist bun, lucreaza la o clinica privata din Pescara. Am ajutat-o sa-si gaseasca de munca!”

Profesorul Quintino Marcella ma saluta in romaneste. E grabit, se pregateste sa mearga la spital, sa-i viziteze din nou pe Adriana, Gianfilippo si Ludovica si sa duca „biscuitii preferati ai copiilor”.