Spre deosebire de Adriana Turea, Laura a ales să își povestească experiența, pentru publicul HotNews, sub un alt nume. Din cauza rușinii care, spune ea, a urmărit-o aproape toată viața:
„Mereu m-am simțit judecată din cauza kilogramelor în plus. Unii apropiați mi-au spus că nu are niciun rost să mă lupt cu obezitatea, pentru că oricum mă voi reîngrășa. Acum, doar partenerul meu știe că iau tratament pentru slăbit. Nici măcar mamei mele nu i-am spus. Pentru că și ea este tot din cercul oamenilor care judecă.”
Laura își amintește că a ținut prima dietă pentru slăbit „odată cu venirea menstruației”. „Am fost grasă dintotdeauna, de când eram copil. A fost o problemă permanentă. Îmi aduc aminte că, atunci când eram copil, mama îmi cumpăra haine de la adulți. Pentru că niciodată nu găseam la copii haine care să mi se potrivească.”
Mama nu a încurajat-o să meargă la consult medical la Institutul „Parhon”
Prima dietă ținută de Laura a fost cu shake-uri pentru slăbit, foarte promovate la acea vreme.
În adolescență, Laura a încercat să își convingă mama să o ducă la un consult la Institutul de Endocrinologie „C.I. Parhon”. Dar mama ei a refuzat: i-a spus că este o prostie.
Laura spune că a trecut, „până la vârsta de 30 și ceva de ani, prin toate dietele: cu supă de varză, dieta Dukan etc. Toate pe care le găsești pe internet.”
Ca și atâtea și atâtea cazuri, ea a avut momente când a slăbit: „Greutatea minimă la care am ajuns de-a lungul timpului – o dată în clasa a XII-a și o dată în timpul masterului – a fost de aproximativ 70 de kilograme. În rest aveam peste 90 sau peste 100 de kilograme.”
„S-a dat totul peste cap”
În 2018, cu doi ani înainte de pandemie, Laura a ajuns la greutatea ei maximă: 117 kilograme. Avea 31 de ani. „Atunci am reușit, prin dietă și prin sport, să slăbesc 38 de kilograme.”
Apoi, a venit pandemia și „s-a dat totul peste cap. M-am îngrășat din nou. Mai aveam 3 kilograme și ajungeam de unde plecasem.”
În anul 2021, la vârsta de 34 de ani, Laura a trecut printr-o operație bariatrică: a slăbit de la 114 kilograme la 60. Operația a costat-o 21.000 de lei, plus încă 3.000 de lei analizele necesare.
„Eram un om normal”, spune ea. „Niciodată, în viața mea de adult, nu avusesem o greutate normală.”
„A fost o bucurie imensă pentru mine”, își amintește ea. Asta chiar dacă era o perioadă grea, după operație: „Te încearcă tot felul de emoții, din punct de vedere psihic este foarte greu, mănânci foarte puțin, te simți slăbit și așa mai departe.”
La câteva săptămâni după operație, „o persoană destul de apropiată și destul de dragă mie mi-a spus că oricum o să mă reîngraș.”
„Nici măcar cu mama mea”. Face terapie
„Mi s-a întâmplat de multe ori să aud în jurul meu că o să mă reîngraș, că o să fac cancer la stomac, de ce fac lucrul acela sau celălalt? E motivul pentru care nu mai vorbesc acum despre aceste lucruri, nici măcar cu mama mea. Doar cu partenerul meu.”
Laura mărturisește că nu vorbește nici cu prietenele ei despre dietele repetate de slăbit, operație și, mai nou, despre medicamentul Mounjaro pentru slăbit: „Nici prietenele mele nu știu. Când slăbești, toată lumea te încurajează. Dar, când te îngrași, nimeni nu te întreabă: «Ce se întâmplă în sufletul tău?». Și atunci, mai bine nu mai spui.”
Laura spune că acum „fac și terapie, de 3 ani”.
„Am simțit o rușine care nu mă mai lăsa să ies din casă”
La doi ani după operația bariatrică prin care a trecut în 2021, Laura se reîngrășase 32 de kilograme.
„Din cauza unor probleme de cuplu, de familie”, spune ea. „Am avut mai multe decese în familie, unul după altul. A fost o perioadă foarte grea, parcă nu se mai termina.”
După ce s-a îngrășat din nou, „am simțit o rușine care nu mă mai lăsa să ies din casă. Îmi era foarte greu să mă întâlnesc cu prieteni, să fac lucrurile pe care le făceam de obicei”, povestește ea.
„Am încercat din nou să slăbesc. Teoria o știam. Cred că toate persoanele care au trecut la un moment dat prin obezitate știu teoria și știu ce au de făcut. Dar psihic, îmi era foarte greu.”
Motivul pentru care a amânat decizia de a lua medicamente pentru slăbit, spune ea, a fost că „eu credeam că m-am reîngrășat din cauze emoționale, iar medicamentele nu mă vor ajuta, pentru că ele doar îți taie pofta de mâncare. Toată lumea asta spunea: «Ce îți trebuie ție medicamente care îți taie pofta de mâncare? Nu poți, pur și simplu, să te abții, să nu mai mănânci?». Asta este tot ce auzi în jur.”
Chirurgul care a operat-o bariatric i-a recomandat Mounjaro
O dată pe an ar fi trebuit să se vadă cu medicul care a operat-o la stomac. Dar, tot din cauza rușinii, nu s-a mai dus. „Dintr-o întâmplare, am fost la un alt medic, din altă specialitate, la acel spital. Iar medicul care m-a operat m-a văzut, întâmplător, în curtea spitalului. M-a întrebat ce fac, mi-a spus că nu am mai venit la control. Și m-a îndemnat să vin să vorbesc cu el pentru că există și alte lucruri pe care le putem face.”
Când Laura a fost la consult, medicul i-a vorbit despre tratamentele pentru slăbit.
Împreună cu medicul, Laura a decis să facă o serie de analize, pentru a vedea dacă se încadrează în criteriile pentru a lua tratament de slăbit. „Spre exemplu, dacă ai pietre la fiere sau alte probleme nu poți să iei aceste medicamente.”
A făcut și o endoscopie, plus analize de sânge.
În cele din urmă, Laura a început tratamentul cu Mounjaro: „Mi s-a explicat cum să fac injecțiile și am început.”
Surpriza cea mai mare
Pentru Laura, „surpriza cea mai mare în toată povestea asta cu medicamentele e că mi se pare că mă ajută psihic cel mai mult. Nu fizic neapărat, nu doar că îmi taie pofta de mâncare.”
E ceea ce americanii numesc „food noise”, spune ea: „Efectiv, anulează faptul că te gândești tot timpul la mâncare. De exemplu, după ce ai terminat o masă, te gândești ce o să mănânci la următoarea masă sau ce o să gătești. Toată chestia asta, în care te gândești tot timpul la mâncare, medicamentul ți-o taie. Nu mai există!”
Apoi, adaugă Laura, „medicamentul îți taie, într-adevăr, pofta de mâncare. Mie mi se părea valabil acest lucru mai ales la începutul tratamentului. Acum, eu sunt pe o doză la mijlocul intervalului: între minim și maxim. Și este o doză potrivită pentru mine.”
Laura spune că „e important să explorezi cu medicul tău și să vezi care e doza care te ajută: să nu mănânci non-stop, să mănânci ce trebuie și să nu ai poftă de dulce pronunțată. Dar să nu ai nici senzația aceea de rău. Eu sunt, în momentul acesta, la o doză la care resimt foamea sau pofta de dulce, dar sunt mult diminuate.”
„Și atunci, cumva, eu pot controla mai ușor ceea ce mănânc, chiar dacă resimt foamea. Înainte să iau acest medicament, eu resimțeam o foame care mă făcea să nu mă mai pot concentra la nimic altceva, dacă mie, în momentul acela, îmi era foame. Mă gândeam doar la faptul că îmi era foame.”
„Cu asta mi se pare că mă ajută foarte tare”, spune ea. „Din punctul meu de vedere, m-a ajutat mai mult psihic decât fizic.”
„Am slăbit 34 de kilograme. Dar nu toată lumea slăbește atât”
Laura avea 92 de kilograme atunci când a început tratamentul cu Mounjaro. În 10 luni, a slăbit 34 de kilograme. Are acum 58. „Nici după operația bariatrică nu am slăbit atât, am avut 60.”
Ea spune însă că „nu toată lumea slăbește atât. Eu am slăbit atât de mult într-un timp scurt pentru că am și operație la stomac. Iar acea operație mă lasă să mănânc doar 180 de grame la o masă. Practic, datorită operației nu mănânc mult, iar datorită medicamentului nu mănânc prostii.”
„Dacă faci doar tratament, fără operație, medicii și statisticile spun că slăbești undeva între 20% – 30% din excesul total”, adaugă ea.
Dr. Adrian Copcea: „Medicina modernă e cea a deciziei împărtășite”
HotNews a discutat cu dr. Adrian Copcea, medic primar în diabet, nutriție și boli metabolice. Copcea povestește că le vorbește pacienţilor săi atât despre beneficii, cât şi despre riscuri: „Eu le dau şi variante «răstălmăcite» sub forma unor hârtii scrise de mine. Medicina modernă e una a deciziei împărtăşite, oamenii citesc, îşi pun întrebări. De cele mai multe ori s-a întâmplat ca cel sau cea din faţa mea să ştie tot ce am avut să-i zic, doar să mă întrebe dacă în experienţa mea am întâlnit frecvent sau rar vreuna din situaţii.”
A avut inclusiv pacienți care au renunțat la tratament, din cauza efectelor adverse. „Am avut şi periodic avem. De multe ori mi se întâmplă şi mie să opresc un astfel de tratament dacă nu are efectele scontate.”
Despre efecte secundare
Dr. Copcea susține că efectele secundare sunt parte a procesului. Ca la multe alte tratamente, indiferent de specificul acestora.
„Relativ rar am întâlnit efecte chiar nesemnalate pe prospecte. De exemplu, unele persoane mi-au semnalat că efectiv se simt fără vlagă. Nu am avut cazuri de pancreatită sau de cancere tiroidiene, care apar pe diferite forme de avertismente. Mai nou se discută şi de o formă rară de neuropatie optică ce ar putea apărea la unul din preparate, dar nici acest efect nu l-am întâlnit”, a explicat el în dialogul cu redacția.
Nimic, cu atât mai puțin acest articol, nu înlocuiește programarea la medic.
A scăpat de reacțiile adverse după 5-6 luni
Laura a avut „o senzație pronunțată de greață” și migrene, în special la prima doză și în momentele când a crescut concentrația. „Dacă mâncam chiar și două guri de mâncare, simțeam că mi se oprește în gât. Nu mai aveam nevoia de a mânca, de a îmi umple stomacul.”
După primele 5-6 luni de tratament, spune că a scăpat de efectele adverse: „Nu am mai avut senzație de greață, dureri de cap, nimic de genul ăsta.”
Acum, este în luna a zecea de tratament cu Mounjaro. „Sunt la nivelul de menținere.”
„Știu că multe persoane au și constipație, dar eu nu am avut.”
Laura își face analizele o dată la 3 luni și susține că sunt bune.
„Nu am făcut nici pietre la fiere – am auzit că alte persoane care iau tratament pentru slăbit pățesc asta.”. „Mie îmi merge foarte – foarte bine cu acest tratament”, este observația ei.
Spune că medicul a informat-o de la început că tratamentul va fi lung
Laura va începe să scadă concentrația, conform sfatului medicului: „Voi încerca să mențin o doză care mă ajută să nu simt acea foame puternică. Acesta este scopul: să ajungi la o doză care te ajută să ții lucrurile sub control, dar doza să fie cât mai mică. Și, ulterior, în funcție de cum reacționează organismul tău, să stabilești, împreună cu medicul, când să oprești tratamentul.”
O greșeală frecventă, spune Laura, este că „foarte mulți oameni ajung la greutatea dorită și întrerup brusc tratamentul, iar apoi se îngrașă la loc”.
Cât costă Mounjaro
„Mie, medicul mi-a spus să am în vedere faptul că voi lua tratamentul pe termen lung. Iar motivul pentru care mi-a spus asta este și financiar: Mounjaro este un tratament scump, pe care nu toată lumea și-l permite. Sau și-l permit câteva luni, apoi unele persoane nu și-l mai permit.”
Prețul este în funcție de doză: doza cea mai mică costă peste 900 de lei pe lună, iar doza pe care Laura o ia în prezent, care este medie, costă 1.700 de lei. Doza maximă ajunge la aproximativ 2.500 de lei lunar.
Dr. Copcea: Mesaje împotriva acestor medicamente în online
Se întâmplă frecvent ca pacienții să fie reticenți la astfel de tratamente din cauza costurilor, care sunt „principalul obstacol”, arată și dr. Adrian Copcea, în dialogul cu HotNews. „Dar și la ideea că «trebuie să le iau pe termen lung», administrarea injectabilă – există şi forme orale, dar la momentul acesta ele nu pot fi prescrise oficial pentru obezitate în România, teama de efecte secundare.”
În plus, spune medicul diabetolog, „există foarte multe mesaje împotriva acestor medicamente în mediul online, ceea ce determină multe persoane să se teamă de ele”. Furia online este o temă în toată lumea modernă.
„E nevoie de o schimbare mai mare în societate sau, poate, în medicină”
În anul 2021, Comisia Europeană a recunoscut oficial obezitatea ca boală cronică, asumându-și angajamentul de a o prioritiza ca patologie netransmisibilă.
În anul 2022, Organizația Mondială a Sănătății a publicat un raport în care avertiza că o „epidemie” de exces ponderal şi obezitate face ravagii în Europa, 60% din populația continentului fiind supraponderală sau obeză.
Conform raportului OMS, obezitatea este responsabilă pentru peste 1,2 milioane de decese anual în Europa: un procent de 13% din numărul total al deceselor de pe continent.
„Obezitatea și diabetul de tip 2 sunt încă în creştere şi vor mai fi, cât timp stilul de viaţă modern e cel care e: sedentarism – ne deplasăm cu maşina, stăm pe scaun la multe din tipurile de servicii pe care le avem, apoi stres, alimentaţie adeseori proastă, improvizată”, spune medicul diabetolog Adrian Copcea, în dialogul cu HotNews.
„E nevoie de o schimbare mai mare în societate sau, poate, în medicină pentru a se produce o inversare a acestei tendinţe care ţine de nepotrivirea dintre genetica noastră, de fiinţe active, cu felul cum trăim în epoca aceasta”, conchide dr. Adrian Copcea.