Expozitia cadavrelor de la Antipa: unde e stiinta si care e misterul?

​Era un frig mortal pe trotuarul de langa muzeul Antipa, acolo unde doua doamne si un barbat isi foloseau corpurile ca platforma de protest impotriva “sacrilegiului” reprezentat de expozitia stiintifica “The Human Body”. Nu vizitasera expozitia si nici nu erau curiosi s-o faca. Eu tocmai iesisem din muzeu incantat de eleganta “omului care fuge”.

Ei erau incrancenati de suspiciune, eu fericit de uimire. Ajuns acasa, aveam sa gasesc pe Facebook intrebarea pusa de preotul Daniil Iacsa: “Ce inseamna stiintific in acest caz?”

Corpurile expuse la muzeul Antipa din Bucuresti fac parte din cea mai de succes expozitie stiintifica din lume. Sunt preparate printr-o tehnica numita plastinare, inventata de Gunther von Hagens, un anatomopatolog german controversat si ciudat, ca orice om care a facut o meserie din studierea cadavrelor.

Dar cadavrele trecute prin tehnica lui von Hagens capata o calitate: devin frumoase.

Orice medic va poate spune ca, atunci cand apartin unui om viu, corpurile noastre ofera arareori o priveliste placuta. In lipsa invelisului protector al pielii, suntem un amestec ordonat de grasime galbena, tuburi gelatinoase si lichide sangerii. E nevoie de un anumit antrenament, deprins de medicinisti in cei doi ani de disectii, pentru a putea contempla fara retineri interiorul unui om.

Privelistea minunatului mecanism care este corpul uman le este interzisa celor mai multi din considerente pur estetice. Este exact obstacolul inlaturat de expozitia corpurilor plastinate.

Prima de acest tip a avut loc in 1995 in Japonia si a fost vazuta de 3 milioane de oameni. De atunci, astfel de expozitii au facut turul lumii avand parte de peste 20 de milioane de vizitatori. La baza acestui succes sta fascinatia epocii noastre fata de corpul uman.

Industria porno l-a transformat in obiect al instinctelor, industria modei in suport al vanitatii, iar industria estetica in jinduire a nemuririi.

Succesul acestui tip de expozitii a dus la formarea unei industrii a plastinarii cadavrelor. Zece “fabrici de plastinare” s-au deschis in ultimii ani in China, fiecare avand in medie 200 de angajati care reusesc sa prepare aproximativ 30 de exponate anual.

E o munca de mare finete, dar nu una noua. Practica transformarii cadavrelor in diverse preparate anatomo-patologice este prezenta de decenii in laboratoarele de specialitate. Nu o singura data i-am auzit pe profesorii de la Medicina exclamand uimiti in fata unei sectiuni de ficat uman: “ce preparat minunat”.

Doar ca transformarea intr-o industrie aducatoare de profit a dus la aparitia unor dubii. Expozitiile cu corpuri plastinate au fost acuzate ca folosesc cadavrele unor prizonieri politici din China. Universitatea de Medicina Dalian din China este unul dintre furnizorii de corpuri pentru expozitia gazduita acum de muzeul Antipa. Organizatorii sustin ca toate exponatele au fost “donate legal printr-un proces guvernamental […] Identitatile individuale si varsta sunt necunoscute. Toti au murit de cauze naturale”.

Cu toate acestea, decizia din 2008 a unui tribunal new-yorkez i-a obligat pe organizatori sa admita ca nu pot demonstra ca aceste corpuri nu ar proveni de la prizonieri care au fost torturati sau executati. New York Times scria ca astfel de critici ar putea fi si rezultatul concurentei dure dintre cei doi organizatori mondiali de expozitii cu corpuri plastinate: anatomopatologul von Hagens si americanul Arnie Geller, a carui firma a adus “The Human Body” la Bucuresti.

Din spatele “omului care joaca tenis” am putut observa zecile de perechi de ochi ale vizitatorilor de la Antipa. Ochi curati de copil, ochi miciti de batranete, ochi frumosi de fată, toti mariti a uimire, clipind rar si privind in tacere.

Corpul uman ca tinta a curiozitatii. Nimic grotesc, nimic vulgar, nimic sadic. Doar curiozitate pura.

Expozitia de la Antipa, departe de a fi socanta, e mai degraba austera. In fiecare sala se pune accentul pe anatomia si functionarea unui anumit aparat sau sistem al corpului, exista planse cu explicatii in romana sau engleza si ecrane cu diferite modele fiziologice. Printre exponate se plimba, imbracati in halate albe, studenti la medicina angajati de organizatori pentru a raspunde intrebarilor vizitatorilor.

Sa vezi fara sa intelegi transforma vizitarea expozitiei intr-un banal act de voyeurism. “Human Body” e un spatiu al mirarilor, al uimirilor. De mult nu am mai vazut atat de multi romani la un loc care sa nu aiba raspunsuri, ci doar intrebari.

“Human Body” e si un spatiu al fascinatiei. Un baietel ochelarat era fermecat de rapiditatea cu care un embrion creste pentru a se transforma in “bebelus mic”. O adolescenta cu ochi albastri i-a cerut unui medicinist sa-i explice numele si functia unui anumit muschi. Dupa ce a auzit raspunsul, fata a spus: “Ce ciudat; mi se pare ca-i frumos”. Sectiunea prin acel muschi semana izbitor cu o aripa de fluture in zbor.

Si daca “omul care joaca tenis”, ai carui ochi de asiatic sunt usor recognoscibili, chiar a fost un detinut politic chinez? E posibil sa ma insel, dar cred ca unui om dispus sa-si dea viata pentru ideea libertatii i-ar fi suras mai degraba perspectiva postuma de a-si dona corpul in scop educativ, decat sa dispara intr-un anonimat total si inutil. Dar asta e doar o speculatie, cum speculatii sunt si suspiciunile care plutesc asupra provenientei corpurilor.

Chestiunea provenientei corpurilor a fost doar un pretext folosit de oponentii expozitiei. S-a intamplat in Florida, unde mai multi lideri religiosi au cerut inchiderea ei sau la Paris, unde un judecator a solicitat acelasi lucru motivand ca “dupa lege, locul potrivit pentru cadavre este la cimitir”. In Romania, o asociatie a solicitat blocarea expozitiei care “nu poate fi decat o bataie de joc fata de misterul incomprehensibil al mortii”.

Dar ochii vizitatorilor de la Antipa nu erau mariti de groaza, ci de uimirea experimentata in fata mecanismelor minunate ale vietii.

Acesta este si raspunsul la intrebarea preotului Daniil Iacsa care, intr-un comentariu pe Facebook, a scris: “Ce inseamna stiintific in acest caz?” Daniil Iacsa povesteste cum, la inceputurile crestine, osemintele mortilor erau contemplate de ascetii care astfel meditau “la moarte si pocainta”.

Astazi, cand nu mai suntem la inceputurile crestine, vizitarea expozitiei de la Antipa poate indemna la un alt fel de meditatie: prin cunoastere si intelegere. Caci ce altceva este carnea omului, daca nu materia prima a creatiei?