F…ul Vantu
Am citit reactiile generate de publicarea stenogramelor convorbirilor lui Sorin Ovidiu Vantu, si constat ca ele rateaza un lucru care, mie cel putin, mi se pare evident.
Dl Vantu este un fanfaron. Un fanfaron extraordinar.
Dl Vantu este un om cu bani, cu relatii în lumea politica si sindicala, cu un trust de presa; dl Vantu are un model de afaceri tipic pentru pseudo-capitalistii Romaniei actuale bazat pe parazitarea într-un fel sau altul a institutiilor statului. Dar, ca modelul acesta sa mearga bine mai are nevoie de ceva: patronul trebuie sa proiecteze imaginea unui om puternic, altfel totul risca sa faca implozie. Trebuie sa lase impresia ca are influente si parghii de putere extraordinare, si publicului, si institutiilor si mai ales propriilor angajati. Stenogramele îl arata jucand jocul acesta permanent.
Exista acolo un pasaj cat se poate de revelator în sensul acesta. Într-o convorbire cu Cozmin Gusa, SOV vorbeste despre reactia la zvonul ca ar fi vandut Realitatea: a intervenit imediat “ca sa calmeze oamenii”, a dat un interviu pe Hotnews în care s-a laudat ca are destui bani cat sa-l cumpere pe Patriciu. De ce? Pentru “procurorii, judecatorii astia sunt speriati de mine si, daca se aude ca nu mai am Realitatea, o sa procedeze cum procedeaza cu carnatarii pe care-i prind la schimb de valuta.” Asta crede dl Vantu ca gandesc cei care au lansat zvonul, si, de vreme ce s-a grabit sa-l contreze “brutal”, asta considera si el. Trebuie sa proiecteze în continuare imaginea unui om cu bani si cu trust de presa, pentru ca angajatii sa nu se agite sau magistratii sa continue sa fie speriati.