Falimentul uninominalului (de Adrian Ursu)

70 la suta din poporul alegator, zice-se, n-a auzit ca, la toamna, se voteaza pe uninominal. Oengisti, ziaristi, politicieni mari si mici se dau de ceasul mortii la aflarea vestii aduse de sondajul de duminica. Rusinos! Dezolant! Alarmant!

Pai, noi ne-am racit gura de pomana pe ecrane si la dezbateri publice? Ne-am dat degeaba cu capul de coltul mesei prin comisii, la negocieri? Dupa toata cantarea virtutilor marii revolutii politice prin care listele anonime erau sfasiate pentru a se vedea in spatele lor chipuri cu nume si CV, aflam ca mai putin de o treime dintre romanii cu drept de vot au habar ca s-a schimbat legea electorala? Groaznic!

Si totusi, rezultatul la intrebarea despre cat de informati sunt votantii privind noul tip de scrutin nu e chiar de mirare. Cei aproximativ 30 la suta care se declara a fi in cunostinta de cauza reprezinta nucleul alegatorilor lucizi.

Sunt cei care merg la urne stiind clar ce au de facut si ce asteapta de la exercitiul democratic la care au dreptul din 4 in 4 ani. Ceilalti nici nu se apropie de sectiile de vot sau, cel mult, ies din casa in duminica alegerilor propulsati de impulsuri emotionale sau conjuncturale. Asa ca nu e mare pierdere ca mai bine de doua treimi din populatia majora nu stie ca s-a renuntat la votul pe lista. Dramatic va fi insa momentul in care rezultatele reformei schioape se vor transforma in dezamagiri tocmai pentru cei bine informati, care isi leaga mari asteptari de aceasta schimbare. Prea putine dintre scontatele beneficii ale uninominalului vor putea fi numarate la finalul primilor 4 ani de mandat „pe stil nou“. Lista deceptiilor a fost deja deschisa atunci cand s-a croit legea. Dincolo de alte vicii procedurale si tehnice, ea contine slabiciuni notabile. Prima: sistemul de redistribuire, in conditiile in care extrem de putini vor fi deputatii si senatorii alesi „din prima“. Vor ajunge in Parlament personaje cu reprezentativitate scazuta, propulsate tot de calcule matematice. Legitimitatea lor electorala, in relatia cu cei care s-au prezentat la vot, va fi minuscula, asa ca povestea cu „legatura dintre alegator si ales“ ramane o fraza din vocabularul noii limbi de lemn. Al doilea viciu major, care amputeaza bratul prin care cetateanul isi poate cenzura parlamentarul, este absenta procedurii de revocare, prin referendum in interiorul colegiului, a deputatului pe care oamenii il considera nedemn, dupa un an-doi, sa-i mai reprezinte. Partidele ne ametesc insa cu blablaul despre sansa alegatorilor de a-si tranti alesul la viitorul scrutin, daca nu le convine. Multumim, am mai auzit asta! Citind legea si privind cum e aplicata, constatam ca am mai fost fraieriti o data. Ni se tot spune ca noul sistem decupleaza teritoriul de centru, ca scade influenta sefilor de partid in desemnarea candidatilor. Nu, zau! Daca te uiti la goana catre circumscriptii sigure a stabimii de Bucuresti – alde Nastase, Geoana, Mitrea, Tariceanu, Norica, Udrea – constati ca legenda cu puterea organizatiilor locale e abureala.

Dependenta de Capitala ramane totala si cand vine vorba de bani. Fara ca legea finantarii partidelor sa fie adaptata schimbarilor aduse de uninominal, candidatii vor sta tot cu mana intinsa si cu sarut mana, asteptand banii impartiti de trezorerii de la Bucuresti. Jocul cel mai parsiv, care va influenta dramatic componenta viitorului parlament, ramane insa cel cu colorarea hartii. Din aranjamentele transpartinice facute la decuparea colegiilor s-a furat deja startul si putem de pe acum spune care va fi rezultatul in multe zone bine aranjate. Mai mult, viitorul legislativ va fi rezultatul votului rural. Alegatorii din comunele ce inconjoara orasele mici vor decide deputatul si senatorul locului. Prezenta redusa la urne din urban, posibilitatile de a influenta discret, la sacosa sau la plic, optiunile din comune vor reorienta tot efortul de campanie catre vatra satului. Culmea, de aici s-ar putea anula si unul dintre putinele beneficii ale uninominalului: eliminarea lui Vadim si a lui Becali. Votul rural ar putea aduce salvarea PRM si PNG, partide care n-ar avea ce cauta intr-un parlament trecut prin noua sita.

La final, calculand contabiliceste profitul si pierderile pe care le-ar inregistra noua intreprindere politica, rezultatul este clar: faliment. Falimentul marilor sperante pe care ni le-am construit in jurul revolutiei uninominalului.

Cotidianul