Fără consens politic, România riscă să rămână la nesfârșit în sala de așteptare a zonei euro, spune prim-viceguveratorul BNR

„Adoptarea euro ar marca trecerea României de la statutul de economie care depune eforturi pentru menținerea convergenței la cel de participant deplin la arhitectura decizională economică europeană — un câștig durabil, cu condiția ca reformele să fie internalizate, nu doar bifate formal”, scrie prim-viceguveratorul BNR Leonardo Badea într-un text de opinie transmis HotNews.

Dimensiunea politică a adoptării euro

Badea argumentează explicit că adoptarea euro nu este doar o decizie economică, ci una politică și strategică. Cehia și Polonia — care ar putea îndeplini tehnic criteriile — au ales să nu adere, preferând să-și păstreze autonomia monetară. Țările mici (baltice, Slovenia, Slovacia, Croația, Bulgaria) au ales integrarea și ca garanție geopolitică, nu doar economică.

Pentru România, autorul consideră că un consens politic transparlamentar stabil este o condiție de credibilitate, nu doar de oportunitate. Fără el, procesul devine vulnerabil la cicluri electorale și riscă să rămână o aspirație declarativă în loc de un angajament efectiv.

Aderarea la OCDE — stadiu și semnificație

România se află în faza finală a procesului de aderare la OCDE, obținând deja 24 din cele 25 de avize necesare, cu finalizarea estimată până la sfârșitul anului 2026. Badea subliniază că acest proces este cel mai riguros din istoria organizației — implică evaluarea în 25 de comitete, față de doar 3 în cazul statelor admise în anii ’90 — ceea ce conferă reformelor o profunzime și o sustenabilitate deosebite. BNR a fost implicată activ în acest demers, contribuind în domeniile sale de competență la alinierea la standardele OCDE.

De la conformare formală la transformare structurală

Beneficiul esențial al aderării nu este simpla apartenență la „un club select”, ci internalizarea unor mecanisme care reduc riscul de țară și costul capitalului. Experiența Cehiei și Poloniei arată că după aderarea la OCDE ambele state au înregistrat scăderi constante ale primelor de risc, cu efecte directe asupra costurilor de finanțare atât pentru stat, cât și pentru sectorul privat. Alinierea la standardele de guvernanță și transparență reclasifică activele românești în categorii investiționale mai favorabile, atrăgând capital pe termen lung — esențial pentru proiectele mari de infrastructură și energie.

Integrarea în OCDE este descrisă și ca un catalizator pentru productivitate, prin impunerea unor standarde riguroase de guvernanță corporativă, digitalizare și profesionalizare a managementului în companiile de stat. Slovenia este citată ca exemplu pozitiv: adoptarea liniilor directoare OCDE privind guvernanța corporativă a dus la creșterea valorii adăugate în sectorul de stat și la reducerea dependenței de subvenții publice.

Atragerea capitalului și integrarea în lanțurile valorice globale

Statutul de membru OCDE deschide accesul către fonduri de investiții cu mandate stricte legate de ratingul de țară. Badea citează cazul Cehiei, unde stocul de investiții străine directe raportat la PIB a crescut spectaculos de la aproximativ 12% la momentul aderării la peste 70% în deceniile următoare. România poate deveni astfel un hub regional de stabilitate pe flancul estic al NATO, unde standardele economice OCDE se împletesc cu parteneriatul strategic de securitate.

În plan fiscal, adoptarea liniilor directoare privind prețurile de transfer și mecanismele de soluționare a disputelor fiscale oferă multinaționalelor predictibilitate similară celei din piețele occidentale, consolidând poziția României ca destinație atractivă pentru investiții de înaltă tehnologie.

Incluziunea socială ca rezervă de productivitate

Un element distinctiv al viziunii articulate de Badea este tratarea incluziunii sociale nu ca obiectiv etic în sine, ci ca rezervă de productivitate economică. Reconectarea segmentelor de populație aflate în afara pieței muncii și eficientizarea investițiilor în educație și sănătate sunt prezentate ca fundament al rezilienței macroeconomice. Modelul polonez demonstrează că politicile de activare a forței de muncă aliniate la recomandările OCDE pot susține creșteri ale PIB/locuitor peste media europeană chiar și în perioade de volatilitate externă.

OCDE ca rampă de lansare spre zona euro

Reformele generate de parcursul OCDE sunt prezentate explicit ca pregătire pentru criteriile de la Maastricht. Exemplul Croației este invocat repetat și detaliat: procesul său de aderare la euro a fost precedat de o consolidare fiscală riguroasă (deficitul a scăzut de la 5,5% la sub 1% din PIB), datoria publică a coborât de la 83,2% la 57,4% din PIB în zece ani, iar ratingul suveran a urcat de la sub investment grade până la nivel A. Bulgaria, deși cu un profil structural mai slab, a înregistrat după aderarea la euro din 1 ianuarie 2026 o reevaluare pozitivă a activelor și o reducere a primei de risc.

Convergența reală și constrângerile structurale

PIB/locuitor al României calculat la paritatea puterii de cumpărare a crescut de la aproximativ 10.800 euro în 2007 la aproape 31.000 euro în 2024, evoluând de la 44% la circa 79% din media UE. Cu toate acestea, România se află abia pe locul 18 din 27 de state membre, iar convergența este inegală teritorial — vaste regiuni semi-rurale rămân captive într-o subdezvoltare structurală, creând o economie cu două viteze.
Badea introduce și efectul Balassa-Samuelson pentru a explica de ce economiile emergente tind structural spre o inflație mai ridicată decât cele avansate — un factor complicant pentru îndeplinirea sustenabilă a criteriilor nominale de aderare la euro.

Lecțiile istoriei monetare române

Articolul trece în revistă evoluția leului din 1989 până în prezent, subliniind că deprecierea accentuată din perioada 1989–2003 a fost determinată de dificultățile tranziției, de crize externe (Asia 1997, Rusia 1998) și de lipsa de încredere în instituții. Stabilizarea a venit treptat odată cu deschiderea negocierilor de aderare la UE în 2000, consolidarea fiscală și intrările de capital străin. Criza financiară globală din 2007–2009 a reprezentat un nou episod de depreciere, după care cursul a intrat într-un regim mai stabil. Experiența ERM din 1992 (ieșirea Marii Britanii) este citată ca avertisment despre riscurile unui regim de curs fix în absența sincronizării ciclurilor economice.

Citește aici varianta integrală a opiniei prim-viceguvernatorului BNR