„Faust” in regia lui Andrei Serban la Metropolitan Opera

Cunoscutul regizor Andrei Serban semneaza noua montare a operei „Faust” de Charles Gounod pe scena Metropolitan Opera din New-York. Piesa se va juca incepand de joi si reuneste o distributie de exceptie.

Este cea de-a sasea productie a operei lui Charles Gounod la Met, iar asteptarile sunt mari.

James Levine, directorul muzical al institutiei, dirijeaza acesta creatie pentru prima data, conducand o distributie de exceptie: tenorul Roberto Alagna (Faust), soprana Soile Isokoski (Marguerite), bassul René Pape (debut in rolul Mefistofel) si baritonul Dmitri Hvorostovsky (soldatul Valentin).

Desi „Faust” nu este prima experienta a regizorului cu repertoriul standard de opera, el s-a considerat tot timpul un artist care experimenteaza. Iar traditia Met-ului cere ca productiile sale dupa clasici sa poata fi jucate o perioada lunga de timp.

„Faust” ocupa un loc aparte in istoria Operei new-yorkeze, care si-a deschis portile cu o montare a acestei creatii, in 1883. Ulterior, adaptarea lui Gounod dupa poemul dramatic de Goethe a fost jucata de atatea ori incat unii au ajuns sa numeasca Met-ul „Faustspielhaus”.

Cu peste 700 de reprezentatii la activ, „Faust” este pe locul opt din punctul de vedere al popularitatii in repertoriul Operei.

„Sunt doua tendinte diferite in regia de opera in prezent”, spune Andrei Serban. „Una dintre ele, s-o numim germana, ar plasa, de pilda, totul intr-un spital, iar Mefistofel ar deveni psihiatru, astfel incat spectacolul ar vorbi despre vremurile intunecate in care traim. Acesta-i un drum ce se infunda.

Cealalta abordare, americana, ar ramane apropiata conventiei, felului in care lucrurile au fost. Nici acest drum nu duce nicaieri. Undeva la mijloc trebuie sa gasim imagini noi, proaspete. Mi se pare solicitant, dar interesant sa incerc ceva traditional, dar in acelasi timp viu, surprinzator”.

Noul „Faust” pare o extravaganta sofisticata, care fie se va coagula perfect la ridicarea cortinei, fie va deruta publicul. „Avem idei. Dar pana la urma ce se va intampla e la latitudinea Muzei”, crede Andrei Serban.

Despre istoricul Operei Faust

Faust este o opera in cinci acte (7 tablouri). Muzica este scrisa de Charles Gounod. Libretul de Jules Barbier si Michel Carre dupa drama lui Goethe. Premiera absoluta a avut loc la 19 martie 1859, la Teatrul Liric din Paris.

Actiunea se petrece in secolul XVI, in Germania.

ACTUL I. Tabloul I. Singur, in cabinetul sau de lucru, doctorul Faust (tenor) isi recunoaste infrangerea la sfarsitul unei vieti in care munca intensa in domeniul stiintei i-a impus renuntarea la toate bucuriile si placerile omenesti (arie).

Cupa cu otrava i se opreste langa buze, cand, de afara razbate pana la el un cantec vesel ce slaveste natura si dragostea. Nefericitul Faust blestema invocandu-l pe Satan. Acesta apare sub infatisarea unui senior ce se pune in slujba lui, gata sa-i implineasca orice dorinta.

Imaginea unei minunate fete pe care Mefisto (bas) i-o arata pentru o clipa, frange ultimele forte de rezistenta ale lui Faust. Pactul intre cei doi e semnat cu sange. Mefisto ii va darui lui Faust tinerete si frumusete, luandu-i in schimb sufletul, care il va sluji pe el pe taramul celalalt, de dincolo de viata.

La un semn al lui Satan, batranul Faust se transforma intr-un chipes cavaler in floarea varstei (duet).

ACTUL II. Tabloul II. In mijlocul unei multimi vesele si galagioase care petrece (chermeza) tanarul ofiter Valentin (bariton) sta retras suferind la gandul ca, nevoit sa plece la razboi, o va lasa singura pe sora lui, Margareta. Valentin implora cerul s-o ocroteasca (arie).

Tanarul student Wagner (bariton) incepe un cantec vesel de pahar care este intrerupt brutal de Mefisto. Acesta ii uimeste pe toti facand sa curga in pahare vin venit de nu se stie unde, antrenandu-i pe toti intr-un cantec in care preaslaveste puterea aurului (arie).

Contrariat si revoltat de purtarea lui Mefisto, Valentin il provoaca la duel, dar sabia ii cade sfaramata. Speriati, oamenii se retrag, iar soldatii indreapta spre necunoscut manerul sabiei cu semnul crucii. Satan este nevoit sa dea inapoi. Dupa acest incident petrecerea reincepe. Apare Margareta (soprana).

Faust ii iese in cale si se ofera sa o insoteasca pana acasa. Tanara refuza cu modestie, dar ferm.

Tabloul III. In gradina Margaretei, tanarul Siebel (soprana) vine cu un buchet de flori pe care-l lasa pe o banca, semn al curatei sale iubiri (arie). Dupa plecarea sa, in gradina patrund Faust si Mefisto. Impresionat de atmosfera de liniste si pace a acestui lacas, Faust incearca o puternica emotie (arie).

Mefisto asaza o caseta cu bijuterii alaturi de florile lui Siebel, dupa care cei doi se ascund in spatele unor boschete. Soseste Margareta tulburata de imaginea frumosului cavaler necunoscut caruia ii refuzase bratul.

Asezandu-se la roata de tors, ea canta vechea Balada a regelui din Thule, cel, pana la moarte, credincios iubirii sale (arie). Deodata zareste caseta pe care nu se poate stapani sa n-o deschida. Impodobita cu bijuteriile minunate, Margaretei i se pare ca seamana cu o fiica de rege (aria bijuteriilor).

Faust si Mefisto se apropie. O vecina mai varstnica, Martha, extaziata in fata unor asemenea bogatii este discret indepartata de catre Mefisto care se preface ca o curteaza. Ramasi singuri, Faust si Margareta sfarsesc prin a se indragosti unul de celalalt (duet si cvartet).

Odata cu caderea noptii Faust vrea sa plece, dar, retinut de Mefisto, asculta glasul Margaretei care de la fereastra camerei isi canta dragostea stelelor chemandu-si iubitul. Faust raspunde la chemarea ei si cei doi se pierd intr-o imbratisare patimasa. Cu un zambet sarcastic Mefisto isi admira victoria.

ACTUL III. Tabloul IV. Parasita de Faust, Margareta se refugiaza in biserica. Dar chiar si in sfantul lacas, glasul lui Mefisto se face auzit, invinovatind-o (duet).

Tabloul V. Valentin se inapoiaza acasa odata cu toti soldatii, cantand gloria obtinuta in batalii (cor). La intrebarile lui, puse in pripa, Siebel raspunde evaziv. Valentin alearga spre casa, cuprins de banuieli.

Prada mustrarilor de constiinta pentru fapta savarsita, Faust nu are curajul sa bata la poarta iubitei. Mefisto, care il insoteste ca o umbra, canta o serenada, dar la fereastra ce se deschide nu apare Margareta, ci Valentin care vrea sa spele in sange dezonoarea surorii sale (tertet).

In duelul cu Faust, Valentin este ranit mortal de spada lui Mefisto si, inainte de a-si da sufletul, isi blestema sora.

<actul i="None" iv. Tabloul VI. Noaptea Valpurgiei. Vrand sa-l faca sa uite dragostea Margaretei, Mefisto l-a dus pe Faust in imparatia sa unde, intr-un dans fantastic, i se perinda prin fata cele mai frumoase femei. Faust nici nu le vede. Gandurile sale sunt tot la blanda si curata Margareta.

El ii cere lui Mefisto sa il duca la ea, pentru a o salva.

ACTUL V. Tabloul VII. Faust si Mefisto patrund in celula in care a fost intemnitata Margareta, cu mintile ratacite, dupa ce si-a ucis copilul. Fericita la auzul glasului iubitului ei, Margareta se retrage ingrozita la vederea lui Mefisto, refuzand categoric sa paraseasca celula.

Cu ultimele puteri ea cheama ingerii sa-i salveze sufletul chinuit (tertet). In fata trupului ei lipsit de viata se aude glasul lui Mefisto: „Blestemata”, dar de sus, din inaltimile cerului, voci limpezi rostesc: „Salvata!”. Sufletul Margaretei se inalta la cer.