Februarie in Vama Veche: Doar cainii si marea 

Cer senin, soare cu dinti si, vorba cintecului, mare albastra. Plaja pustie, nisip inghetat, valuri care se sparg lenes de tarm. Un ciine fuge speriat de apa rece ca gheata. Cam asa arata plaja din Vama Veche pe 2 februarie. Mai ca nu recunosti plaja. Prea putine alge, gunoaie aproape lipsa – ca doar românii nu nu erau fraieri sa curete gunoiul pe care l-au lasat de Revelion – tipenie de circiuma deschisa, scrie blogul Subiectiv.ro.

Imaginea Vamii pustii e ciudata. Pe de o parte, seamana cu diminetile de vara din timpul saptaminii, cind satul nu devine cartier de Bucuresti. Pe de alta parte, pare o imagine rupta dintr-un western, cu un orasel parasit din cauza tilharilor, in care bate vintul, iar ciinii ramasi in urma oamenilor fugiti sint stapinii teritoriului.

Am ajuns pe 1 februarie, seara. Ne-am cazat la Casa Nicoleta, penultima casa pe dreapta, pe drumul de vizavi de cel ce duce spre mare. Nimeni n-ar fi fost atit de ametit incit sa plece cu cortul in miezul iernii.

Ciinii, stapinii pustiului

La opt jumate seara, ne-a cuprins nerabdarea: hai sa vedem marea! Gazda ne anuntase ca ar trebui sa avem grija, sint foarte multi ciini lasati liberi. Am spus ca omul si am facut ca noi. Am intilnit vreo doua haite, bolovanii au zburat care-ncotro, un ciine a alergat schelalaind si inca unul dupa el, de frica.

Drumul spre plaja a fost mai greu, pentru ca la intoarcere nu am mai vazut decit o singura potaie care se tinea dupa noi la distanta, sa tot fi fost vreo suta de metri. in schimb, n-am scapat de latratul prelung al fiecarui ciine din sat si de aspectul de oras bintuit din Vestul salbatic.

Daca vara e luminat din toate partile, de la toate circiumile, iarna, singura lumina vine de la becurile chioare de pe stilpi. Cind ajungi pe linga terasa, la Ovidiu, lumina e deja redusa la sfert, iar cind pui piciorul pe ultima bucata de plaja inainte de mare, deja e totul intuneric.

Doar stelele mai lumineaza. Miliarde. N-o sa vezi niciodata asa ceva in Bucuresti. in Capitala, cerul e acoperit de poluare. Aici, cerul e limpede ca marea.

Clientul nostru, stapinul nostru

Românul care a spus ca e bine sa-ti faci iarna car si vara sanie, nu s-a inselat. Parafrazindu-l, as spune ca localnicii din Vama Veche fac vara bani si iarna surse de bani pentru vara ce va sa vina.

Simbata, in a doua zi a sederii in Vama Veche, primul lucru pe care l-am vazut in drumul spre plaja au fost lucratorii. Montau de zor, bocaneau cit si pe unde puteau. Vama Veche se ridica la propriu, Cresc noi constructii. Un Mercedes e parcat in fata la Dimbovita, unde se mai construieste ceva. Satucul de la granita cu Bulgaria nu pare sa mai fie al localnicilor, ci al investitorilor.

Pe drumul paralel cu plaja, pe linga locul unde obisnuieste sa fie Club A vara de vara, s-a mai ridicat o cladire. Un soi de motel care, as putea sa pun pariu, va fi gata pina la inceputul lui iunie. Sa construim, care va sa zica! Sa nu lasam nici un petec de pamint neacoperit!, par sa-si zica oamenii.

Liniste

Cerul e de-un senin pe care rar ti-e dat sa-l vezi. Nici un nor, nicaieri. imi arde aproape toate pozele. Vintul nu adie aproape deloc. Marea e de-un albastru ireal, n-am vazut-o niciodata mai limpede si mai calma. Un colt de rai la 12 grade Celsius. Nimeni care sa te bata la cap, probleme lasate in urma, in cotidianul construit din beton si praf, doar liniste.

Pe plaja, o mina de oameni iesiti din oras, au intins citeva scaunele si au facut un foc. Nu sintem singurii fugiti de oboseala orasului. Mai incolo, spre Proplaca, niste pustani au venit cu masina si s-au intins la o gura de alcool. inaintea lor, trei baieti arunca cu bete-n mare. Unul dintre ei imi cere o tigara. ii dau trei. Mai incolo, un cuplu stringe patura din nisip. Au terminat micul picnic si se indreapta spre masina.

Vama Veche este, probabil, una dintre singurele oaze de liniste in care poti evada. Omori stresul, nervii de peste saptamina – desi ar fi mai corect sa spun “de peste luna” -, te eliberezi de griji. Daca s-ar fi putut, as fi stat cel putin o saptamina. Altfel, ne-am intors intr-un Bucuresti la fel de cenusiu, la aceleasi griji, la aceleasi probleme si la acelasi stres cotidian.

Comenteaza pe blogul Subiectiv.ro.