Femeia care de 250 de zile protestează zilnic pe treptele Curții de Apel pentru Călin Georgescu este psiholog pentru victimele violenței domestice

În scindarea în care trăim, fiecare tabără are impresia că oamenii care au alte preferințe politice sunt „aproape extratereștri”, ca și cum ar veni din altă lume. HotNews a discutat cu Alina Moise, unul dintre cei mai loiali activiști dedicați lui Călin Georgescu. Mărturia ei arată că, după 1989, a trăit aceleași evenimente ca oricare român și că unele dintre acestea au dezamăgit-o.

• Dacă vă faceți în septembrie un abonament anual la HotNews Premium, un profesor primește gratuit un abonament pe 12 luni. Abonamentele dascălilor sunt distribuite printr-o organizație de educație care investește în profesori.

Alina are pielea rumenită de la soarele Bucureștiului. Lili o însoțește. 

„La pușcărie cu voi!”, le strigă un trecător – biciclist, pedalând rapid. Doamna Lili reacționează: „Libertate! Libertate!”. După aproximativ 45 de secunde, bicicleta revine pe Bulevardul Independenței din direcția opusă, iar băiatul strigă din nou, din mers, „MURIȚI, BĂĂĂ…” Sunetul se pierde pe măsură ce bicicleta înaintează.

Alina, Lili și  ceilalți câțiva protestatari sunt „echipa” care de 250 de zile, în fiecare seară, între 18:00 și 20:00, stau în fața Curții de Apel și protestează în favoarea lui Călin Georgescu. 

Protestatari în fața CAB. Video: Ruth Novacovici / HotNews

Am întâlnit-o pe Alina Moise pe treptele Curții de Apel din centrul Capitalei, într-o seară de marți, după muncă – este psiholog la un adăpost pentru victimele violenței domestice. Am vorbit câteva zile. Am fost la o cafea împreună. 

O soluție „a noastră, românească, dar adaptată la realitățile anului 2026”

Ghiozdanul pe care-l poartă în spate și geanta tote de pe umăr îi dau un aer eteroclit urban. Imprimeul modern al tricoului contrastează cu baticul tradițional legat în jurul gâtului. Conviețuirea textilelor este o primă întâlnire cu crezul Alinei – ea speră într-o soluție „a noastră, românească, dar adaptată la realitățile anului 2026”.

Alături de ceilalți protestatari, care își sincronizează privirile absente cu bătăile steagurilor. Dacă nu ai ști că în fiecare seară, între 18:00 și 20:00, se expun la ultravioletele din fața Curții de Apel, ai crede că și-au petrecut toată vara la mare. 

I-am întrebat dacă nu îi dor mâinile de la acest fluturat necontenit al drapelului, devenit mecanic după primele zece minute. Au râs. Doamna *Lili și-a încordat bicepșii, să-mi arate ce mușchi a făcut.

Bunicul ei era „chiabur”

Alina Moise a crescut în Bucureștiul comunist al anilor ‘70 și ‘80. Povestește că tatăl său a fost dat afară din două facultăți din cauza bunicului „chiabur” – țăran înstărit din Dâmbovița, declarat dușman de clasă.

„Bunicul meu a fost erou în Primul Război Mondial. A fost rănit foarte grav de explozia unui obuz în bătălia de la Mărăști și a fost decorat de Regele Ferdinand. A primit și pământ ca erou de război, a deschis un magazin sătesc și cârciumă în casa pe care a construit-o. Comuniștii l-au declarat chiabur și i-au luat tot, inclusiv casa”, își amintește femeia cu tricolorul din fața Curții de Apel.

„El m-a învățat iubirea asta de țară, o am de la el. Și-a dorit foarte mult să participe la Alba Iulia. Nu a putut, pentru că era rănit foarte grav. Mi-a lăsat mie acest vis, neapărat să ajung de 1 decembrie la Alba Iulia, cât de des se poate. Să iubesc România, pentru că el a fost la un pas să-și dea viața”, spune Alina.

Susține că și celălalt bunic, oier, a făcut șase luni de muncă la canal pentru că a refuzat să renunțe la animalele din stână.

Ajuns la școală, tatăl Alinei și-a făcut un prieten, și el sărac, trimis la București pentru studii. Își împărțeau mâncarea în pauze și căutau muncă de zilieri ca să mai facă un ban. 

Prietenul din copilărie avea să ajungă, câteva decenii mai târziu, președintele României, conform istorisirilor familiale. 

Ion Iliescu a devenit activ în Partidul Comunist după terminarea liceului. Tatăl Alinei Moise, declară ea, a fost un „anticomunist convins”. Astfel, drumurile celor doi foști colegi de școală s-au separat natural. 

Însă, Alina a crescut cu o admirație profundă pentru Iliescu. Asta pentru că auzea că este un lider comunist care îi ajută pe oameni să scape de „tot felul” de pedepse practicate de regim. I-a oferit ajutorul chiar și unui prieten al tatălui său, susține Alina. 

„Tatăl meu, având încredere în el, în nebunia din ‘89, a fost în valul ăla care a ajuns la Televiziune. A și intrat. Și s-a format un comitet acolo, de inițiativă. Se discuta să îl aducă pe Ion Iliescu. Tata îl luase pe Mircea Dinescu și așa a intrat. Se mai ducea la el în perioada aceea pentru că Dinescu era într-un fel de arest la domiciliu (n.r. pentru atacurile la adresa dictaturii ceaușiste)”, povestește Alina. 

O fetiță cocoțată pe un TAB

Avea șaisprezece ani la Revoluție. Așa cum a povestit, îl însoțise pe tatăl său la Televiziune. L-a așteptat afară, cocoțată într-un pom cu o colegă de cor. Își amintește și acum cum privea, uimită, mulțimile de oameni ieșiți în stradă. 

Când a văzut că se face târziu și tatăl ei nu mai vine, fetele au plecat spre casă. În drum, s-au agățat de un transportor autoblindat. 

A doua zi, pe 23 decembrie 1989, Alina și tatăl ei au plecat împreună să apere Televiziunea. Au ajuns doar până în Piața Dorobanți. 

„Cineva a strigat să ne adapostim că se trage. Și, într-adevăr, după ce mi-a trecut un glonț foarte aproape de ureche, m-am speriat. Mi-a fost rușine că m-am speriat. De atunci am rămas cu o sensibilitate la zgomote puternice”,  povestește Alina.

Față în față cu prima mare dezamăgire

Realitatea, așa cum o vede astăzi, este mult diferită de cea pe care o trăia atunci, în mijlocul Revoluției din ‘89. 

„Dacă sistemul nu și-ar fi dorit acea răsturnare, ea nu se petrecea. Acum știu foarte bine asta. În momentul acela, în care s-a spus despre 60.000 de victime la Timișoara, noi chiar am crezut. Am fost manipulați îngrozitor”, își explică Alina astăzi evenimentele care au dus la căderea comunismului.

Treisprezece ani alături de Iliescu și de cei trei trandafiri roșii

1992 a fost un an de răscruce pentru Alina. A împlinit 18 ani. Și a devenit membru-fondator al FDSN, partidul pe care Ion Iliescu l-a înființat în urma „schismei” din Frontul Salvării Naționale. 

„Din nefericire, toate partidele au fost populate cu comuniști și securiști”, spune femeia.

În 2000, în paralel cu politica, a început să studieze și Psihologia. Povestește că scriitorul Petre Sălcudeanu a făcut o chetă în Biroul Executiv al PSD pentru a o ajuta să-și plătească primul semestru din Licență.

Tânăra a avansat rapid în TSD București, organizația de tineret a Partidului Social Democrat. În 2004, a obținut un mandat de consilier general la Primăria Capitalei. 

A doua mare dezamăgire din viața femeii cu tricolorul – Ion Iliescu

Protestatara din fața Curții de Apel a fost membră FDSN și, ulterior, PSD, timp de 13 ani sub conducerea lui Ion Iliescu. 

În primăvara lui 2005, Mircea Geoană a devenit președintele Partidului Social Democrat. Alina Moise era pe atunci consilier general al Capitalei. L-a criticat public pe Geoană, ținându-i partea lui Iliescu. 

Am întrebat-o dacă astăzi îl mai consideră un om bun pe Iliescu.

„Nu. Pentru că aproape pe toți oamenii care i-au fost aproape și l-au susținut până în pânzele albe i-a trădat”, a răspuns Alina Moise.

Ruptura dintre femeia cu tricolorul și social-democrați a început să se contureze în 2005, când Mircea Geoană l-a primit din nou în partid pe Marian Vanghelie, după ce fusese exclus în 2004, pe fondul anchetei DNA care îl viza. 

Atunci, tânăra social-democrată susține că i-ar fi prezentat lui Iliescu probe incriminatorii pentru Vanghelie. Președintele i-a promis că nu-și va divulga sursa. Însă, informația a ajuns în cele din urmă la Vanghelie. 

Sunt lucruri vechi, Alina nu aduce probe, este versiunea ei asupra propriului trecut.

„Iliescu mi-a spus că o să aibă grijă să ia măsuri, să fie totul bine. Mi-a zâmbit, dar m-a mințit în față. Oricum voiam să plec. Trădarea lui a fost trădarea lui”, spune Alina.

„Am considerat că cel mai bun lucru pentru România este intrarea în lumea europeană și în NATO”

A ieșit din PSD în 2006. În anii petrecuți alături de social-democrați, mărturisește că a asistat la jocuri politice murdare – mai ales în secțiile de vot. Cu toate acestea, a tăcut când i s-a cerut să tacă.

„Am rămas în partid, în ciuda tuturor mizeriilor, pentru că am avut această obsesie legată de faptul că am fost atunci în ‘89 și sunt cumva obligată să merg mai departe, să fac ceva pentru România. Și am considerat că cel mai bun lucru pentru România este intrarea în lumea europeană și în NATO.”

„Năruirea” visului european în propria versiune

În 2010, la trei ani de la intrarea României în Uniunea Europeană, Alina a participat la o conferință la Strasbourg, în Parlamentul European. 

Nu s-a simțit bine primită între europeni. Nu dezvoltă, dar susține că „visul european” i s-a destrămat. Și odată cu el, și traseul în politică.

10 ani nu a mai urmărit știrile. A ajuns la susținerea lui Georgescu

Astăzi, Alina Moise este psiholog pentru victime ale violenței domestice. Preț de un deceniu, până la alegerile din 2024, spune că nu a mai urmărit deloc știrile.

Alina nu este de acord cu feminismul și nici cu mișcarea LGBTQIA+, dar declară că respectă drepturile tuturor. Ca să-și întărească ideea, spune că a consiliat, la centrul pentru protecția victimelor violenței unde lucrează, și persoane transgender. 

„Suntem oameni. Avem dreptul să trăim așa cum alegem. Pentru că Dumnezeu ne-a dat liber arbitru”, argumentează Alina. 

A votat pentru prima dată în zece ani la alegerile din 2024, după spovedanie. Părintele duhovnic a îndemnat-o să meargă. A votat, în primul tur, cu fostul candidat PNL Nicolae Ciucă: „am zis că, fiind militar de carieră, totuși a depus un jurământ”.

Interesul real pentru politică i-a revenit însă abia după ora 21:00, când au fost afișate rezultatele exit-pollurilor. 

Își amintește că șocul la vederea numelui lui Călin Georgescu, un necunoscut ajuns pe primul loc, a fost imens. 

Nu mai auzise de personajul pe cal alb de pe TikTok până în acea seară, în care urmărea rezultatele din sufrageria unor prieteni. Astăzi, Alina tot nu are TikTok, dar cauza lui Călin Georgescu a devenit unul dintre nucleele existenței sale. Merge seară de seară în fața Curții de Apel pentru a cere turul doi înapoi.

250 de zile fluturând tricolorul în fața Curții de Apel

Protestul a început pe 31 decembrie 2025, când s-a întâlnit cu alți câțiva susținători ai lui Georgescu în fața Curții de Apel. Se comemora unui an de la apelul la justiție al fostului candidat la prezidențiale. 

În 2024, în Ajunul Anului Nou, peste o mie de oameni s-au adunat în fața Curții pentru a cere instanței să accepte contestația lui Călin Georgescu la decizia de anulare a alegerilor. Acțiunea în justiție a fost respinsă.

De atunci, câțiva protestatari se adună zilnic acolo. Uneori, ajung doar două persoane, alteori trei. În zilele bune, zece-cincisprezece. Alina e însă mereu aici, cu steagurile. 

„Vânduți lui Soros și lui Bolojan”

Unul dintre protestatari, Dina, m-a rugat apăsat să-i las în pace. Văzând că vorbesc în continuare cu Alina și cu ceilalți protestatari, a început să strige – că s-a săturat de minciunile presei, că suntem sclavii lui George Soros și ai lui Ilie Bolojan. La finalul protestului, și-a cerut scuze pentru felul în care mi-a vorbit.

Doi manifestanți au fost însă mai prietenoși: Alex, un tânăr de 29 de ani, cu „CG1” tatuat pe braț, și doamna Lili, revenită după 20 de ani din Spania.

Alex zice că nu are de ce să nu vorbească cu mine, pentru că „Domnul Călin Georgescu a spus că suntem frați toți”. Tânărul are un cont de TikTok destul de popular. S-a apucat de TikTok pentru că nu avea prieteni. 

Spune că „domnul Călin Georgescu” i-a deschis ochii, iar acum are o speranță că răul din lume poate fi nimicit. Vine, de obicei, o dată pe săptămână la protest, când nu este la muncă, la fabrica de mezeluri.

Doamna Lili, cea care a ripostat la amenințările cu moartea ale biciclistului, este foarte bucuroasă. Nu a mai vorbit cu jurnaliști. 

Îmi povestește că sunt înjurați des de trecători. Un om a aruncat o țigară aprinsă înspre ei. Altul le-a turnat apă în cap, iarna.

Cum se organizează

Alina Moise este omul cu inițiativa. Ea ține legătura cu ceilalți protestari și aduce recuzita pentru protestele de seară. Astăzi au adus un banner de dimensiuni mari. Poartă imaginea unui arhanghel într-un colț și a lui Călin Georgescu într-altul.

Alina susține că nu-l consideră pe Georgescu drept Dumnezeu. Dar crede că este trimis de Dumnezeu să salveze România. Și că într-o zi va reuși. 

Se duc la mitingurile din țară

Protestatarii obișnuiesc să meargă la mitingurile din țară ale lui Călin Georgescu. Cel mai recent, la Vaslui, au venit 1.000 de oameni din toată țara. Rețeaua de internet a căzut pe fondul consumului intens de Tik Tok. 

Ei se pregătesc și acum pentru o deplasare. Adaugă că nu îi plătește nimeni, că se organizează singuri pe grupuri de WhatsApp și Telegram.

„Ne face bine să fim în preajma domnului Georgescu. Și atunci, noi, cu posibilitățile noastre, fie ne plătim un autobuz, fie ne grupăm să mergem cu mașina cuiva. Nu există nimeni care să coordoneze lucrurile”, spune Alina Moise. 

Rise Project a scris despre un grup de rugăciune în care este și Alina Moise, administrat de un fost angajat al Penitenciarului Giurgiu, unde sute de utilizatori sunt îndemnați să țină sesiuni de rugăciune și să participe la protestele organizate la București.

Doi ani „pe aripile vântului”, pentru Călin Georgescu

Am întrebat-o pe femeia cu tricolorul dacă există măcar un reproș pe care i l-ar aduce lui Călin Georgescu – o acțiune, o idee în care consideră că greșește. 

Se gândește. Răspunsul e ”Nu”. Nu îi găsește niciun cusur – este de acord cu el în totalitate. Nu o deranjează nici anturajul fostului candidat la prezidențiale, de mercenari și neolegionari – este convinsă că Georgescu nu este ca ei.

Este convinsă că nu o va dezamăgi, cum a făcut-o Iliescu. „Domnul Georgescu” este altfel. 

Cartea preferată a Alinei Moise este „Pe aripile vântului”,  a lui Margaret Mitchell.  „Am citit-o de cel puțin 20 de ori”, spune ea. 

La finalul cărții protagonista din „Pe aripile vântului” își dă seama că nu-l iubește, de fapt, pe cel asupra căruia a proiectat visuri întreaga tinerețe. Însă, este târziu. Bărbatul o abandonează. 

„Mâine este o nouă zi”, este replica cu care Scarlett O’Hara închide romanul. Pe Alina Moise, mâine o va găsi probabil tot la Curtea de Apel, cu tricolorul.

***Notă: Cu excepția Alinei, numele protestatarilor au fost schimbate, pentru a le proteja identitatea.