Femeile din Tunisia denunta cruzimea, violentele si violurile politiei

Comisia pentru Adevar si Demnitate, din cadrul administratiei tunisiene, a demarat o ancheta ampla prin care se incearca demascarea abuzurilor la care au fost supuse femeile timp de 60 de ani de catre membrii politiei. 12.000 de plangeri au fost inaintate numai in primele luni, plangeri ce descriu acte de violenta si abuzuri sexuale, scrie New York Times.

Hamida Ajengui avea 21 de ani cand a fost arestata de politia tunisiana si sechestrata intr-un birou al Ministerului de Interne, unde, dupa cum declara aceasta, „a fost batuta atat de tare incat nici nu isi mai amintea de ce se afla acolo”. Insa aceasta nu este partea cea mai grava.

Femeia, acum in varsta de 46 de ani, spune ca a fost dezbracata, legata si atarnata cu capul in jos de 12 ofiteri ai politiei care au abuzat-o si au amenintat-o cu violul.

„Eram doar o fata”, spune Ajengui, in cadrul interviului dat pentru New York Times. „Am fost crescuta intr-un mediu anume unde este natural sa fii o persoana morala, respectabila si politicoasa. Insa dintr-o data am fost dusa in acel loc unde te dezbraca si de expun complet goala.”

Administratia Tunisiei a demarat o ancheta serioasa, cautand sa obtina declaratii din partea victimelor supuse unor abuzuri ce au durat 6 decenii si care, pana la revolutia de acum 4 ani ce au dus la o democratie inca firava, s-au derulat sub doua dictaturi. Insa deja s-au inaintat mii de declaratii catre Comisia pentru Adevar si Demnitate, ce si-a programat demararea audierilor publice incepand cu luna iunie, cu scopul de a expune incalcarile legii si drepturilor omului si depistarea si pedepsirea faptasilor intr-o incercare de reconciliere nationala.

In cele cateva luni de la demararea proiectului, 12.000 de victime au depus plangeri, dintre care majoritatea sunt barbati. Insa ce i-a surpsins si mai mult pana si pe activistii in protejarea drepturile omului este numarul femeilor ce au inceput sa denunte cruzimea extrema, violenta sexuala si violurile.

De departe, cele mai dificile si traumatice cazuri, spun oficialii comisiei, sunt plangeri precum cele ale Hamidei Ajengui, in contextul in care femeile sunt privite ca exponenti ai onoarei familiei in aceasta societate conservatoare.

Femeile erau torturate la fel de rau precum barbatii. Insa sufereau mai tare datorita stigmatei – cea de a fi fost violate sau abuzate sexual. Asemenea abuzuri reprezentau o forma de tortura sistematica si institutionalizata, adesea indreptate catre femei fara un motiv anume inafara de cel de a fi casatorite sau de a avea legaturi cu membrii opozitiei.

Alte femei care au inaintat plangeri erau si ele activiste – nationaliste, cu orientari de stanga, unioniste, Islamiste sau studente – arestate alaturi de colegii lor barbati. Hamida Ajengui, de exemplu, a fost arestata pentru ca strangea bani cu scopul de a ajuta familiile detinutilor.

Femeile ce suportau rigorile legii si erau condamnate, asemenea barbatilor, nu erau doar ostracizate – pe timpul condamnarii -, dar li se elimina si sansa de a-si gasi locuri demunca sau sansa la educatie si erau obligate sa se prezinte la oficiile de politie de doua sau trei ori pe zi. „Era precum o pedeapsa pe tot parcursul vietii”, a spus Ajengui.

Dupa ce au fost torturate prin scufundarea in apa, electrocutare, batai regulate si violuri, multe dintre femei ajungeau sa sufere de afectiuni interne care le-au lasat marcate fizic si psihologic. Unele dintre acestea inca traiesc cu teama fata de tortionarii lor, pe care ii intalnesc in vecinatate.

„Avem in fata un paradox”, explica Sihem Bensedrine, o fosta jurnalista si activista pentru respectarea drepturilor omului si care conduce acum Comisia ce se ocupa cu ancheta. Ambele dictaturi – sub Habib Bourguiba si apoi cea sub Zine el-Abidine Ben Ali – au propus politici ce au dus la avansarea drepturilor femeilor in lumea araba, spune aceasta.

„Ben Ali a avansat mult statutul femeilor”, a spus Bensedrine. „Insa au existat totusi incalcari masive ale drepturilor femeilor, in special abuzuri sexuale, mai multe decat ne-am fi asteptat.”

Femeile erau violate in propriile case sau in oficiile de politie in timp ce sotii lor erau in inchisoare, a mai spus aceasta. „Violurile nu erau doar pentru a obtine informatii ci si pentur a le slabi rezistenta: Te va durea si de va consuma, asa ca mai bine nici nu incerca”, a fost descrierea lui Bensedrine.