Festivalul Internațional "George Enescu" își ridică cortina. Let the show begin!

Conferința de presă de deschidere a ediției cu numărul XXVI, în afara programului și a noutăților ediției aniversare, 65 de ani de la primul festival, a fost un fel de ecou al celor anterioare deschideri de festival. Au participat, ministrul culturii, dna Raluca Turcan, directorul interimar al Artexim, organizatorul, Cristina Uruc, directorul artistic al festivalului, dirijorul Cristian Măcelaru, invitatul concertului de deschidere, violoncelistul Gautier Capuçon, primarul general al capitalei Nicușor Dan, Valentina Băinţan de la TVR și PDG-ul SRR, Răzvan Ioan Dincă.

Actuala ediție este prima după ce, Mihai Constantinescu, directorul executiv și reconstructorul evenimentului, după 1989, a ieșit la pensie. Probabil, dacă ar fi fost funcție politică, ar fi rămas în continuare, ca guvernatorul.

Dar când e vorba de competențe, există o anumită grabă.

În condițiile în care și astăzi Artexim funcționează cu cvasipermanentul interimat. Deși ar părea colateral, cel mai important moment al conferinței l-a constituit acordarea dlui Constantinescu a unei diplome de excelență din partea Ministerului Culturii. O tardivă recunoaștere a meritelor, sau, cum vrei s-o privești, o spălare de păcate, în condițiile în care, practic, Constantinescu este singura persoană despre care se poate spune că a trăit numai pentru acest festival.

Festivalul Enescu este Singurul Brand Cultural al țării în artele spectacolului.

Entuziaștii ar mai putea invoca, și FITS? Nu. Brand înseamnă mai mult decât o reunire de happening-uri. Da, și FITS, și FNT au valoare, sînt borne culturale în peisajul nostru, sau, să zicem, brand-uri domestice, nu internaționale. Revenind la conferință, s-a reamintim de succesul (sold out) seriei Concertelor pentru copii, pe care, deja o anticipasem în urmă cu un an, deoarece există experiența acestor spectacole, de la Teatrul Odeon, unde se desfășoară acum, Ateneu, ONB.

Nu vreau să fiu cârcotașă, dar stau și mă întreb de ce nu s-a ales ori o sală mai mare, ori, pentru că luna septembrie este încă ofertantă la capitolul vreme, Teatrul de vară Herăstrău.

Ar fi ridicat probleme tehnice, probabil, dar dacă vrem să marcăm o direcție, nu cred că o sală de 300 de locuri e concludentă.

Festivalul și-a urmat direcțiile anterioare, adică reprezentarea muzicii clasice alături de cea modernă și contemporană. S-au schimbat proporțiile. De exemplu, concertele de muzică nouă de la Sala Radio s-au mixat. Concertele de la miezul nopții, Ateneul Român, nu mai sînt exclusiv dedicate muzicii, mai precis operei baroce. Numărul de opere prezentate în concert s-a redus. S-au introdus mai multe evenimente conexe și s-a reintrodus Piața Festivalului. În rest structura artistică s-a păstrat. Vom avea, din nou, o defilare de staruri, stele în devenire, legende și multă muzică de calitate. Vor fi, ca și până acum, spectacole cu invitați din festival susținute în provincie.Programul complet aici.

Celebrul violoncelist Gautier Capuçon ne-a destăinuit, dacă n-o bănuiam deja, admirația pe care o poartă marelui nostru compozitor George Enescu, liantul muzical dintre noi și Occident.

Cifrele participărilor sînt ca și în ceilalți ani impresionante. În aceste condiții, toată logistica e foarte complexă. Nu putem decât să ne închinăm în fața celor care se angajează într-o asemenea desfășurare de forțe. Și, evident, ceea ce interesează pe majoritatea, radioul și televiziunea publică vor transmite concerte, live și înregistrate, interviuri, emisiuni. Revine ziarul festivalului, ceea ce e un câștig. Dar în variantă tipărită. Probabil că va fi și online, altfel, nu prea văd sensul.

În continuare, nu există aplicație smart phone pentru festival!?

Ușor hilar, în țara în care IT/soft iștii sînt scutiți de taxe, ar trebui să facă gratis așa ceva. În rest, am aflat lucruri pe care le știam, unele dintotdeauna. Că, asigurarea bugetului a rămas același balet periculos ca la edițiile anterioare. Nu s-a precizat nicio cifră, decât că e mai mare! S-a repus pe tapet problema sălii de concerte dedicate muzicii simfonice. Răspunsul a fost același (de 30 de ani). Se studiază. Ori sală nouă, ori recalibrată actuala Sală a Palatului.

Între timp, la Budapesta s-au construit două noi săli de concerte. L-am putea reloca acolo.

Și, nu în ultimul rând, despre absența operei Œdipe. Opusul care nu poate lipsi. Pentru cine e familiarizat cu peisajul muzical autohton, mai ales pe zona operei, putea, chiar, juca la pariuri că nu se va face. Sigur, nu toată lumea știe cum funcționează acest tip de showbiz. Trebuie spus că angajamentele artiștilor invitați se fac cu ani înainte. Prin urmare, era greu de presupus că se va putea face ceva doar de la un an la altul, chiar doi. Dar, ceea ce nu pricepe nimeni este cum se poate, când se știe că Festivalul e bienal, că opera trebuie să fie acolo, să nu se facă programări profesioniste? Dar, la noi, se poate. Cred că ONB e singura operă din Europa care nu și-a publicat încă programul stagiunii curente. În alte țări, și nu vorbesc de vest, sînt și spectacole sold out. Însă, ceea ce trebuie să rămână, e magia muzicii.

Există un program care, mai mult sau puțin, acoperă și cele mai sofisticate dorințe. Sînt seri care vor rămâne în sufletele tuturor. Este acea lună în care, o dată la doi ani, ni se schimbă parametrii existențiali. Let the show begin!