Filmele verii pe ecranele romanesti. Eroi cu puteri supranaturale, topiti in comedie 

Pe timp de vara, se stie, distribuitorii aduc mai putine filme pe marile ecrane (pentru ca e perioada de vacanta) si, indeobste, nu dintre cele mai bune. Se poarta comediile fara pretentii (n-am spune „apa de ploaie”, caci ar fi nevoie de ea). Independenta Film (societate de distributie infiintata la Bucuresti, acum cativa ani, de un corsican, Antoine Bagnaninchi), promite pentru aceasta vacanta doua filme de calitate dar, din pricina unor probleme cu exemplarele, premiera este amanata.

„Auf der anderen Seite”, al turco-germanului Fatih Akin, nu mai iese pe 4 iulie, ci pe 18 iulie. Filmul a luat Premiul pentru scenariu la Cannes, in acelasi an cu „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, a fost premiat si de Academia Europeana de Film (cand a fost premiat si Mungiu). De fapt, ghinionul lui Fatih Akin s-a numit Cristian Mungiu. Filmul sau nu e la fel de bun pe cat era „Gegen die Wand” (cu care Akin a luat Ursul de Aur la Berlin), dar prinde la jurii pentru incarcatura lui umanista, infatisand o poveste intretesuta a unor destine care se influenteaza pe ruta Germania-Turcia si retur. Ideea de a scoate filmul in plina vara e sinucigasa.

Pe 1 august, Independenta Film scoate in sali un film mult mai agreabil, „Mio fratello e figlio unico” de Daniele Luchetti, dar drama desfasurata pe mai multi ani a familiei italiene, drama care surprinde la firul ierbii istoria ultimilor decenii de istorie, e putin probabil ca va avea publicul pe care il merita.

Dar pana atunci mai e, sezonul de vara fiind, cu exceptiile de mai sus, dominat de comedii si de alte filme lejere. In saptamana care vine aterizeaza la noi (pe 4 iulie) un Will Smith („Hancock”) inzestrat cu puteri supranaturale (eh, dar nu si cea de a rezista la temperaturi de 40 de grade, la etajul noua, sub plafonul de smoala incinsa al blocului). Si tot pe 4 iulie, sarbatorim Ziua Nationala a SUA impreuna cu Po the Panda, care din restaurantul lui cu taitei viseaza visul american, acela de a ajunge departe. Cea mai noua productie DreamWorks Animation jongleaza, ca si „Hancock”, cu una dintre marotele cinematografiei (mai ales actuale). Supereroul, Alesul (The – Chosen – One), Predestinatul, Cel mai tare din parcare – consecinta dereglata tot a visului american.

Probabil ca va fi agreabila si comedia „Scapati de Smart” /”Get Smart”, care intra pe 11 iulie, in care Anne Hathaway ii da replica lui Steve Carell, dar am mari indoieli in privinta lui „Marele Stan”/”Big Stan” (din 18 iulie pe ecrane), in care Rob Schneider nu e doar protagonist, ci si regizor. Cred in schimb ca Patrick Dempsey, trecut din serialul „Anatomia lui Grey” pe marele ecran, va aduce un strop de sampanie in „Mireasa e iubita mea!”/”Made of Honor” (tot din 18 iulie), si nu o sampanie sparcaita, din moment ce si partenera lui Dempsey, Michelle Monaghan, e o foarte buna actrita de comedie. Si pe urma ne intunecam din 27 iulie o data cu „Cavalerul negru”/The Dark Knight” (al doilea „Batman” regizat de Christopher Nolan), pentru a ne albi din nou la fata cand vom da, pe 1 august, iar de Rob Schneider, protagonist, alaturi de Adam Sandler, in comedia lui Denis Dugan „Nu te pune cu Zohan”/”You Don’t Mess With the Zohan”. „Mumia: Mormantul imparatului Dragon” ataca pe 8 august (dimpreuna cu Jet Li), iar doua comedii cu Heather Graham, respectiv, Jessica Alba completeaza meniul verii.

Stiti ce mi se pare visul urat al unui sezon? Pana la urma nu Rob Schneider, care nici nu e atat de harnic, ci filmele fara numar cu Diane Keaton pe post de mama, trase dupa acelasi calapod, si cu aceleasi poante dulcege. Draga Hollywood, nu mai vrem filme cu Diane Keaton mama!