Finantele „investesc” miliarde in prostituate

Ce fac prostituatele dimineata, cind se trezesc (sau cind termina „programul”)? Nu cred ca ati ghicit, nici din a treia incercare! Se bulucesc spre chioscurile de difuzare a presei si cumpara ziare (eventual pe toate) sa vada daca nu cumva le-au transmis Finantele vreun „mesaj”. Desigur, acest „scenariu” este de domeniul SF, dar probabil ca asa au gindit guvernantii cind au conceput si aprobat art.43 din Codul de Procedura Fiscala.

Ce spune legea?

Articolul 43 (Comunicarea actului administrativ fiscal) din Codul de Procedura Fiscala precizeaza:

„(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia ii este destinat.

„(2) Actul administrativ fiscal se comunica dupa cum urmeaza:

a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent si primirea actului administrativ fiscal de catre acesta sub semnatura, data comunicarii fiind data ridicarii sub semnatura a actului;

b) prin persoanele imputernicite ale organului fiscal, potrivit legii;

c) prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, precum si prin alte mijloace, cum sint fax, e-mail, daca se asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia.

(3) In cazul in care se constata lipsa contribuabilului sau a oricarei persoane indreptatite sa primeasca actul administrativ fiscal de la domiciliul fiscal al acestuia sau refuzul de a primi actul administrativ fiscal, comunicarea se face prin publicarea unui anunt intr-un cotidian national de larga circulatie si/sau intr-un cotidian local ori in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a,

in care se mentioneaza ca a fost emis actul pe numele contribuabilului. Actul administrativ fiscal se considera comunicat in a cincea zi de la data publicarii anuntului.

(4) Dispozitiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzator”.

In ceea ce priveste comunicarea actului administrativ fiscal prin intermediul presei, ministrul Finantelor (de la acea vreme), domnul Mihai Nicolae Tanasescu, a emis

Ordinul nr.1035 din 07/07/2004, prin care a stabilit „modelul si continutul anunturilor prin care se comunica un act administrativ fiscal intr-un cotidian national de larga circulatie si/sau intr-un cotidian local ori in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a”. In cel mai fericit caz, un astfel de anunt are 15 cuvinte.

Cine sint cei anuntati prin intermediul presei

De obicei, actele administrative fiscale care fac obiectul art.43 din Codul de Procedura Fiscala sint procesele verbale intocmite in cazul contravenientilor. Mare parte din contravenienti sint prostituatele, unele dintre acestea reusind performante demne de Cartea Recordurilor (in ceea ce priveste numarul contraventiilor!).

Pentru toate prostituatele, dar si pentru alti contravenienti, de la care nu s-a incasat amenda in termenul legal, se pune in aplicare art.43. Acestora, Finantele le expediaza scrisori recomandate cu confirmare de primire, dar, in cele mai multe din cazuri, „epistolele” se intorc la expeditor, motiv pentru care finantistii aplica alin. (3) al articolului mentionat.

Sute de milioane pentru recomandate

Luind in calcul situatia existenta la nivelul judetului pentru care s-a efectuat documentarea, putem estima ca numarul recomandatelor expediate in toata tara depaseste 50.000 de „bucati” (intr-un an), ceea ce, la tarifele actuale, inseamna o cheltuiala de 750 milioane lei.

O „nimica toata”, comparativ cu sumele achitate ulterior, pentru comunicarea actelor administrative fiscale prin intermediul presei.

Miliarde pentru „mesaje” in ziare

Marea majoritatea a instiintarilor prin intermediul postei nu au efectul dorit, recomandatele fiind returnate expeditorului deoarece destinatarul nu mai locuieste la adresa din evidentele Finantelor sau refuza sa primeasca trimiterea.

Sarim peste faptul ca exista posibilitatea ca destinatarii sa nu stie sa citeasca, si trecem la calcule.

Daca numarul contravenientilor dintr-un judet care fac obiectul instiintarilor prin posta este de 1.000 persoane (estimare), numarul proceselor verbale (acte administrative fiscale) emise pe numele acestora este de citeva ori mai mare, cazurile in care un contravenient are o singura amenda fiind reduse.

Presupunem ca media este de 4 acte administrative fiscale de persoana, iar, din cele 50.000 de instiintari transmise prin posta, 20% si-au atins tinta. Rezulta ca Finantele trebuie sa publice 160.000 de anunturi (cite unul pentru fiecare act administrativ fiscal, asa spune procedura), fiecare avind 15 cuvinte.

Astfel, Finantele achita catre ziarele pe care le-au ales pentru publicarea anunturilor contravaloarea a 2.400.000 cuvinte. La un tarif (minim) de 2.000 lei/cuvint, rezulta un total de 4,8 miliarde lei.

Desigur calculul este estimativ, dar tinind cont de faptul ca exista ziare (chiar locale) la care tarifele depasesc 10.000 lei/cuvint, iar unele anunturi de acest gen pe care le-am vazut in cotidiane (nationale) depaseau 20 cuvinte, ne putem astepta ca suma sa fie si mai mare.

Procedura costisitoare si „dubioasa”

Procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prevazuta de articolul 43 este costisitoare, iar efectele sint (aproape) nule, cazurile in care contravenientii se prezinta sa-si plateasca amenzile in urma anunturilor din ziare fiind rarisime.

Aceasta metoda are aceleasi sanse de reusita (sau chiar mai mici) ca si publicarea instiintarilor respective pe site-ul finantelor sau pe geamurile primariilor localitatilor de domiciliu ale prostituatelor si celorlalti „clienti” ai finantistilor.

Desigur, pentru o presa (in special cea locala) supusa presiunilor economice din ce in ce mai apasatoare, miliardele incasate din aceste anunturi pot reprezenta un suport financiar important, numai ca modul de alegere al ziarelor in care sint publicate anunturile poate da loc la interpretari.

Art.43 nu precizeaza ce inseamna cotidian national de larga circulatie. Sau, altfel spus, care sint cotidianele nationale „de circulatie redusa”?

Daca AVAS a precizat tirajele minime ale publicatiilor care ar putea presta servicii publicitare catre aceasta institutie, in cazul „anunturilor pentru prostituate” nu exista astfel de mentiuni.

In plus, AVAS a anuntat „organizarea unei licitatii deschise in vederea achizitiei de servicii pentru activitati de planificare si achizitionare de media si activitati de relatii publice”, in timp ce despre astfel de licitatii sau selectii de oferte organizate de Directiile de Finante nu am auzit.

Iar anunturi de acest gen apar in presa. Si daca ne uitam in ce ziare apar, ne putem destule intrebari, iar una dintre acestea (poate putin rautacioasa), ar suna cam asa: cum a ajuns Directia de Finante din judetul X la concluzia ca ziarul Y, editat de o firma cu mari datorii la bugetele de stat!, este citit de prostituate?! O fi facut vreun sondaj…