Fiscalitatea, inflația și geopolitica țin euro departe de România. Ținta se mută cu încă 13 ani

“Intrarea României în zona euro s-a îndepărtat. Ce a cauzat această evoluție este în special politica fiscală din ultimii ani”, spune Adrian Codirlașu, președintele CFA România, asociația profesioniștilor în investiții. Astăzi, însă, România privește acest prag ca pe o frontieră care se depărtează odată ce ne apropiem. Potrivit sondajului comunității CFA România, orizontul aderării este acum estimat la „peste 13 ani”.

Deficitele bugetare ridicate și persistente cauzează inflație ridicată, rate de dobândă ridicate precum și datorie publică mare, mai spune Codirlașu. Aceste dezechilibre macroeconomice ne îndepărtează de posibilitatea de aderare la zona euro într-un orizont de timp cel puțin mediu.

Cu treisprezece ani în urmă, România își fixa pentru prima dată o dată oficială pentru intrarea în Zona Euro: 2015. Apoi 2019. Apoi 2024. Între timp, Estonia, Letonia, Lituania și Croația — țări mai mici, uneori mai fragile instituțional — au trecut pragul și au dispărut în mulțimea celor 20 de state care și-au unificat destinul monetar sub semnul lui Mario Draghi și Christine Lagarde.

Trei cicluri care se bat cap în cap

Explicația nu stă într-o singură cifră (deși cifrele sunt devastatoare), ci într-o suprapunere de trei cicluri:

Ciclul fiscal: orientat pe cheltuieli, deficite structurale și creșterea datoriei publice.

Sondajul CFA arată limpede cauzalitatea: „deficitele bugetare ridicate și persistente cauzează inflație ridicată, rate de dobândă ridicate și datorie publică mare”, iar aceste dezechilibre „ne îndepărtează de posibilitatea de aderare”

Ciclul inflaționist: România rămâne în grupul „periferic” al inflației europene. Analiștii anticipează 6,65% inflație anuală la 12 luni – încă departe de cerințele criteriului de la Maastricht, într-un moment în care BCE se luptă pentru a ancora inflația la 2%.

Ciclul geoeconomic: euro nu mai este doar o decizie economică, ci un grad de integrare strategică într-o Europă post-Brexit, post-pandemie și (posibil) pre-recesiune.

Pentru Bruxelles, extinderea euro este un proiect de securitate instituțională. Pentru România, e un test de disciplină fiscală.

Când aceste cicluri se sincronizează, intrarea în zona euro e posibilă. Când se contrazic, frontiera rămâne în față.

„Ne îndepărtăm” în cifre simple

Puține paragrafe spun mai mult decât o masă de cifre. Astăzi: deficit bugetar anticipat 2026: 7,0% din PIB, creștere economică 2025: 0,8%, iar datoria publică estimată este de 61% din PIB în 12 luni.

Criteriile de la Maastricht cer aproape opusul: deficit sub 3%, datorie sustenabilă, inflație convergentă, stabilitate curs/ dobânzi.

Ce ar însemna, de fapt, 13 ani?

Treisprezece ani înseamnă: încă 3 cicluri electorale, încă 2 generații de miniștri de finanțe, o restructurare fiscală profundă și o schimbare de cultură economică.

Înseamnă că un tânăr analist financiar de 25 de ani ar putea plăti prima chirie în euro la 38–40 de ani. Iar un antreprenor de 50 de ani ar putea prinde euro la pensie.

Cazul Croației și Bulgariei– și distanța dintre noi și „ultimul intrat”

Croația a intrat în 2023, cu un PIB mai mic, dar cu politici fiscale mai ferme și cu un consens politic pro-euro. Lecția croată e simplă: nu mărimea economiei contează, ci închiderea decalajelor instituționale.

La 1 ianuarie 2026, Bulgaria a adoptat moneda euro și a devenit cel de-al 21-lea membru al zonei euro. Este o etapă importantă în parcursul european al țării. Timp de mulți ani, leva bulgărească a fost legată de euro la un curs fix de 1 EUR = 1,95583 leve, astfel încât schimbarea nu va fi majoră. Însă adoptarea oficială a monedei euro oferă noi oportunități: facilitarea călătoriilor și a cumpărăturilor în toată Europa, eliminarea comisioanelor de schimb valutar și o implicare mai mare în deciziile economice ale Europei.

În 2025, Banca Centrală Europeană a confirmat că Bulgaria îndeplinea toate cerințele pentru a adera la zona euro. Miniștrii țărilor din UE au dat apoi unda verde finală în iulie 2025, punând bazele tranziției țării către noua monedă. Pentru a ajuta populația să se pregătească, începând din vara anului 2025, magazinele și serviciile afișează prețurile atât în leve, cât și în euro.

La fel ca orice țară care intră în zona euro, Bulgaria trebuie să asigure o tranziție lină. Firmele și băncile își actualizează în prezent sistemele, contractele și instrumentele de contabilitate. 

Unii cetățeni sunt îngrijorați că prețurile s-ar putea mări, chiar dacă legătura de lungă durată a levei cu moneda euro limitează acest risc. Comunicarea clară și afișarea prețurilor în ambele monede sporesc încrederea și transparența pe durata trecerii la euro.

România are performanță în convergența reală (salarii, productivitate, PIB pps), dar eșuează structural în convergența nominală (inflație, deficit, dobânzi).