Gazprom – teribilul imperiu, o carte despre energia ca arma, sursa de putere si imbogatire a alesilor unui sistem

In iarna grea a lui 2009, din Ucraina n-a mai venit gaz pe conducte. Rusia inchisese robinetul, caci Ucraina avea niste datorii de platit. In „razboiul” lor au picat la mijloc europenii, mai ales cei din Est. Catre Austria, Italia, Bulgaria, Grecia, Cehia, Romania si Serbia a fost sistat, temporar, intreg importul de gaz rusesc. Sute de mii de oameni au stat in frig. Iar acesta a fost doar un avertisment a ceea ce se poate intampla, daca pici intre fronturile pe care se da lupta titanilor din energie. Jürgen Roth, autorul cartii „Gazprom-teribilul imperiu” se intreaba: „Ce diferenta este intre Gazprom si celelalte concerne energetice multinationale ca BP, Shell sau Exxon-Mobil?”. Se pare ca niciuna. Asemanarea e insa izbitoare: exploatarea fara limite si scrupul moral a resurselor, facandu-se la nevoie uz de inselaciune, coruptie si lobby agresiv.

Cartea „Gazprom – teribilul imperiu. Cum suntem inselati noi, consumatorii, iar statele, santajate” a aparut in luna aprilie 2012 la editura germana Westend. Cartea are 316 de pagini si a fost deja tiparit al doilea tiraj. Autorul Jürgen Roth (n. 1945) este unul dintre cei mai cunoscuti jurnalisti de investigatie din Germania. „Specialitatea sa” sunt coruptia si criminalitatea organizata.

Intre recentele sale carti publicate se numara „Mafialand Deutschland”, „Gangsterwirtschaft” (n.t. Economia de gangsteri) si „Unfair Play”. In aceasta ultima carte aparuta in Germania anul trecut, un capitol intreg este dedicat Romaniei, denumita „Gaura neagra din Europa”. Si acolo, Roth descopera increngaturi ale masinatiilor din sport, cu cele din domeniul energetic.

Patroni de paie si mafioti

Romania este prezenta in cartea despre Gazprom in mod repetat. Un moment-cheie in expansiunea Gazprom pe pietele Europei de Est il considera autorul a fi „misterioasa poveste a Eural Trans Gas (ETG), care a inceput la 6 decembrie 2002 in sufrageria unei case din satucul Csapdi, din Ungaria”. Firma a fost inregistrata in registrul comertului la Judecatoria Feijer si avea un capital social de 12.000 de dolari. Societarii erau trei cetateni romani si un avocat ungur, „intermediarul lui Semion Moghilevici”. Moghilevici se afla pe lista FBI a celor mai cautati criminali, e un prezumtiv boss mafiot.

Cei trei romani – o actrita, un computerist si o sora medicala- erau „oamenii de paie”, folositi in a disimula pe adevaratii proprietari ai firmei, intre care Roth il suspecteaza a fi pe oligarhul ucrainean Dmytro Firtash. Si, desigur, Gazprom, in rolul de papusar. „Rezultatele anchetei comune ale FBI si ale autoritatilor maghiare releva ca in anul 2003 firma ruseasca Gazprom a renuntat la drepturile sale asupra transportului de gaz in favoarea Eural Trans Gas. Aceasta firma a fost fondata si dezvoltata cu ajutorul creditelor de la Gazprom”, citeaza Jurgen Roth, dintr-un dosar al Oficiului de Criminalistica austriac.

Aparitia si disparitia de societati comerciale implicate direct sau indirect in sectorul energetic pare sa fi fost o practica curenta, inaugurata inca din anii 90, prin care intermediarii cumparau gaz din Turkmenistan cu pret mic, pentru a-l tranzita prin gazoductele Gazprom in Rusia si a-l revinde apoi in Ucraina si mai departe, la un pret mult mai mare. Rolul comun al acestor firme pare sa fi fost disimularea identitatii adevaratilor actionari si a profitului lor urias.

Coperta cartii Gazprom – teribilul imperiu, de Jürgen Roth

Foto: Hotnews

Un al doilea moment in care itele gazului duc in Romania, este cel in care Jürgen Roth relateaza despre zborul la Bucuresti al procurorilor din Palermo, la inceputul lunii decembrie 2005. „Ancheta acestora a condus la intreprinzatorul roman Giovanni Lapis. El e patronul a numeroase firme din domeniul gazelor. La randul sau, Lapis nu lucra doar cu Bernardo Provenzano, boss-ul bosilor Cosei Nostra siciliene din Palermo, ci si, dupa cum se pare, si cu un reprezentant al Gazprom” scrie Roth.

Autorul face referiri pe aceasta tema invocand si un document secret al Serviciului German de Informatii (BND) din 28 martie 2006, conform caruia „unele mari clanuri ale `Ndrangheta (ca si Cosa Nostra) au achizitionat pachete de actiuni importante in sectorul energetic, printre altele ale multinationalei Gazprom. Industriasi italieni impreuna cu mafioti de frunte s-ar afla in consiliile de administratie a patru firme din domeniul gazului”.

Conductele buclucase

Romania intra in „ecuatia gazului” si in ceea ce priveste cele doua mari proiecte concurente: Nabucco si South Stream. Primul prevede o conducta prin care gazul sa fie extras din Asia Centrala si pompat spre Europa ocolindu-se teritoriul Rusiei. Nabucco este favorizat de institutiile UE, in speranta ruperii unei legaturi ombilicale de gazul rusesc. South Stream este alternativa promovata de rusi si in care doar Bulgaria se mai joaca un pic, razgandindu-se cand si cand.

Concluzia noastra ar fi ca, daca bulgarii spun un „Da” definitiv South Stream-ului, Romania va fi scoasa complet din carti in proiectul prevazut a demara la finele acestui an. Cu toata rezerva sa fata de expunerea europeana – in cazul concretizarii South Stream-, la monopolul gazului rusesc, autorul admite ca si Nabucco are chichite, conducta urmand sa treaca prin tari central-asiatice nedemocratice, la mana unor dictatori.

Spre deosebire de conducta de sud, cea din nord pare sa fi mers ca pe roate. Simpatia de care s-a bucurat proiectul Nord Stream in guvernul lui Gerhard Schröder (SPD) este notorie. Ca si scandalul iscat cand fostul cancelar german a acceptat un post de director in Consiliul de administratie al Nord Stream. S-a zis ca Schröder ar fi facut uz de influenta sa politica, in sprijinul unui concern privat. Cu doar cateva zile inainte de pierderea mandatului sau de cancelar, Schröder si guvernul sau au girat proiectul cu aproape un miliard de euro din bani publici.

Datorita criticilor iscate, Gazprom n-a facut uz de aceasta garantie de stat germana, in 2005. Si iata ca, „in 2009, guvernul galben-negru aproba doua garantii de stat pentru finantarea conductei din Marea Baltica, in valoare de 2,8 miliarde de euro. Aceasta suma e de trei ori mai mare decat cea din vremea guvernului ros-verde”, remarca Jürgen Roth. Datorita unor „lacune ale legii”, Schröder a scapat basma curata. Exista si voci care zic ca „el ar fi fost trimis acolo [n.r. la Gazprom] pentru a apara interesele germane”, dupa cum il citeaza Roth pe un oligarh al gazului est-european, care a vrut sa ramana anonim.

Un imperiu si trecutul sau

Jürgen Roth incearca sa faca lumina in cotloanele „teribilului imperiu”. Ce il deranjeaza pe autor este lipsa de transparenta, tendinta de monopol, caile necurate ale banilor unor miliardari si cateva morti neelucidate. Il mai deranjeaza modul in care politicienii din Est, ca si din Vest se implica, fara cel mai mic scrupul moral, in afaceri profitabile doar pentru unii, nu neaparat pentru consumator.

Povestea Gazprom incepe in 1985 si e creatia „directorilor din industria gazului Rem Wjachirew si Viktor Tschernomyrdin”, scrie Jürgen Roth. Acestia au fost numiti in 1985 ministrul, respectiv vice-ministrul Industriilor si Gazelor, de Mihail Gorbaciov. Dupa prabusirea URSS-ului, in 1990, ministerul gazului a fost transformat intr-o firma de stat, numita Gazprom. In 1992, aceasta a devenit o societate pe actiuni. Deceniile care au urmat au facut din aceasta societate un imperiu care are chiar si”un serviciu secret de protectie propriu, inarmat”, pe langa faptul ca detine controlul asupra unei importante parti a mass-mediei ruse.

In investigatia sa exhaustiva, desi pe alocuri neargumentata 100% – ceea ce apare aproape imposibil, dat fiind „domeniul tenebrelor” in care a patruns-, autorul german incearca sa reconstruiasca povestea unui concern care a devenit aparat al puterii. Gazprom a avut in 2010 un profit de 23,8 miliarde de euro (un plus de 24% fata de anul precedent), si numara peste 400.000 de angajati, doar in Rusia. Concernul este, pe jumatate, in proprietate de stat. Prin urmare, sprijinit direct de Kremlin, chiar la varf.

Doi colegi in eterna rocada

Vladimir Putin si Dmitri Medwedev au fost colegi in administratia orasului Sankt Petersburg, in anii 90. De acest oras si de aceasta administratie, unde Putin ar fi participat la niste potlogarii cu licente pentru „metale rare contra alimente”, Roth leaga inceputurile caracatitei de kaghebisti, aparatnici de partid si interlopi care au acaparat economia, finantele si resursele naturale rusesti, dupa caderea Uniunii Sovietice.

Din 1999, Putin trece de pe scaunul de presedinte de stat pe cel de prim ministru si invers. Din anul 2005, rocada o face cu Medwedew, fost presedinte al Consiliului de administratie al Gazprom. In aceasta perioada, Gazprom s-a transformat din furnizor de gaz si titei de prima marime, intr-un concern cu importante participatii la banci, societati de investitii, asigurari, companii aeriene, societati imobiliare si de mass-media. Suma investita de Gazprom in firme „non-gaz”, insa care au tangenta cu domeniul energetic, „este evaluata la 40 de miliarde de euro”, scrie Roth, din surse citate.

El mai vorbeste despre sutele de firme-fiice si Joint Ventures ale Gazprom, ca si de „retelele de nepatruns ale firmelor de paie si holding-urilor secrete, care se intind din Elvetia pana in Luxemburg, Germania, Austria, Ungaria, Italia si Cipru”. Pentru micsorarea fiscalitatii, sunt preferate paradisurile fiscale. „Pentru un concern de stat, mai degraba ciudat”, considera Roth, remarcand ca banii lipsesc in proiectele sociale si de infrastructura din Rusia.

Baietii destepti si tentaculele lor europene

„Teribilul imperiu Gazprom” apare intr-un moment in care concernul incearca sa-si extinda infrastructura energetica si sa acapareze clientela finala de pe piata de energie germana. Roth afirma ca, in 27 februarie, ar fi avut loc o intalnire secreta la München cu politicieni si reprezentanti de firme din sectorul energetic, la care s-ar fi discutat despre construirea de rafinarii in Bavaria, cu ajutorul rusilor si la concurenta cu celelalte concerne energetice active pe piata germana (E.on, RWE, etc.)

Cartea lui Roth a aparut cu putin inainte de alegerile prezidentiale din Rusia, cand rezultatul nu era chiar decis. Din mai 2012, Putin si Medwedew sunt iar, prin rotatie, la putere. Cu o carte nu se face primavara, insa macar iese un mugure. In Romania, care are si ea „baietii ei destepti din energie”, mugurele acesta inca nu a pleznit.