Generatia lor
Vasile Blaga si Elena Udrea se vor infrunta pe 23 martie in competitia pentru sefia PDL, un partid dezumflat dupa alegerile din decembrie 2012 la fel de repede cum s-a gonflat in 2004 dupa accederea la putere. Presedintele Traian Basescu arbitreaza meciul, in calitate de presedinte jucator, intrand pe teren ca sustinator deschis al Elenei Udrea. Aparent, in PDL are loc un razboi al generatiilor. Cum ar veni, Blaga intruchipeaza trecutul, Udrea viitorul. Actualul lider este asociat cu fesenismul anilor 90, adversarul sau pretinde ca vine din „generatia de romani europeni aflati la 30-40 de ani care a dat primii manageri cu mentalitate occidentala”. Pe cine reprezinta, in realitate, cei doi oameni politici? Ce semnificatie mai profunda gasim in acest fals razboi al generatiilor?
Vasile Blaga si Elena Udrea reprezinta, spre dezamagirea multora, aceeasi generatie politica, desi au varste, experiente si personalitati diferite. Cei doi sunt specii diferite din generatia capitalistului de stat, dar gesticuleaza si gandesc la fel.
Amandoi vin din generatia politicianului parvenit, inzestrat cu o totala lipsa de scrupule si capacitatea de a imbina armonios functia publica cu retele sofisticate de afaceri aliniate in spatele lor. Nici unul nu s-a dovedit performant in aria sa de specializare: politica.
Vasile Blaga a castigat doar alegeri interne, in rest s-a bazat pe functii numite. Pe Elena Udrea au tinut-o mereu in viata politica diversi protectori, cel mai important fiind presedintele Traian Basescu.
In motiunea sa politica, cu care spera sa-si convinga colegii sa o voteze, Elena Udrea identifica perfect motivele esecului dreptei. Iata cum arata, in viziunea sa, electoratul care trebuie recuperat de PDL, cine sunt acesti oameni si care sunt asteptarile lor:
- „Aderarea la UE a reprezentat startul afirmării unei noi generaţii de români care la Revoluţie erau tineri şi care s-au maturizat într-o ţară liberă. O generaţie care în mod natural s-a considerat de centru-dreapta, pentru că a respins statul-tătuc al lui Ion Iliescu şi al PSD şi a vrut să reuşească prin propriile forte. Această generaţie a creat prima economie europeană a României şi prima clasă de mijloc. Această generaţie de români-europeni aflaţi la 30-40 de ani a dat primii manageri cu mentalitate occidentală, primii corporatişti care au folosit cultura performanţei şi eficienţei occidentale, primii liber-profesionişti: avocaţi, economişti care au înţeles legile şi regulile după care funcţionează Europa.
Elena Udrea descrie in aceasta motiune tot ce nu reprezinta ea. Nu, fostul ministru al turismului, dezvoltarii regionale, inspectoratului de stat in constructii si ce-a mai capatat gratie protectorului de la Cotroceni nu vine din lumea corportatista care si-a facut o cariera sau o afacere prin forte proprii. Udrea a cerut si a primit.
Nu, nu are nici o legatura, nici ea, cu atat mai putin Vasile Blaga, cu dreapta reprezentata de „cultura performantei si eficientei occidentale”, deoarece ii gasim mereu incurcati in afaceri dubioase cu statul, obsedati de putere, captivi unor grupuri ilegitime de interese. Ei reprezinta modelul opus „generatiei de romani europeni aflati la 30-40 de ani, care a dat primii manageri cu mentalitate occidentala”.
Managerii si tinerii oameni de afaceri s-au saturat pana peste cap de tipul de politician gaunos intruchipat de ei. Din cauza lor fug de partidele romanesti cat vad cu ochii si s-au dezangajat. Traian Basescu spune ca Elena Udrea este un politician de forta, ca are viitor. Poate, poate asa se vede in lumea lor, in interiorul generatiei lor la care se uita o jumatate de electorat, crescuta in „cultura descuraretilor de partid”.
Acesta este, cred, cel mai mare esec al presedintelui Traian Basescu: o lamentabila mostenire politica lasata generatiei noastre.
Generatia celor de 30-40 de ani, crescuti pe bune in „cultura eficientei si performantei occidentale” nu prea vede mari diferente intre Udrea si Blaga, intre Ponta si Antonescu. Fac parte din aceeasi generatie obsedata de ea insasi care, in incompetenta ei, ne va tine mereu pe loc.
Acest tip de politician – crescut in cultura grupului inchis – lucreaza mereu pentru ei sau pentru altii, rareori pentru noi.
Generatia noastra nu are nici un motiv sa mai voteze generatia lor. Ne-am saturat.