Ghinion, nu mai pot arunca vina pe Basescu. Au gasit insa noii dusmani: Denuntatorul, Forta Obscura, Strainul

Ce simplu era cand, oricine se trezea anchetat de procurori, putea arunca rapid vina pe Traian Basescu, se autoproclama victima directa a fostului presedinte si reusea, pe moment, sa zapaceasca publicul. Nastase, Voiculescu, Vantu dar si altii mai mici s-au aparat cu argumentul ca au ajuns la inchisoare din cauza ca s-au luptat cu Dictatorul. Pana si cel mai amarat primar de comuna punea placa „dosarului politic” cand ajungea sa dea cu subsemnatul. Acum, ca regimul a cazut, iar procurorii „Dictatorului” i-au bagat la arest fratele, protejata si ii ancheteaza ginerele suna cam idiot din partea noii garnituri de cercetati penali sa sustina ca tot de la Basescu li se trage. In consecinta, au inventat rapid noi diversiuni, au cautat alte explicatii bune de aiurit poporul.

Chiar Traian Basescu se gaseste azi in situatia de a nu putea da vina pe el insusi pentru ce i se intampla Elenei Udrea, nici pe sistemul de justitie care s-a eliberat chiar sub manatul sau. Dl. Basescu a gasit insa sursa raului in Denuntator. In viziunea sa, aceasta specie umana declasata te poate infunda fara sa fi facut nimic rau. Cum d-na Udrea s-a trezit practic inconjurata de Denuntatori, normal ca a ajuns dupa gratii. Denuntatorul nu are nimic sfant, chiar daca ti-a fost sot, prietena de cumparaturi la Paris sau partener de afaceri. Baga-l putin in camera de tortura si va turna tot ce n-ai facut ca sa-si scape pielea. Cam asta este teoria Denuntatorului, usor de demonizat prin asociere cu turnatorul la Securitate. Cei care o sustin au nevoie de un obraz gros si de convingerea intima ca se adreseaza unui public retardat. Fara mult tupeu, nu poti sustine chiar atat de senin ca Denuntatorul trimite ingerasi la inchisoare.

Ideea ca marile dosare se bazeaza doar pe denunturi porneste de la un fals. Ele, denunturile, constituie probe concludente doar coroborate cu alte dovezi, acte, inscrisuri, interceptari etc. Denuntul in sine nu prezinta mare valoare nici pentru procuror, nici pentru judecator daca nu insoteste alte probe din dosar. Apoi, trebuie explicat simplu de ce avem azi mai multi Denuntatori decat in trecut. Nimic conspirativ aici. Au aparut institutii juridice noi in Coduri. De pilda, acordul de recunoastere a vinovatiei scurteaza semnificativ durata procesului, reduce cheltuielile de judecata pentru cel in cauza si ofera sansa unor pedepse mai mici.

Apoi, in cazul colaborarii, da, poti scapa de masura arestului preventiv. Degeaba se mira dna Udrea ca toti turnatorii ei sunt liberi. Exact asta le ofera legea daca vor pedepse mai mici: o bucata de hartie si un pix. Daca nu vrei sa fii Scriitor, ajungi la Tubulatura. Prin grija tuturor guvernelor din ultimele doua decenii si in ciuda zecilor de condamnari la CEDO, arestul preventiv arata, in mod regretabil, ca o camera de tortura. Si mai e ceva: nici cel mai tampit borfas nu mai vorbeste azi la telefon. Au murit interceptarile, traiasca denuntatorii.

Noua garnitura de penali se comporta la fel ca predecesorii lor: nu cauta sa-si demonstreze nevinovatia, ci incearca sa convinga publicul ca sunt victimele unui complot. Cineva le doreste raul, impotriva lor lucreaza Forta Obscura. Fiind mare amator de conspiratii si cabale, publicul romanesc le inghite cu placere. Aici poate intra orice nu poate fi niciodata probat. Udrea l-a acuzat pe generalul Coldea „ca o uraste personal” pentru a submina intreaga ancheta DNA impotriva sa.

Apoi, lupta cu „serviciile” te face sa arati putin a martir. Cine n-a admirat-o pe Udrea fie si pentru o clipa pentru curajul de a se pune cu SRI-ul? Din razboiul cu Forta Obscura tot ramane in urma ceva, cel putin indoiala ca sistemul functioneaza corect, plus groaza ca „Stapanii Secretelor” ne invadeaza in fiecare secunda viata, intimitatea, ne controleaza cele mai mici gesturi. Serviciile au contribuit, din pacate, la perceptia ca se implica mai mult decat e cazul in politica, de unde si suspiciunea generalizata in „Forta Obscura”.

Ceva mai abil decat ceilalti, Sebastian Ghita a dezvoltat intr-un interviu acordat lui Catalin Tolontan teoria Strainului. Ea e veche de cand lumea, practicata cu succes si de fosta Securitate. Dl Ghita nu pozeaza in victima, ci muta brusc reflectorul de pe borfasul autohton pe straini, odata cu intrebarile subversive aferente. Ce, astia nu fura? Cum de picam doar noi, romanasii verzi? E un tip mai sofisticat de victimizare, care induce in mintea publicului ideea capitalistului autohton nedreptatit in raport cu strainul, beneficiarul unui suspect tratament preferential.

Odata strecurata in spatiul public, ideea cloceste in mintea altor borfasi patrioti gata oricand sa vada conspiratii universale acolo unde e doar multa hotie neaosa. Nu o data am auzit teoria ca Occidentul, americanii, alte natii europene ne opresc de la dezvoltare obligandu-ne sa luptam la nesfarsit cu coruptia, omorandu-ne intre noi. Astfel, capitalistii autohtoni sucomba indata ce ridica putin capul. Strainul a fost mereu tapul ispasitor perefect, cel putin de la afacerea Dreyfus incoace. In plan intern, „pericolul maghiar” reprezinta alt exemplu de fals pericol, avand la baza teama de straini. Politicienii romani umfla acest tip de diversiuni ori de cate ori intra in criza de idei. Inainte sa cada, Ceausescu incercase si el sa arunce vina pe „agenturi”, pe straini.

Denuntatorul, Forta Obscura si Strainul sunt, pe scurt, eroii negativi ai epocii post-Basescu, tintele predilecte ale marilor cercetati penal si ale avocatilor acestora. Oricat de ridicole par la prima vedere, aceste trei teme se pot impleti oricand intr-un discurs anti-justitie, anti-stat de drept si anti-occidental mai articulat si mai insidios decat isteriile anti-Dictatura auzite pana mai ieri. Acelea subminau credibilitatea unui singur om, temele aruncate azi pe piata ar putea subrezi, pe termen lung, increderea in sistemul democratic, in justitie.