Gone with the Wind – o poveste romaneasca (de Cristian Sima)
Ultimii 16 ani de tranzitie continua au maturat de-a valma destine, orgolii, economii si sentimente, mai aprig decat a reusit Razboiul de secesiune sa schimbe fata Americii secolului al XIX-lea. Ar fi o incercare fortata aceea de a gasi cu orice pret similitudini intre cele doua perioade; ceea ce le poate lega insa, peste timp, este un laitmotiv literar…
Ai strans la saltea banutii castigati cu sudoarea fruntii si apoi i-ai incredintat acelei chintesente a economiei capitaliste, banca… gone with the Wind. Ai auzit de fondurile de investitii create de Soros sau Peter Lynch, care au transformat o generatie de americani din slujbasi in milionari si ai incercat si tu un produs similar mioritic… gone with the Wind.
Scoteai petrol de trei generatii, nu din Texas, ci din vecinatatea Ploiestiului, si dupa 45 de ani de comunism si 16 de tranzitie ti-a pus Dumnezeu mana in cap: ai primit de la stat actiuni Petrom cu 1800 lei, pe cand la bursa erau cotate la 5000; ai dat procura si… gone with the Wind.
Te-ai trezit, ca norocos mostenitor al unui Malaxa, Mociornita sau Sturdza, in posesia unor pretioase certificate la Fondul Proprietatea; cu ele in buzunar, te vedeai recladind societatea capitalista elitista… gone with the Wind. Aveai o Academie care, in spiritul lui nenea Iancu, te-a tinut viu cu umorul ei… gone with the Wind.
Aveai un „Gand” curat si ai vrut sa-l incredintezi tiparului… gone with the Wind. Aveai idoli, modele printre disidenti, persoane de cultura, oameni de onoare, pe care ii respectai si ii stimai fara sa-i fi cunoscut personal… gone with the Wind. Si orice ai creat, imaginat, incercat, toate cele sfinte si nesfinte, cugetatoare sau necugetate, impartasesc aceeasi soarta: gone with the Wind.
Se zice ca cele mai periculoase vanturi s-ar forma la Capul Horn si ca doar navigatorii cei mai destoinici se incumeta sa le infrunte; da-i, doamne, minte Marinarului, sa ne duca barca macar pana la Capul Bunei Sperante, ca doar speranta ne-a ramas, asa cum plutim incotro ne poarta Vantu… Multe stihii s-au dezlantuit asupra noastra de-a lungul vremii dar, le-am trecut cu bine, pastrandu-ne
mintea limpede si spiritul treaz; doar ca, de la o vreme, parca nu mai infruntam realitatea de zi cu zi, ci suntem telecomandati de „realitatea zilei”…
Am incercat sa public acest articol intr-un cotidian national de mare tiraj dar, cum l-am scris pe pervazul ce desparte propriul interes de cel national, mi-a alunecat si l-a luat …..Vantu.