Greșeli capitale în relațiile de cuplu care pot duce la despărțire dacă nu sunt corectate!

Relațiile de cuplu pot fi uneori extrem de provocatoare, iar menținerea unei legături sănătoase necesită un efort continuu din partea ambilor parteneri. Dr. John și Julie Gottman, doi experți în psihologia relațiilor, au studiat ani de zile comportamentele care pot duce la destrămarea căsniciilor.

Specialiștii au punctat „cei patru călăreți ai Apocalipsei” – critica, disprețul, atitudinea defensivă și retragerea emoțională – ca fiind principalele comportamente care pot sabota o relație. Alături de acestea, experiența personală a unui psiholog român a scos la iveală alte obiceiuri subtile, dar periculoase, care contribuie la dezbinarea cuplurilor.

Critica

Critica – primul dintre „călăreții Apocalipsei” – este o greșeală des întâlnită în relațiile de cuplu și poate lua forma unor atacuri la persoană. Spre exemplu, în loc să spui „Mă deranjează că nu ai spălat vasele”, ajungi să spui „Niciodată nu faci nimic prin casă, ești atât de leneș”. Acest tip de critică nu condamnă doar acțiunea sau lipsa acesteia, ci însăși identitatea partenerului și creează un sentiment de neputință și de insuficiență. Aceste tipuri de remarci subminează eforturile și contribuie la crearea unei atmosfere ostile, în care niciunul dintre parteneri nu mai simte că poate face ceva bine.

Soluția propusă de specialiști este exprimarea propriilor emoții. Atunci când partenerul face o greșeală, fie că a omis o sarcină, fie că ți-a rănit sentimentele, evită să reacționezi cu o critică generală de tipul „Tu faci mereu asta” sau „Tu niciodată nu faci asta”. În loc să atribui vina, concentrează-te pe a comunica ceea ce simți.

De exemplu, dacă partenerul uită din nou să spele vasele, în loc să spui „Tu uiți mereu să faci asta. Niciodată nu faci nimic, dacă nu îți zic eu”, încearcă să formulezi un mesaj care reflectă sentimentele și nevoile tale, cum ar fi: „Mă simt copleșit/ă de cât de multe treburi am de făcut în casă. Aș aprecia foarte mult dacă ai putea să mă ajuți și tu cu unele dintre ele.” Astfel, clarifici ce te deranjează și sugerezi o soluție, fără a începe o ceartă.

Disprețul

Disprețul este considerat cel mai periculos dintre cei patru „călăreți” și apare atunci când unul dintre parteneri se consideră superior celuilalt, exprimând acest lucru prin comentarii batjocoritoare, sarcasm sau insulte. Spre deosebire de critici, care atacă acțiuni specifice, disprețul este un atac direct la persoana partenerului, sugerând că acesta este inferior sau nedemn. Un exemplu de dispreț este folosirea sarcasmului atunci când partenerul face o greșeală sau sublinierea cu răutate a unui defect sau a unei greșeli trecute.

Disprețul poate sădi ura și resentimentele într-o relație, făcând ca fiecare interacțiune să devină o luptă pentru supraviețuire emoțională. De exemplu, atunci când unul dintre parteneri face o greșeală la locul de muncă și celălalt răspunde cu „Poate dacă ai fi fost mai deștept, ai fi reușit”, se creează un climat de insecuritate și dezgust. Această atitudine disprețuitoare creează o barieră între parteneri, făcându-i să se simtă izolați și nedoriți.

Fiind considerat cel mai nociv dintre cei patru „călăreți”, disprețul poate anunța probleme grave pentru o relație. Potrivit studiilor realizate de dr. Gottman, disprețul este cel mai mare indicator al divorțului, așadar cuplurile ar trebui să facă tot posibilul să-l evite.

Orice reacție disprețuitoare, cum ar fi: „Nu înțeleg de ce te străduiești să faci sport. Oricum nu vei arăta niciodată cum îți dorești” sau „Credeam că vei reuși în carieră, dar pare că nu ești capabil de mai mult,” reprezintă un teritoriu interzis într-o relație.

Dacă simți că disprețul începe să te copleșească, ia-ți un moment de respiro și reflectează asupra propriilor sentimente. Apoi, similar cu metoda de gestionare a criticii, formulează o declarație de tipul „Eu simt/cred/observ că” și încearcă să îți exprimi nevoile într-un mod respectuos.

De exemplu, poți spune: „Eu observ că faci eforturi mari pentru a face sport și apreciez că îți dorești să ai un stil de viață sănătos. Mă simt îngrijorat(ă) că poate nu obții rezultatele dorite imediat. Poate am putea găsi împreună soluții” sau „Observ că întâmpini dificultăți în carieră și înțeleg că poate fi frustrant. Mă îngrijorează că nu te simți apreciat(ă) sau împlinit(ă) în legătură cu progresul tău profesional. Poate am putea discuta despre ce anume te deranjează și să găsim împreună strategii care să te ajute să îți atingi obiectivele.”

Acest lucru poate constitui un început promițător; totuși, dacă disprețul este omniprezent în relația voastră, ar putea fi necesar să examinezi mai în profunzime cauzele fundamentale ale acestuia.

Atitudinea defensivă

Defensiva este un răspuns natural la atacurile percepute, dar în loc să rezolve conflictele, le agravează. Atunci când cineva se simte atacat, răspunde adesea cu o atitudine defensivă, negând orice responsabilitate sau aruncând vina asupra celăluilalt. Acest comportament creează un cerc vicios de acuzare și negare, care îndepărtează partenerii unul de celălalt și face aproape imposibilă rezolvarea conflictelor.

Defensiva construiește un zid invizibil între parteneri, care împiedică orice formă de conectare sau înțelegere. De exemplu, atunci când unul dintre parteneri se plânge că celălalt nu petrece suficient timp cu familia, iar răspunsul este „Nu e vina mea că ești atât de solicitant!”, discuția se încheie fără nicio rezoluție, iar tensiunea rămâne nerezolvată. În timp, această incapacitate de a recunoaște propriile greșeli sau de a accepta criticile poate duce la o distanțare emoțională severă.

Soluția constă în asumarea responsabilității, potrivit celor doi psihologi.  Atunci când partenerul îți adresează o solicitare constructivă—un domeniu în care ai putea îmbunătăți ceva—cel mai eficient răspuns este să recunoști punctul respectiv fără a aduce obiecții. Chiar dacă problema ți se pare nesemnificativă, asumarea responsabilității pentru acel detaliu mic poate rezolva situația mult mai rapid decât o critică reciprocă sau un „ce-ar fi dacă”.

Retragerea emoțională din relație

Retragerea emoțională apare atunci când unul dintre parteneri refuză complet să participe la orice formă de comunicare sau conflict. Aceasta este o strategie de evitare care apare adesea atunci când cineva se simte copleșit de emoțiile negative sau de tensiunile continue din relație. Deși poate părea o modalitate de a evita conflictele, retragerea emoțională nu face decât să amplifice problemele existente, deoarece creează o barieră între parteneri și reduce la tăcere orice discuție constructivă.

Retragerea emoțională poate fi devastatoare pentru relație, deoarece transmite mesajul că partenerul nu mai dorește să se implice. De exemplu, într-o ceartă în care unul dintre parteneri pur și simplu refuză să mai răspundă, se uită în altă parte sau părăsește camera, celălalt se simte respins și abandonat. Această atitudine de retragere totală face imposibilă reconcilierea și rezolvarea conflictelor, ducând la o ruptură tot mai mare între parteneri.

Soluția: Spune-i partenerului cât de copleșit te simți și că ai nevoie de un moment pentru a te aduna. De exemplu, poți spune: „Mă simt copleșit/ă acum. Am nevoie de puțin timp pentru a-mi reveni și putem discuta despre asta mai târziu, când sunt mai calm/ă.” Astfel, îi vei arăta partenerului că ai înțeles ceea ce spune, dar că ai nevoie de un moment pentru a-ți gestiona emoțiile înainte de a aborda problema.

Greșeli mai subtile, dar cu impact major în timp

Un psiholog român și-a împărtășit experiența dintr-o relație recentă, în cadrul unui articol pentru Smartliving.ro, evidențiind greșelile pe care le-a făcut și cum au influențat dinamica relației.

Compromisurile excesive

Compromisurile excesive sau rapide din teama de a rămâne singur sunt frecvente, mai ales la începutul unei relații. Dorința de a fi iubit și acceptat îi poate determina pe unii oameni să facă compromisuri care nu reflectă adevăratele lor valori sau nevoi. Aceste compromisuri par inofensive la început, dar pot duce în timp la o pierdere a identității personale și la un sentiment de nemulțumire profundă.

Unul din compromisurile făcute de specialista în pishologie a fost continuarea unei relații la distanță, deși știa că acest tip de aranjament nu era ideal pentru ea. Aceasta este o greșeală semnificativă, deoarece compromiterea constantă a valorilor proprii poate duce la resentimente și la o pierdere a identității.

Compromisurile excesive sabotează o relație atunci când un partener își sacrifică propria fericire sau confort pentru a-l face fericit pe celălalt.

Ignorarea semnalelor de avertizare

Semnalele de avertizare apar adesea devreme într-o relație, dar sunt ignorate din dorința de a păstra o imagine idealizată a partenerului sau de teama singurătății. Aceste semnale pot include comportamente cum ar fi controlul excesiv, gelozia nejustificată sau manipularea emoțională. Ignorarea acestor semnale poate duce la o escaladare a comportamentelor toxice, care devin tot mai greu de gestionat pe măsură ce relația avansează.

De exemplu, un partener care cere în mod constant să știe unde este celălalt, ce face sau cu cine vorbește, sub pretextul „grijii”, poate arăta o nevoie de control care, în timp, devine o formă de manipulare și abuz emoțional. Un alt comportament toxic într-o relație este gaslightingul – o formă de manipulare psihologică în care una dintre părți îi induce celeilalte ideea că percepțiile și experiențele sale sunt greșite.

„Încerca să vorbească cu mine despre ce greșisem eu, să mă facă să înțeleg că eu nu îmi dau seama ce fac și să mă convingă că eu greșesc rău – un soi de gaslighting și arăta și o lipsă gravă de inteligență emoțională. Eu am aflat practic ce înseamnă gaslighting prin această relație… Dar am stat, ” își amintește psihologul.

Ignorarea acestor semnale de avertizare poate duce la o relație în care controlul și manipularea sunt confundate cu afecțiunea și grija.

Gelozia

Gelozia este o emoție naturală, dar atunci când devine excesivă, poate distruge o relație. Gelozia excesivă poate duce la comportamente de control, cum ar fi verificarea constantă a telefonului partenerului, urmărirea acestuia sau acuzațiile nefondate de infidelitate. Aceste comportamente nu doar că sugerează o lipsă de încredere, dar creează și o atmosferă de suspiciune și frică.

De exemplu, un partener gelos poate cere să știe cu cine vorbește celălalt, ce mesaje primește și de ce nu a răspuns imediat la un apel. Aceste acțiuni pot face partenerul să se simtă sufocat și controlat, ducând la distanțare emoțională și, în cele din urmă, la despărțire.

Lipsa încrederii

Încrederea este fundamentul oricărei relații sănătoase, iar lipsa acesteia poate crea o disfuncționalitate profundă. Încrederea nu este doar despre fidelitate, ci și despre siguranța emoțională și disponibilitatea partenerilor de a se baza unul pe celălalt. Fără încredere, orice relație devine fragilă și nesigură, iar partenerii se pot simți constant amenințați sau trădați.

Lipsa de încredere poate apărea din mai multe motive, cum ar fi minciunile repetate, promisiunile nerespectate sau comportamentele suspicioase. De exemplu, un partener care află că celălalt a mințit despre o ieșire cu prietenii poate începe să pună la îndoială orice altceva spune acesta, chiar și cele mai banale lucruri. Această suspiciune constantă poate eroda treptat orice sentiment de siguranță și poate duce la o separare emoțională completă.

Evitarea confruntării

Evitarea confruntării este frecventă în relațiile de cuplu, în special în cazurile în care unul dintre parteneri se teme de conflicte sau este dispus să facă orice pentru a menține pacea. Deși poate părea o soluție ușoară, evitarea confruntării nu face decât să acumuleze tensiuni și resentimente care, în timp, pot exploda în conflicte majore.

De exemplu, un partener care evită să aducă în discuție un comportament deranjant al celuilalt, cum ar fi nepăsarea față de responsabilitățile casnice, poate ajunge să acumuleze frustrare și să reacționeze exagerat la un moment dat, declanșând un conflict mult mai mare decât ar fi fost necesar. Evitarea confruntării blochează, astfel, orice șansă de comunicare autentică și de rezolvare a problemelor, erodând treptat intimitatea și legătura dintre parteneri.

Sursă foto: Dreamstime