Guvernele minoritare în România au fost dintre cele mai performante / Intră sau nu PSD la guvernare

În ciuda dilemei PSD de a fi la guvernare sau în opoziţie, de a cărei rezolvare depinde și ideea de reconciliere socială după alegerile prezidențiale, din punct de vedere funcţional, România poate merge și pe varianta unui guvern minoritar și pe cea a unui guvern majoritar, susține comentatoarea politică Ionela Gavril, care explică, într-o analiză publicată pe Contribuitors, avantajele și dezavantajele celor două scenarii.

• „Dincolo de modul în care va arăta viitorul guvern, ceea ce poate este mai important, în ideea de reconciliere societală, este modul în care se vor structura dezacordurile după formarea noului guvern”. 

Cele două variante posibile pentru formarea viitoarei conduceri sunt un guvern majoritar, de circa 54%, care să includă şi PSD (PSD+PNL+USR+UDMR) sau un guvern minoritar de circa 32% (PNL+USR+UDMR), scrie Ionela Gavril, care expune și varianta a treia, cea pe care preşedintele Nicuşor Dan nu o exclude, și anume ca viitorul guvern să aibă și o componentă tehnocrată.

Fiecare variantă a unui viitor guvern are semnificaţii diferite şi avantaje/dezavantaje, atât pentru societatea românească, cât și pentru politicienii incluși la negocieri, potrivit comentatorului politic. Ea vorbește și despre o semnificație diferită a viitorului guvern, cea din perspectiva a cum se realizează funcţia de mediere dintre cetăţeni şi aleşi, într-o democraţie reprezentativă, ca urmare a rândurilor de alegeri recente.

Un guvern minoritar

Deși formula unui guvern minoritar (PNL+USR+UDMR) atrage, în general, critici care țin de riscul instabilităţii şi lipsa eficienţei, există studii empirice care demontează această prejudecată.

Istoricul de guverne minoritare din România nu arată, în mod evident, că acestea au fost mai puţin eficiente decât altele, scrie Gavril, care atrage atenția însă că un astfel de guvern nu poate funcţiona decât prin trecerea PSD în opoziţie.

Comentatorul politic analizează două scenarii: cel în care PSD este cel care refuză guvernarea și trece, deci, în opoziție, și cel în care Nicușor Dan ar exclude partidul social democrat de la guvernare.

Dacă alegerea de a refuza guvernarea îi aparține PSD-ului, ea va fi evaluată de alegătorii săi în consecinţă, dar dacă alegerea îi aparține președintelui ales, asta ar reprezenta o problemă de criză a democraţiei consensuale, notează Gavril, adăugând că ultima variantă nu este una fondată.

Despre cei care susţin varianta unui guvern minoritar, Ionela Gavril spune că sunt cei din nucleul dur al votanţilor lui Nicuşor Dan: „cei care doresc cu orice preţ ca PSD să fie în opoziţie, iar guvernul minoritar să se coaguleze în jurul USR, şi nu al PNL, cel puţin în varianta „nereformată” a PNL”.

De asemenea, spune comentatorul politic, susțin un guvern minoritar cei care consideră, în mod inexact din punct de vedere teoretic, că, prin trimiterea PSD în opoziţie, se realizează o alternanţă, element dezirabil pentru un plus democratic.

De asemenea, spune ea, mai sunt cei nu iau în calcul că România este, pe construcţia instituţională actuală, o democraţie consensuală, care produce în mod necesar fragmentare şi necesitatea unor guverne de coaliţie, ce nu mai pot fi foarte clar conturate ideologic.

Varianta cu PSD la guvernare

Este spus în ce măsură ar fi mai avantajos pentru PSD să intre la guvernare sau să stea în opoziţie, scrie Ionela Gavril.

Un guvern majoritar, care să includă toate cele patru partide considerate non-radicale, ar presupune garanţii, cel puţin teoretice, pentru stabilitate, explică ea. Totodată, ar presupune că la guvernare se va simţi reprezentată o plajă mai largă de alegători.

Avertismentul politologului este că o asemenea formulă de guvernare ar implica un risc în ceea ce privește partidele AUR, SOS şi POT: dacă ele ar rămâne izolate în opoziţie, riscul de radicalizare a acestora poate creşte.

Nicușor Dan nu exclude varianta tehnocrată

Deşi cele mai discutate variante sunt cele de guverne politice majoritar / minoritar, Nicuşor Dan nu a exclus o variantă de guvern care să aibă o componentă tehnocrată, scrie Gavril, care amintește că președintele a afirmat că “societatea doreşte oameni noi” în fruntea ministerelor.

Despre această variantă, comentatorul politic scrie că ar satisface o parte din doleanţele societale care, în turul doi, s-au exprimat printr-un consistent vot pentru discursul anti-sistem, dar că astfel de atitudini de guvernare ar trebui să ridice probleme de raportare la democraţia reprezentativă.

Pericolul radicalizării

Potrivit Ionelei Gavril, indiferent de ce variantă de guvern se va concretiza, ea va trebui să medieze o eventuală structurare şi favorizare a dezacordului putere-opoziţie, astfel încât o opoziţie izolată să nu se radicalizeze şi mai mult.

Practic, să pună în practică „reflexivitatea”, adică să permită perspectiva de a folosi libertatea politică de către cei care au pierdut, cu scopul de a nu ajunge la o dominaţie din partea unei singure viziuni politice.

Acest articol a apărut inițial în Contributors.