HARTĂ INTERACTIVĂ „Micile uniri” de care ducem lipsă / Noua geografie a creșterii economice
La 165 de ani de la Mica Unire, dincolo de bucuria aniversării, poate ar trebui să punem pe agendă și alte „mici uniri” care în prezent ne lipsesc. Disparitățile sociale, economice și regionale fac ca după cei 165 de ani, să avem tot 4 Românii. Nu avem infrastructură rutieră care să lege Estul țării cu Vestul sau Nordul cu Sudul, avem printre cele mai mari inegalități salariale din Europa, nu ne-ar strica nici o „mică unire” administrativă, ca să nu mai vorbim de emigrare ca expresie a lipsei de speranță socială.
Sigur, discuția e mult mai amplă. Putem discuta despre clivajul rural/urban, de reducerea decalajului abandonului școlar din rural față de urban, de starea de marginalizare și chiar excludere socială a copiilor care au venit pe lume în regiuni sărace.
De ce eșuează programele de țară elaborate de autorități?
La 165 de ani de la Mica Unire, nu reușim să construim împreună un proiect național, ci ne ridicăm fiecare mici turnulețe de nisip cu care încercăm să vrăjim Europa.
De ce eșuează programele de țară elaborate de autorități? Econimistul șef al BNR, Valentin Lazea a explicat:
„În 2016, la o vizită a Băncii Mondiale, s-au descoperit 365 de programe elaborate de autoritățile române zăcând prin diverse sertare, din care două treimi nu aveau prevăzut niciun buget.
Apoi, în România trăim un context electoral cvasi-permanent. Dau exemplu strategia România competitivă, elaborată în anul 2016, sub egida Guvernului și a Academiei Române, cu măsuri clar identificate și clar bugetate, a fost rapid abandonată din cauza contextului electoral al acelui an.
Sunt mai multe cauze pentru care nu reușim să generăm un proiect național. O primă cauză ar fi lipsa de respect pentru autorități, lipsă generată și obiectiv și subiectiv. Obiectiv, pentru că publicul a văzut desele schimbări de priorități. Imediat ce se schimbă guvernul se dau la o parte prioritățile vechi, apar altele noi sau chiar în același ciclu electoral, la prima remaniere se schimbă prioritățile. Ce e valabil azi, nu mai e valabil mâine”, spune Lazea.
Un alt motiv: lipsa de solidaritate intra și inter instituțională. Aici avem o litanie întreagă de probleme pentru că un plan de țară presupune să ai empatie, empatie pentru instituții cu care nu vei avea niciodată de-a face, cu zone ale țării în care probabil nu vei ajunge, empatie între gulerele albe și gulerele albastre, între transilvăneni și olteni, între tineri și bătrâni și așa mai departe. Or noi în România am pierdut această noțiune de empatie și de solidaritate. România se caracterizează prin discrepanțe colosale la nivel teritorial, e de părere economistul șef al BNR.
Al treilea motiv foarte important, desconsiderarea stimulentelor non-materiale. Dacă un proiect nu vine cu punguța de bani atașată nu este interesant. Nimeni nu se gândește că făcându-și treaba bine și nu pentru bani face o economie de timp și de nervi pentru sine și pentru toți concetățenii săi. Occidentalii au ajuns de mult la concluzia asta, că făcându-ți tu treaba, îți economisești timpul și nervii tăi și și pe ai celorlalți care își fac treaba bine, e de părere Lazea.
În România creșterea economică e însoțită de creșterea inegalităților, nu de reducerea acestora, cum e în ate țări
Al patrulea motiv, viziunea prevalentă pe termen scurt și foarte scurt, în sensul că întotdeauna dintr-un plan de țară se iau prima dată măsurile cele mai ușoare și mai populare, iar cele mai grele și cu efect pe termen lung sunt lăsate pentru mai târziu, explică Lazea.
În plus, în România creșterea economică e însoțită de creșterea inegalităților, nu de reducerea acestora, ceea ce arată că la noi fie stabilizatorii automați nu funcționează fie sunt foarte vulnerabili”, Cătălin Ghinăraru, cercetător și unul din puținii experți redutabili pe care Romania îi are pe piața muncii. Datele lui au fost ulterior confirmate de BNR și de Statistică. „Avem o economie foarte vulnerabilă și foarte volatilă și vom rămâne o bună perioadă de timp în această categorie”, consideră cercetătorul român.
„La fiecare mie de euro calculată la paritatea puterii de cumpărare, inegalitatea crește. Creșterea economica este destul de neprietenoasă, fiind asociată cu creșterea inegalității. În Franța, la fiecare mie de euro câștigată, se reduce inegalitatea veniturilor. În Germania, inegalitatea se menține constantă- acolo stabilizatorii automați funcționează. Noi ne aflăm în grupa cu Grecia, cu Spania, cu Regatul Unit. La 17 ani de la aderarea la UE am câștigat în prosperitate materială, dar inegalitățile de venituri rămân semnificative”, spune Ghinăraru.
Pe cifre, stăm bine. Dar dacă intri în detalii lucrurile se complică
Dacă ne uităm pe cifre, România stă foarte bine: are un PIB/capita mai mare decât Bulgaria. Ne separă cam 20 de puncte procentuale. Ne-am detașat hotărât față de vecinii bulgari. Dar avem un PIB/ capita calculat la paritatea puterii de cumpărare semnificativ mai mare și decât în unele țări din zona euro, spre exemplu, decât Grecia, Slovacia, Croația, Letonia și suntem egali cu Ungaria.
N.Red: Paritatea puterii de cumpărare – PPC (engleza Purchasing power parity sau PPP) măsoară puterea de cumpărare a unei monede, exprimată într-o altă monedă de circulatie internațională, de regula euro sau dolari. Având în vedere ca prețurile bunurilor si serviciilor diferă de la un stat la altul paritatea puterii de cumpărare calculează o rată de schimb alternativă între monedele celor doua țări, comparând un „coș de bunuri”, după formula: S=P1/P2 Unde: S = rata de schimb valutar dintre valuta 1 si valuta 2, P1 = Valoarea bunurilor în valuta 1 și P2 = Valoarea bunurilor în valuta 2. Rata de schimb a parității puterii de cumpărare este folosita pentru a compara nivelul de trai din țări diferite. Așa se explică de ce, deși PIB/capita e mai mare în Grecia decât în România, la paritatea puterii de cumpărare stăm mai bine decât ei.
Situația se complică atunci când intrăm în detalii și ne uităm la situația pe fiecare județ în parte.
Din 42 de județe, doar 15 au avut o dinamică mai rapidă a PIB/capita decât media națională, celelalte 27 având o dinamică mai slabă, deteriorându-și poziționarea relativă
(Pentru a vedea situația din fiecare județ dați click pe județ pentru a vedea datele)
Cel mai bogat județ, care este de departe București, are peste 260% din media Uniunii Europene la paritatea puterii de cumpărare (deci de peste 2,5 ori mai bogat decât media), dar la celălalt capăt al clasamentului găsim cel mai sărac județ- Vaslui- de aproape 7 ori mai sărac decât Capitala.
De remarcat este că deși București conduce la capitolul PIB/capita, fiind urmat de Cluj, în ultimii 20 de ani clujenii au avut un ritm de dezvoltare mult peste cel al Capitalei.
Alte inegalități:
La 42 de ani de la ultima reorganizare teritorială a României, deputatul ex- USR Tudor-Vlad Benga a depus la Parlament un proiect prin care România ar urma să reducă de la 42 la 12 numărul județelor dar și comasarea unor localități. HotNews a stat de vorbă cu inițiatorul, pentru a afla detalii.
Cum stăm cu dezvoltarea județelor…?
În urmă cu 20 de ani Clujul era pe locul al cincilea ca PIB/capita, după București, Ilfov, Constanța și Brașov. În 2010 devansează Brașovul și ajunge pe locul 4, iar mai nou a trecut și de Ilfov, stând în coada Capitalei.
Cel mai slab ritm de dezvoltare l-a avut Covasna, Galați, Vrancea și Bacău, iar cel mai ridicat l-au avut Cluj, București, Sălaj și Timiș.
De altfel, acest raport este printre cele mai mari din Europa, iar dacă ne uităm la nivel de județe, o să vedem că în ultimii 20 de ani, din 42 de județe, doar 15 au avut o dinamică mai rapidă a PIB/capita decât media național. Celelalte 27 au avut o viteză de dezvoltare mai redusă, deteriorându-și poziționarea relativă.
Avem practic o Românie a extremelor
Avem regiunea București-Ilfov, care la scară europeană este pe locul 14 din 242 de regiuni după clasificarea NUTS2, cu nivel al PIB-ului per capita de 164% față de media de 100 a UE. Un astfel de nivel este peste regiuni precum Stuttgart, Viena, Bremen, Koln.
De cealaltă parte însă, avem și regiunea de Nord-Est a țării care este doar la 46% din media Uniunii Europene, la coada clasamentului. Ocupă locul 226 din 242 de regiuni la scară europeană, a mai spus Ionuț Dumitru.
De remarcat că judetele Botosani, Salaj, Vaslui, Vrancea, Valcea si Teleorman au un dezechilibru fiscal ridicat, depinzând de transferurile de la bugetul de stat pentru a supraviețui, arată un studiu publicat de un grup de specialiști români. Altfel spus, sunt mai ușor controlabile politic, fiind dependente de banii de la București.
Bucureștiul e cea mai autonomă administrație locală din România
În aceste județe, transferurile sunt cele mai importante ca sursă de finanțare pentru cheltuielile județelor.
Bucureștiul e cea mai autonomă administrație locală din România. Alte județe cu tendință de creștere a autonomiei financiare locale Argeș, Brașov, Cluj, Constanta, Ilfov, Sibiu și Timiș, mai ales în ultimii ani, de când autoritățile locale au găsit căi de creștere a propriilor venituri (atât printr-o mai bună colectare a acestora cât și prin programele de dezvoltare bazate pe dezvoltarea mediului de afaceri).
Din perspectiva veniturilor proprii, există diferențe mari în capacitatea județelor de a genera venituri proprii
Curtea de Conturi a României vorbește în rapoartele sale de bugete locale nerealiste, fără legătură cu nevoile reale ale comunității locale sau cu resursele financiare reale.
„Exista o slabă preocupare a autorităților publice locale de a identifica si valorifica veniturile care pot rezulta din desfasurarea activitatilor economice sau din valorificarea bunurilor din patrimoniul lor public si privat” arată Curtea de Conturi într-un raport recent.
Există județe cu un PIB pe cap de locuitor ridicat, dar cu o prestare minimă de servicii publice (Gorj, Alba), sau județe cu un nivel scăzut al PIB pe cap de locuitor, dar cu un nivel semnificativ al cheltuielilor publice locale (Iași).
Un nivel ridicat de responsabilitate fiscală se înregistrează în Timiş, Constanţa, Cluj, Prahova, Braşov, Bihor şi Iaşi, mai arată autorii documentului.
Mica Unire s-a făcut acum 165 de ani. Celelalte mici uniri mai au de așteptat.
Sursa foto: Viorel Dudau | Dreamstime.com
INTERVIURILE HotNews.ro