Hidroelectrica: smenuri, prostie, si ce mai e de facut acum

Odată cu decizia definitivă a Curții de Apel București, speranțele multor luptători contra băieților deștepți s-au cam dezumflat. Și mai avem de așteptat să se termine încă două alte procese, unul contra deschiderii insolvenței de la bun început, celălalt privind contestații la tabelul creditorilor, adică băieții deștepți vor și reactivarea vechilor contracte, ba mai cer și despăgubiri.

Ca o paranteză, e foarte probabil ca Hidroelectrica sa piardă și aceste procese. Întâi, Hidroelectrica era solvabilă: făcuse un pic de profit în 2011, și orice bancă i-ar fi dat bani în 2012 dacă Hidroelectrica avea o criză temporară de lichidități din cauza secetei. Apoi, insolvența a fost făcută, chipurile, ca să se rezilieze contractele cu băieții deștepți – adică o șmecherie a funcționarilor din spatele lui Hidroelectrica pusă la cale ca să-i tragă pe sfoară partenerii comerciali, nu? Lovitura de teatru cu insolvența, care acum ni se întoarce în freză, a costat mult în 2012: deteriorarea rating-ului altor companii de stat (ex. Transelectrica); băncile creditoare au fost nevoite să-și facă provizioane pentru toate creditele date lui Hidroelectrica; investitorii și creditorii și-au cam pierdut încrederea în companiile de stat din România, ce să mai crezi dacă statul poate face asemenea giumbușlucuri iresponsabile, de azi pe mâine.

Pe scurt, Marea Schemă Vulpescu-Borza a eșuat. Fiasco. Singura veste bună din toată povestea asta e că, poate, acum își bagă și FMI-ul mințile în cap să nu mai ceară replicarea modelului și pentru a scăpa de căpușele altor companii profitabile, că circula o idee. Vorba ceea, era și cazul să avem încredere în competențele dlui Vulpescu, știm doar ce treabă bună a făcut cu Oltchim.

Ce se va întâmpla acum? Păi, întâi și-ntâi, spre marea surpriză a Ministerului Economiei,se întoarce în funcție fix cel pe care decizia de ieri a CAB îl face responsabil că insolvența nu s-a încheiat corect: dl Remus Borza. Dacă ați uitat, dl Borza a fost între timp trimis în judecată pe conflict de interese la Hidroelectrica, din cauză că-și dăduse singur contracte de la Hidroelectrica către propria firmă de avocatură; apoi, e neclar dacă, dat fiind insuccesul ieșirii din insolvență, omul va restitui măcar comisionul de succes de 2,2 milioane de euro. În orice caz, s-au făcut praf speranțele că Hidroelectrica ar mai putea fi listată pe bursă în vară, iar managementul profesionist selectat competitiv se duce pe apa Sâmbetei – Hidroelectrica fiind una din puținele companii unde selecția chiar ieșise bine, oameni cu CV adevărat. Dacă Hidroelectrica nu e listată în vară și nici nu va fi administrată de oameni profesioniști, va aluneca din nou pe panta corupției, dat fiind că ar putea fi cea mai valoroasă companie din România, mai valoroasă decât Petrom, zic unii.

E greu de spus dacă povestea insolvenței a fost pură prostie – juriștii de geniu de la Ministerul Economiei pur și simplu n-au știut cum să rezilieze contractele altfel; sau ticăloșie – au închis gura FMI-ului părând că rezolvă problema într-un mod original, dar așteptându-se să piardă într-un final procesele cu băieții deștepți, mai târziu, când nu mai stă FMI-ul cu ochii pe noi. Și au închis și gura Comisiei, care încerca recuperarea banilor pierduți de stat în trecut, 2007-2012. Știm doar câteva chestiuni:

– contractele cu băieții deștepți, scăpate între timp în presă, n-aveau nimic special în ele. Nici clauze de confidențialitate, nici clauze din care să reiasă că ruperea unilaterală ar duce la cine știe ce catastrofă cu implicații legale care să distrugă Hidroelectrica. Am scris aici pe larg: contractele erau un acord cadru în care părțile se întâlneau periodic, cel puțin o dată pe an, și băteau palma pe prețuri și cantități. Nu exista niciun motiv pentru care Hidroelectrica să nu spună, simplu, îți dau zero MWh sau îți pun preț exact cât e în bursă, take it or leave it. Cu Energy Holding, de pildă, s-au tot înțeles de 19 ori!

– FMI ceruse două chestiuni, în timpul guvernelor Boc și Ungureanu. Întâi, a pus condiția rezilierii contractelor sau renegocierii la prețuri de piață și a cerut publicarea lor; apoi, când Ministerul Economei s-a tot opus publicării contractelor și a argumentat că nu pot fi renegociate, FMI a pus condiția ca Ministerul Justiției să-și asume responsabilitatea și să scrie negru pe alb ce trebuie făcut ca acele contracte să fie reziliate/renegociate și să publice acel raport. Nu s-a făcut nici una din astea, că niciun Guvern n-a vrut să-și strice afacerea (renegocierea frecventă înseamnă că indiferent cine venea la putere, putea să profite de contracte). Nu există nicio explicație pentru care Ministerul Economiei (dl Vulpescu) n-a făcut pur și simplu ce cerea FMI, înainte să vină cu ideea genială a insolvenței – poate Ministerul Justiției avea niște specialiști în drept comercial care să rezolve problema și fără acest bâlci.

– tocmai se declanșase o investigație a Comisiei Europene în ajutorul de stat ilegal dat de Hidroelectrica (vânzând curent ieftin, practic subvenționa partenerii comerciali). Viteza cu care se mișcă investigația depinde de ce face Guvernul – e foarte posibil ca ancheta să fie mai lentă dacă Comisia vede că Guvernul face ceva ca să oprească furturile măcar de acum încolo, or, investigația avea drept scop recuperarea banilor pierduți anterior, 2007-2011 – Comisia estimează că s-au dat subvenții ilegale de 1 miliard de euro, care trebuie recuperate. Intre timp, într-adevăr, investigația cam trenează, iar Consiliul Concurenței bagă fitile.

– FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană (și Fondul Proprietatea) au fost mințiți în față la momentul insolvenței. Au fost puși în fața faptului împlinit, de care au aflat din presă. Cred că asta spune multe despre buna credință a celor implicați.

Ce e de făcut? Eu cred în statul de drept, în regulă și lege aplicată corect, chiar dacă e calea care pare mai dificilă. Chiar dacă insolvența o fi fost “cu bună intenție”, de un șmen – contractele cu băieții deștepți, nu poți scăpa printr-un alt șmen – o insolvență închipuită ca să-i tragi în piept pe ăilalți țepari. Asta fac mardeiașii din spatele blocului cu banda rivală, nu funcționarii publici din ministere.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro