Hidrokinetoterapia și kinetoterapia respiratorie: ce rol au în recuperarea după afecțiuni neurologice, cardiovasculare, neurochirurigicale sau ortopedice

Recuperarea în apă nu este doar o opțiune blândă, ci adesea o soluție salvatoare – mai ales atunci când corpul este slăbit, afectat de durere, operații sau limitări neurologice. Fie că te afli într-un stadiu incipient al recuperării după un accident vascular cerebral, o intervenție ortopedică, o afecțiune reumatologică sau o operație la nivelul coloanei sau că ai o mobilitate redusă din cauza vârstei sau a unei boli cronice, hidrokinetoterapia poate fi cea mai sigură opțiune de recuperare.

Chiar și în lipsa unui diagnostic sever, terapiile acvatice pot fi recomandate în scop preventiv sau pentru întreținerea generală a mobilității și funcției cardiovasculare. Apa devine astfel un aliat – pentru cei în suferință, dar și pentru cei care vor să prevină.

„Hidrokinetoterapia oferă siguranță și confort psihologic. Pacientul își recapătă treptat încrederea în propriul corp, învață să se miște din nou fără frică, într-un cadru sigur, fără presiuni mecanice care ar putea agrava leziunile”, explică Gelu Cosma, fiziokinetoterapeut și fondatorul Clinicilor KINETIC, parte a Rețelei de Sănătate REGINA MARIA.

Hidrokinetoterapia permite mobilizarea precoce, chiar și în cazuri severe, atunci când efortul pe uscat este contraindicat. Relaxarea musculară, reducerea tonusului excesiv, stimularea circulației și a echilibrului sunt efecte directe ale terapiei. Tocmai de aceea, este recomandată în toate etapele recuperării – de la faza acută, când mișcarea este minimă, până la reluarea activităților cotidiene sau chiar performanță sportivă.

Respirația – primul pas spre vindecare

De multe ori, înainte de a reînvăța să mergi, trebuie să înveți să respiri corect. Kinetoterapia respiratorie este adesea ignorată, deși este vitală – mai ales în cazurile în care funcția pulmonară a fost afectată de boală, intervenție sau imobilizare.

„Fiecare tehnică respiratorie este un antrenament pentru efort. Gimnastica respiratorie, corect ghidată, susține funcția pulmonară, optimizează oxigenarea și previne complicații grave care pot întârzia întregul proces de recuperare”, spune Gelu Cosma.

Kinetoterapia respiratorie se desfășoară întotdeauna sub supravegherea unui terapeut și presupune monitorizarea atentă a parametrilor vitali înainte, în timpul și după ședință. Beneficiile sunt imediate – o capacitate de efort mai bună, o respirație eficientă și o reducere vizibilă a anxietății asociate cu efortul fizic.

O abordare integrată: cum se completează hidrokinetoterapia și kinetoterapia respiratorie

Când cele două terapii se combină, rezultatele devin exponențiale. Pacientul învață să respire corect în apă, în timpul mișcării, iar efortul fizic este susținut de o oxigenare optimă.

„Mediul acvatic are un efect profund relaxant, ceea ce ajută inclusiv în procesul respirator. Exercițiile de respirație pregătesc corpul pentru efort, iar mișcările în apă devin mai eficiente și mai ușor de tolerat”, explică Gelu Cosma.

Integrarea celor două forme de terapie permite o oxigenare eficientă în timpul efortului fizic, reduce stresul și anxietatea, oferă o adaptare precisă a efortului la capacitățile pacientului și susține o recuperare cardiovasculară și neuromusculară accelerată.

Evaluare, ajustare, evoluție – pilonii unei recuperări moderne

Recuperarea eficientă nu înseamnă doar aplicarea unui protocol, ci și capacitatea de a-l adapta permanent. Fiecare pacient trebuie evaluat periodic – prin teste standardizate, observație clinică și autoevaluare subiectivă.

„Feedback-ul pacientului este esențial. Aflăm cât de obositor este efortul, dacă persistă durerea, cum resimte el progresul. În funcție de aceste date, modificăm intensitatea, durata și obiectivele intervenției”, adaugă Gelu Cosma.

O evoluție peste așteptări prin abordarea combinată la o pacientă de 47 ani

Un exemplu remarcabil îl reprezintă cazul unei paciente de 47 de ani, aflată în recuperare după o intervenție neurochirurgicală pentru un meningiom spinal cu compresie parțial reversibilă.

„Am început kinetoterapia respiratorie din ziua 2 postoperator, iar după 3 săptămâni am introdus și hidrokinetoterapia. În săptămâna 6, pacienta mergea cu cadrul pe uscat și respira profund și controlat. A fost o recuperare peste media așteptată”, povestește Gelu Cosma.

În acest caz, hidrokinetoterapia a permis o mobilizare timpurie fără impact mecanic, iar kinetoterapia respiratorie a crescut capacitatea toracică și toleranța la efort – două condiții esențiale pentru reluarea mersului funcțional.Recuperarea nu este doar un proces fizic, ci o transformare completă. Printr-o abordare personalizată, care combină terapii complementare precum hidrokinetoterapia și kinetoterapia respiratorie, sub coordonarea unei echipe specializate, pacienții își pot recăpăta autonomia mai repede, mai sigur și mai motivat.

Articol susținut de Regina Maria