Iadul din închisoarea siriană Sednaya: Mărturia cutremurătoare din „abatorul uman” a unui libanez captiv timp de 33 de ani
Condamnat la închisoare pe viață în închisoarea Sednaya, el se va întoarce la Chekka, de unde fusese ridicat de serviciile secrete cu zeci de ani în urmă.
Suheil Hamawi, un cetățean libanez care s-a întors în țara sa natală după ce grupările de opoziție au răsturnat regimul sirian și au eliberat deținuții din Sednaya, a povestit chinul de-a lungul celor 33 de ani de captivitate, scrie agenția Anadolu.
Regimul Bashar al-Assad a condus numeroase centre de tortură plasate în toată țara, denumite „centre ale morții”.
După prăbușirea regimului în weekendul trecut și preluarea de către opoziție, prizonierii anti-regim deținuți în Sednaya și în alte centre de detenție au fost eliberați.
Printre aceștia s-a numărat și Hamawi, care a fost eliberat din Sednaya, cunoscut drept „abator uman” pentru practicile sale brutale de tortură.
Victimă a regimului Assad, care a torturat sute de mii de oameni, el a fost răpit de forțele siriene în Liban în 1991. Ulterior a fost arestat și transferat în diferite închisori din Siria.
Acuzat că s-a opus ocupației siriene a Libanului din 1976 până în 2005, Hamawi a îndurat 33 de ani de închisoare inumană.
„Nu aveam nicio speranță să mă întorc vreodată în patria și familia mea”
Adresându-se reporterilor, Hamawi și-a exprimat recunoștința pentru că și-a recâștigat libertatea și s-a întors în Liban după mai bine de trei decenii de captivitate.
El a povestit că se numără printre sutele de libanezi reținuți de serviciile de informații siriene în 1991 pentru că s-au opus prezenței militare a Siriei în Liban.
Hamawi a descris suferința inimaginabilă pe care a îndurat-o în închisorile siriene.
„Am fost condamnat la închisoare pe viață în Sednaya. Astăzi, mă întorc în orașul meu natal, Chekka, în același loc în care forțele siriene m-au reținut acum 33 de ani”, a spus el.
Transferat inițial la centrul de detenție Anjar din Valea Bekaa, lângă granița libaneză-siriană, a fost mutat ulterior în centrele de detenție din Damasc și Latakia înainte de a fi trimis la Sednaya.
„Am petrecut 15 ani în izolare înainte de a fi plasat într-o celulă comună la Sednaya. Fiecare zi a fost tortură. Nu aveam nicio speranță să-mi revăd familia vreodată. Vizitele au fost complet interzise și nu am avut niciun contact cu lumea exterioară”, a spus el.
622 de cetățeni libanezi rămân dispăruți în centrele de detenție siriene
„Când am auzit focuri de armă, nu știam dacă venise cineva să ne elibereze. Am mers 15 kilometri înainte ca cineva să mă ducă în Liban”, a spus el.
Potrivit Agenției Naționale de Știri din Liban, Hamawi este primul cetățean libanez care s-a întors acasă după ce a fost eliberat după căderea regimului Assad.
Asociația deținuților politici libanezi estimează că 622 de cetățeni libanezi rămân dispăruți în centrele de detenție siriene. Mulți au fost răpiți în timpul ocupației de 29 de ani a Libanului de către Siria.
În această perioadă, regimul a reținut numeroși cetățeni libanezi, acuzându-i că se opun prezenței militare a Siriei sau că colaborează cu grupuri anti-regim.
Mulți au fost transferați în închisorile siriene, familiile pierzând adesea contactul cu cei dragi timp de zeci de ani.
„Abatorul de oameni”
Rapoartele organizațiilor internaționale arată că închisoarea Sednaya, situată la 30 de kilometri nord de Damasc, a devenit un centru de detenție pentru activiști anti-regim și oponenți militari după revolta din 2011. Sub Ministerul Apărării al regimului Assad, închisoarea a devenit faimoasă pentru tortură sistematică și execuții în masă.
Între 2011 și 2015, rapoartele indică faptul că până la 50 de deținuți erau spânzurați săptămânal, execuțiile fiind efectuate în tăcere și în mare secret. Prizonierii au îndurat condiții inumane, torturi repetate și privare de hrană, apă, medicamente și îngrijiri medicale.
O investigație din 2017 a Amnesty International a concluzionat că crimele comise la Sednaya, inclusiv tortura și execuțiile în masă, constituie crime împotriva umanității.